Trăieşti pe principiul sorţii? Al destinului? Eu da, oarecum. Tind să cred că majoritatea lucrurilor ce se întâmplă în jurul nostru au un scop, un motiv. Şi totuşi nu merg pe principiul ăsta în totalitate. Aş putea zice că trăiesc şi pe partea opusă şi anume că noi ne creăm drumul în viaţa, totul depinde de noi, aşadar intervine liberul-albitru.

Dar un echilibru în aceste două concepte nu ar fi mai avantajos pentru noi? Spre exemplu (că tot zicea Zina să dau exemple) atunci când destinul îţi croieşte drumul spre o persoană dragă, către persoana care te completează, către persoana cu zâmbetul care te face să uiţi de orice problemă şi să te simţi împlinit, fericit… ok, ai ajuns la această persoană, destinul ştie că ea e persoana potrivită cu care să-ţi petreci restul vieţi, alături de care vei fi fericit, dar mai departe depinde de tine. Citeste in continuare… »

Gata? V-aţi recuperat? Ne apucăm din nou pe treabă: muncă, studii, blogging şi aşa mai departe? Ca să fac o parenteză (uite-o aici) am şi eu o nelămurire: de ce se zice la mulţi ani! ? Nu prea văd logica, dar aşa cum am zis nu toate lucrurile trebuie să aibă o logică sau să ne batem capul cu ea. Ceea ce nu înţeleg şi mai mult e expresia la mulţi ani 2011! pe care  am auzit-o şi am citit-o de nenumărate ori zilele astea. Cum poate un an să aibă mai mulţi ani? O fi vreo chestie de-aia ca la câini, un an câinesc are 7 omeneşti… poate are vreo asemănare sau nu. Weird!

Un nou început? Toţi ne folosim de venirea unui nou an pentru a o lua de la capăt în prinvinţa unor lucruri. Consider conceptul ăsta un pic banal, pentru că ne folosim (zic ne pentru că şi eu fac la fel) de el doar pentru a avea o scuză pentru care nu am început mai devreme: Frate, mă apuc de slăbit anul ăsta! Vreau să fac din astea 20 de kile, carne de culturist! Citeste in continuare… »

Realizez dintr-o dată că faza anterioară, care s-a întâmplat acu câteva secunde, am mai văzut-o undeva. În vis! Chestia asta mi se întâmplă foarte des. Zilele trecute într-o discuţie pe mess, am realizat că am visat conversaţia respectivă. Ce-i şi mai ciudat e faptul că am a fost atât de adânc în trecut încât eu nici nu cunoşteam persoana cu care vorbeam, pe atunci. Asta e doar una dintre întâmplările pe care le-am visat. Şi ştiu sigur că nu sunt singura persoana care a avut parte de astfel de întâmplări catalogate ca fiind ciudate.

Chestia asta mă face să-mi schimb teoria mea în privinţă cu vederea în viitor. Cu toate că am păţit de foarte multe ori, nu am băgat de seama… poate datorită faptului că a devenit o obişnuinţă. Deci e ceva normal să visăm viitorul? Am senzaţia că undeva în subconştientul nostru se întâmplă multe lucruri. Dacă am reuşi să folosim creierul în întregime oare subconştientul va dispărea? Oare vom dobândi abilităţi precum viziuni asupra viitorului? Citeste in continuare… »

Viitor - nu vreau să fac un început filozofic, dar cum poate un simplu cuvânt, uşor de rostit, să cuprindă atâtea lucruri într-un spaţiu continuu. Un cuvânt cu o semnificaţie atât de mare, însă cu o rostire foarte uşoară. Pentru moment ştiinţa nu are încă capabilitatea de a ne trimite în viitor sau să ne prezică ceva din viitor, treaba asta o fac doamnele alea cu batic în cap, cu glob de cristal, care locuiesc într-o caravana şi le vezi la fiecare carnaval. Le dai lor 10 lei şi vei auzi viitorul exact aşa cum vrei tu.

Dacă voi pescui cumva peştişorul de aur (deşi nu am pescuit niciodată) sau dacă mă voi împiedica de vreo lampă fermecată de-a lu’ nenea Aladin atunci cel puţin o dorinţă mi s-ar îndeplini. Cu siguranţă nu aş irosi-o pentru a vedea viitorul, nici dacă aş avea 3 dorinţe sau mai multe, pentru că sunt lucruri mai importante decât faptul de a vedea viitorul. Nu l-a văzut nimeni şi nu a murit nimeni, deci se poate trăi şi fără a vedea viitorul. Citeste in continuare… »

Sau să ne gândim şi la ziua de mâine? Ca de obicei un alt subiect bazat pe tema unei relaţii…

E normal să ne gândim şi la ziua de mâine, dar de ce să nu profităm şi de cea prezentă? Iarăşi o situaţie cu două tăişuri, dacă profităm de fiecare zi din plin e posibil ca viitorul să nu ne fie prea organizat şi să lăsăm totul în voia sorţii, iar dacă o luăm invers şi anume să ne gândim într-un mod excesiv la ”ziua de mâine” uităm de cea prezentă, lucrul ce reiese că în fiecare zi ne vom gândi pentru ce va urma mâine…

Aceste două aspecte trebuie îmbinate… şi astfel să reuşim să ne bucurăm de fiecare zi şi în aceeaşi zi să ne organizăm şi pentru ziua de mâine… asta în general…

Dar într-o relaţie? Hai să nu o luăm prea înainte… cel puţin la vârsta mea şi anume, de 16 ani, nu văd de ce ar trebuie să mă gândesc la viitorul relaţie în care mă aflu… nu am de gând să mă căsătoresc, nici să îmi întemeiez o familie, să fac rate, etc. Pur şi simplu trăiesc momentele adolescenţei… Vorbisem cu un prieten pe messenger, despre relaţii, prima iubire, şi alte aspecte de genu… şi într-un fel m-a făcut să mă gândesc la momentul despărţirii, adică el a adus vorba şi sincer nu văd de ce să îmi bat capul, nu zic că nu ar fi lucruri la care să ma gândesc, la viitorul în această relaţie, dar despărţirea în nici un caz… dacă e să vină şi momentul acela, asta e, poate pe moment voi fi sub influenţa unei stări neplăcute şi despre care nu vreau să intru în detalii, dar totul trece, cel puţin aşa sper, adevărat că prima iubire nu se uită niciodată. :)

Deci mai pe scurt, eu zic că, cupluriile adolescentine nu au de ce să îşi bată capul în legătură cu viitorul relaţiei lor… poate pe unele mici aspecte, dar am ajuns la concluzia că mai bine profit de fiecare zi pentru că viitorul se poate schimba întotdeauna… dar şi unpic de meditare pentru ziua următoare nu strică.

Vreau să menţionez că este un lucru la care să te gândeşti pe viitor într-o relaţie… şi anume cum să nu o pierzi, cum să faci ca relaţie să decurgă cu bine în continuare, poate chiar mai bine… acesta cred că e cel mai important!

Vă reamintesc! Acest articol se referă la relaţiile adolescentine…

Ştiu că în ultimul timp am luat-o pe teme de genul, dar mie mi se pare foarte interesante subiectele şi pe baza căruia avem ce comenta. :)