Când ies din casă, de obicei ajung prin parc, că acolo îi mai răcoare şi îi umbră. Nu există loc în care să nu vezi câte un porumbel şi dacă vezi unul, mai apare altul. În centrul oraşului e plin de ei şi dacă ei nu ar fii credeţi că ar mai fi aşa multă lume acolo, aşa mulţi copii cu părinţii? Asta pentru cei din Timişoara…
Citisem weekend-ul trecut pe blogul lui Bogdan Epureanu o leapşă, care consta în a face trei fapte bune în weekend. Şi că tot venii vorba de asta, weekend-ul trecut am ajutat porumbei.
Dacă nu sunteţi curioşi de poveste săriţi mai jos…
Eram pe bancă într-un parc şi apare o porumbiţa şchioapă… avea tăiat celalat picior. Şi se tot chinuie să ciugulească din nişte bucăţi de pâine uscată, tare ca piatra. Şi le-am sfărâmat pentru ea. Şi se puse pe mâncat, se vedea că îi era foame. De nicăieri apare şi un porumbel în călduri… Se tot umfla în pene pe acolo, dar porumbiţa nu-i dăduse atenţie aşa că se duse la alta care venise şi ea pe atunci…
Am mai sfărâmat câteva bucăţi de pâine şi porumbelul începuse să facă pe barosanu şi nu se lase pe nimeni să mânce… aşa că l-am gonit de câteva ori. După ce a terminat porumbiţa de mâncat s-a dus să bea nişte apă de pe Bega şi gata. Sincer, m-am simţit foarte bine după aceea.
A doua zi, mă duc în staţie şi fiindcă trebuia să mai aştept ceva minute până vine bus-ul m-am aşezat în faţa unui bloc, la umbră. Apare un porumbel… eu aveam nişte sandwich-uri fiindcă mergeam la ştrand. Rup nişte bucăţele de pâine şi îi dau să mânce. Dintr-o dată mai apar câţiva porumbei. Şi toţi săreau să prindă ceva şi ei.
Apare o băbuţă care stătea acolo la bloc… se opreşte, rupe din cornul care îl avea în mână şi jumătate din corn le dăduse la porumbei.
Plictisitor, aşa-i?
Porumbeii ar trebuii să fie emblema oraşului. Aşa cum sunt oraşe sau ţări care venerează un animal şi îl ocrotesc, aşa ar trebuii şi noi să facem cu porumbeii. Nu trebuie să-i venerăm, dar măcar când mergi pe stradă şi vezi că-s mai mulţi porumbei la un loc, care mănâncă, nu te băga ca prostu’ în ei… Ocoleşte-i şi lasă-i în pace.
Fie că-i vara sau iarna tot găseşti porumbei în centrul oraşului. Vara stau pe la fântene, umbră şi parcuri, iar iarna stau înghemuiţi unul în altul cu ciocul în pene.
Tot am impresia ca articolul va fi considerat plictisitor şi că nu va fi prea mult băgat în seamă sau citit mai jos de titlu… Fie ce-o fi.
Sunt sau nu porumbeii frumuseţea oraşului? Consideraţi că e ceva mai frumos decât ei în oraş?
Poza de aici.
