După câteva tentative eşuate de a merge la un blogmeet organizat de timişoreni (de fapt de oricine, numai să fi mers!) am reuşit într-un final să-mi iau inima în dinţi şi să mă auto-invit la un blogmeet. Nu regret nici măcar o secundă! Recunosc că mi-a fost cam ruşine, fiindcă nu e tot una când eşti invitat şi când mergi tu la un meet deschis, însă am luat-o pe zuzu şi am mers.

S-a întâmplat să nimeresc la un blogmeet chiar mişto care s-a desfăşurat în Laser Land. Nu credeam că o să fie foarte fain, îmi imaginam că nu o să fim prea mult băgaţi în seama mai ales în momentul în care am realizat că toţi cei din jur au o vârstă mult mai mare ca a noastră (no offence, please), dar dimpotrivă, am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu alţi bloggeri. Toţi sunt de treabă şi există într-adevăr o socializare puternică, sincer să fiu, nu credeam că poate exista aşa ceva la un grup de oameni… Citeste in continuare… »

Cam târziu public interviul, dar mai bine decât niciodată. Cu ocazia unei activităţi extraşcolare am ajuns să-l filmez, la un interviu, pe domnul Gheorghe Ciuhandu, primarul oraşului Timişoara. Filmarea e de pe data de 11 a lunei acesteia.

Nu mă aşteptam ca răspunsul unor 4 întrebări să dureze 20 de minute, ba chiar mai mult, nu credeam că domnul primar va detalia prea mult. În afara faptului că, camera îmi făcea ceva figuri şi că, colegul care vorbea avea ceva emoţii totul a ieşit mai bine decât mă aşteptam. Citeste in continuare… »

Fiindcă sunt un călător fidel RATT-ului am observat de-a lungul timpului câteva lucruri pe care vreau să le scriu. Ce voi scrie este în mare parte valabil pentru timişoreni, dar cine ştie poate şi în alte oraşe e la fel, să-mi ziceţi voi.

Să începem cu începutul:

• nu te lua după panourile care arată în câte minute vine bus-ul, fiindcă minutele pot să se dubleze, aşa că dacă ai altă linie disponibilă, probabil mai lungă, nu mai aştepta.
• dimineaţa, mergi cu ultimul autobuz posibil, fie că tre’ să ajungi la lucru sau la şcoală. Fie că-l iei pe ăla de mai devreme sau pe cel de mai târziu, tot aia-i, vor ajunge amândouă în acelaşi timp.
• ocoleşte linile aglomerate, care duc spre centru, cei care-s din Timişoara ştiu ce nebunie e cu 33-ul dimineaţa, pe lângă faptul că e plin, faci 50 de metri în 5 minute.
• că tot vorbim de plecatul cu noaptea-n cap, toţi ştim cât de aglomerat e dimineaţa, aşa că încearcă să urci ultimul în bus, ca să poţi să mai cobori, dar fă în aşa fel să mai poţi să urci… dacă e prea plin ia-l pe următorul, decât să stai să-i miroşi pe ăştia sub braţ, să te sufoci de căldură şi să mai ai norocul să dai şi peste un boschetar… cum ziceam, ia-l pe următorul.
• Citeste in continuare… »

… o ţară de căcat, domnle. Aşa o consideră majoritatea poporului român, unii mai trag speranţe la o ţară mai bună, în viitor, dar mie aproape că mi-a murit şi ultima picătură de speranţă. Noi, oamenii suntem de vină aşa că ne merităm soarta.

Toţi avem idei de a face o Românie mai frumoasă, de fapt România e o ţară bogată, are resurse destule, doar că nimeni nu-şi bate capul. Am putea să ieşim şi din criză, însă pe conducătorii noştri îi preocupă altceva şi anume beneficiul lor, dar nu şi al ţării. Poate zicem acum că dacă am fi noi în locul lui băse am face treabă ca lumea şi toţi românii s-ar mândri cu ţara lor… însă atunci când ajungi să fii pe tron, e cu totul altă treabă.

Cu toate că ştiu (în mare parte) ce o să-mi răspundeţi, mă risc şi vă întreb cum consideraţi voi România? (din toate punctele de vedere)

Cum face asta? Păi reduce curentul… şi vreau să vă zic ce modalităţi foloseşte, eu am întâlnit numai două, până acum.

Fiind prins de anumite treburi, trecut de miezul nopţii, cu dorinţa de a face un duş înainte de culcare am suprinsa dezamăgire să constat că nu e apă caldă. Deci se taie apa caldă în anumite nopţii fiindcă din câte ştiu şi la încălzirea apei e nevoie de curent… mai facem şi nişte economii, dar mai şi ajutăm planeta, deci 2 dintr-o lovitură. Ce ar putea să fie mai nasol, e când vin oamenii târziu de la muncă şi să mai fie şi o muncă unde transpiraţia ia amploare…

Citeste in continuare… »

Când ies din casă, de obicei ajung prin parc, că acolo îi mai răcoare şi îi umbră. Nu există loc în care să nu vezi câte un porumbel şi dacă vezi unul, mai apare altul. În centrul oraşului e plin de ei şi dacă ei nu ar fii credeţi că ar mai fi aşa multă lume acolo, aşa mulţi copii cu părinţii? Asta pentru cei din Timişoara…

Citisem weekend-ul trecut pe blogul lui Bogdan Epureanu o leapşă, care consta în a face trei fapte bune în weekend. Şi că tot venii vorba de asta, weekend-ul trecut am ajutat porumbei.

Dacă nu sunteţi curioşi de poveste săriţi mai jos…

Eram pe bancă într-un parc şi apare o porumbiţa şchioapă… avea tăiat celalat picior. Şi se tot chinuie să ciugulească din nişte bucăţi de pâine uscată, tare ca piatra. Şi le-am sfărâmat pentru ea. Şi se puse pe mâncat, se vedea că îi era foame. De nicăieri apare şi un porumbel în călduri… Se tot umfla în pene pe acolo, dar porumbiţa nu-i dăduse atenţie aşa că se duse la alta care venise şi ea pe atunci…

Am mai sfărâmat câteva bucăţi de pâine şi porumbelul începuse să facă pe barosanu şi nu se lase pe nimeni să mânce… aşa că l-am gonit de câteva ori. După ce a terminat porumbiţa de mâncat s-a dus să bea nişte apă de pe Bega şi gata. Sincer, m-am simţit foarte bine după aceea.

A doua zi, mă duc în staţie şi fiindcă trebuia să mai aştept ceva minute până vine bus-ul m-am aşezat în faţa unui bloc, la umbră. Apare un porumbel… eu aveam nişte sandwich-uri fiindcă mergeam la ştrand. Rup nişte bucăţele de pâine şi îi dau să mânce. Dintr-o dată mai apar câţiva porumbei. Şi toţi săreau să prindă ceva şi ei.

Apare o băbuţă care stătea acolo la bloc… se opreşte, rupe din cornul care îl avea în mână şi jumătate din corn le dăduse la porumbei.

Plictisitor, aşa-i?

Porumbeii ar trebuii să fie emblema oraşului. Aşa cum sunt oraşe sau ţări care venerează un animal şi îl ocrotesc, aşa ar trebuii şi noi să facem cu porumbeii. Nu trebuie să-i venerăm, dar măcar când mergi pe stradă şi vezi că-s mai mulţi porumbei la un loc, care mănâncă, nu te băga ca prostu’ în ei… Ocoleşte-i şi lasă-i în pace.

Fie că-i vara sau iarna tot găseşti porumbei în centrul oraşului. Vara stau pe la fântene, umbră şi parcuri, iar iarna stau înghemuiţi unul în altul cu ciocul în pene.

Tot am impresia ca articolul va fi considerat plictisitor şi că nu va fi prea mult băgat în seamă sau citit mai jos de titlu… Fie ce-o fi.

Sunt sau nu porumbeii frumuseţea oraşului? Consideraţi că e ceva mai frumos decât ei în oraş?

Poza de aici.

Acu o săptămână mă plângeam că e prea cald… și că soarele a prins ciudă pe noi și că vrea să ne „ardă”. Se pare că Dumnezeu mi-a citit articolul și I s-a făcut milă de mine. De câteva zile plouă, plouă și iar plouă. Și știți ce e fain? Faptul că ploaia începe dupa ora 18:00 dacă nu și mai târziu, iar în cursul zilei este cald.

Aș putea să numesc această ploaie furtună. De ce? Păi uitați de ce:

Click pentru mărire!

Ciudată vreme… cum zicea și Blogatu sunt numai două anotimpuri. Trecerea de la caldură la frig este într-adevăr prea rapidă… Acu o săptămână erau peste 35 de grade, iar acu sunt 17 grade (din câte zice gugăl)… Și la știri a anunțat ploi abundente în Banat săptămâna asta.

La voi cum e vremea?