Dacă scriu şi eu câteva articole mai serioase şi mai pe tema relaţiilor şi lumea mă ia la întrebări…

”Sergiulică, mamă ce ai păţit? Eşti îndrăgostit? Suferi? Dramatizezi?”

Nu am nimic frăţică… nu’s îndrăgostit şi nu am fost, nu sufăr… am fost cu cineva, numai sunt, gata… doh… şi nici nu dramatizez, pur şi simplu scriu pe blog ce îmi trece mie prin cap şi mie chiar mi s-au părut reuşite articolele, dar văd că în loc să le citiţi, să le luaţi ca pe un sfat, voi mă luaţi pe mine la întrebări că de ce scriu eu aşa ceva?

Da, am luat-o pe alte teme, scriu altcumva, altceva… vreţi să scriu şi despre aiureala cu voturiile, despre crimele de la pro tv sau alte tâmpenii? Nu scriu, daţi search pe google şi le găsiţi cu grămada… eu aici scriu ceva din propria experienţă sau gândire… şi uneori ca să mă descarc. E adevărat că am avut parte numai de drame şi de aceea scriu, să vă dau câteva sfaturi sau măcar să vă mai obosesc ochii.

Uneori mă gândesc că să îmi fac blogul anonim şi să nu ştie prietenii că eu scriu… o fi totuşi mai bun un jurnal?

Terminaţi odată cu întrebăriile, citiţi dacă vreţi dacă nu daţi pe ”x”-ul din dreapta sus şi gata. Amin!