Cum să-ţi petreci vacanţa mai mişto dacă nu alături de mulţi colegi şi prieteni într-o excursie? Locaţia nu-i rea, deşi ar fi fost mai mişto undeva la plajă, lângă mare, dar de Marea Neagră nu prea duc dorul, iar de ceva în străinătate nu prea avem ocazia.

Bun, distracţia trebuie combinată cu munca, fiindcă până la urmă ideea plecării a venit cu obiectivul de a merge la un workshop, dar îs curios câţi dintre cei care mergem s-au gândit până acuma la ce trebuie să facem şi câţi s-au gândit la piscina aia mişto de la hanul în care ne cazăm. Citeste in continuare… »

… sau când nu am caietul la mine. Ieri la şcoală, lenea mare, caietul uitat acasă, rup o foaie şi scriu… nu ce mi se dicta ci ce îmi venea prin cap. Ceva tot trebuia să scriu… şi voila:

Chicalacacichicha – este o formă de organizare a manelelor bazată în principiu pe lanţuri de aur de 5 kgm iar raportul dintre manea şi aur stă la baza mecanismului de funcţionare a cocalarilor.

Alte gânduri: Citeste in continuare… »

Eram pe principiu ”stai în banca ta, nu te arăta”, până de curând, mai exact de la începerea anului şcolar… cu toate că ştiam că eu mă pricep mai bine la ceva anume, nu am arătat şi celorlalţi, am considerat că e ceva bine ce fac, că nu mă laud. Însă acum îmi dau seama ce greaşeală mare am făcut şi probabil că am închis multe uşi.

Faptul că te pricepi la ceva şi o arăţi nu înseamă că te lauzi. Acum depinde cum o faci, dacă începi cu teorie, atunci e cam jalnic, însă atunci când cineva are nevoie de o mână de ajutor şi tu sari repede în faţă, oferindu-i acel ajutor, categoric nu e laudă, dar să te şi pricepi cat de cât.

Nu are nimeni cum să afle că tu te pricepi spre exemplu în domeniul calculatoarelor, dacă tu nu o arăţi, de aceea trebuie să faci acest pas, să ridici mâna şi să intervi.

Ce ai de pierdut dacă te arăţi? Eu zic că nimic, ci ba din contră poţi câştigă bunătatea multor persoane care vor apela de fiecare dată la tine (ăsta poate fi şi un dezavantaj, dacă vor de fiecare dată moca) şi te vor recompensa într-un fel sau altul. Poate peste câţiva ani te vei întâlni cu persoana respectivă şi poate te va ajuta cu un loc de muncă în domeniul respectiv, poate va avea nevoie iar de ajutorul tău, mai ales că peste câţiva ani vei fi mai experimentat şi mai priceput. Şi faptul că îţi foloseşti talentul te perfecţionezi. Mai caştigi şi respectul multor persoane… Citeste in continuare… »

Prima alarmă, prima trezire, prima amintire cum e să te trezeşti de dimineaţă, prima nelămurire în privinţa îmbrăcămintei, prima aventură spre şcoală, prima ceaţă, prima aglomeraţie, primul drum cu vechiul autobuz pricăjit care face mai rău ca un tractor, prima dată când îi simt putoarea îngrozitoare babei care vine în fiecare dimineaţă cu autobuzul o staţie (doar că de data asta a mers pân la capăt fiindcă şoferul nu aştepta până să coboare ea şi s-a lăsat păgubaşă).

Citeste in continuare… »

De câte ori ţi s-a întâmplat ca atunci când te uitai la un film, să te pui în pielea unui personaj şi să fii un pic frustrat de decizia lui, fiind una absurdă? Eu o păţesc de fiecare dată. Tocmai ce am văzut un film, în care personajul principal făcea nişte chestii chiar tâmpite, ilogice, care in viaţa reală chiar nu le-ar fi făcut, cel puţin aşa consider eu, cu toate că e doar un film, acest lucru mă enervează.

Din momentul în care mă aşezat în pat şi dau play, uit de tot din jur şi mă simt ca şi cum eu aş fii în film, doar că nu mă pot controla, să zic, să fac, ce vreau… şi urăsc chestia asta, fiindcă ştiu alte metode, alte decizi, poate mai bune, dar nu pot să le aplic. Acest lucru mi se întâmpla cam de fiecare dată, excepţie ar fii când filmul este unul care mă ţine în suspans sau care mă face să îmi pun întrebări.

Sunt sigur că sunt persoane cărora li s-au întâmplat şi în afara filmelor. Ca exemplu, atunci când vezi pe stradă câţiva şhukari care îşi bat joc de o altă persoană, dacă te pui în locul lui, cu siguranţa îţi va stârni deranjament acest lucru şi poate chiar te va îndemna acţionezi.

Citeste in continuare… »

Cel mai dificil lucru pentru un profesor nu este să predea, ci să menţină liniştea şi ordinea în timpul orei. Şi văd din ce în ce mai mulţi profesori incapabili de această acţiune. Dacă asta e greu gândiţi-vă cât de greu e să capeţi atenţia a 30 de persoane…

După cum vedeţi am îngroşat 3 cuvine mai sus, pentru a vă sării în ochi. Părerea mea este că dacă reuşeşti aceste 2 obiective ca profesor, şi anume să menţi liniştea şi ordinea, atunci ai căpătat şi al 3-lea, (cel mai greu) atenţia elevilor.

Dar nu pentru mult timp… acum, totul depinde de profesor… de felul lui de a preda şi de personalitatea lui.

Ţin să menţionez că un profesor este mult mai capabil să îndeplinească primele două obiective (linişte şi ordine), deoarece o voce de bărbat, mai bine zis un strigăt sau ţipăt de bărbat influenţează mai mult elevul şi îl potoleşte. Bărbatul imediat ia iniţiativă şi e mai sigur pe el. Pe când femeia calcă de 10 ori în acelaşi loc şi tot nu e hotărâtă ce să facă. În contextul nostru un profesor îi poate pune mai repede la punct… Sunt şi profe de genu, dar într-un număr mai scăzut.

Eu unul, nu înţeleg ce e aşa greu să faci linişte în clasă?! Ai catalog, ai pix, treci la treabă. E îndeajuns să asculţi un miştocar din clasă, îl plimbi prin materie, constaţi că nu ştie, 4. Dacă mai apare unul, îl rezolvi şi p’ăsta şi apoi să vezi ce cuminţi or să stea toţi.

Cum am mai zis, majoritatea profelor de la mine din liceu nu sunt în stare să ”conducă” o clasă. Şi se plâng la dirigintă şi ne ţin nouă discurs precum că din cauza şcolii ei au cedat atât din punct de vedere fizic şi psihic… Da’ te forţează cineva să faci o meserie de care nu eşti în stare?! Mă-ndoiesc.

Înţeleg că e frustrant să mergi din oră în oră la câte o clasă şi să auzi ţipete, gălăgie, râsete, etc. Te face să cedezi în multe privinţe, dar dacă nu ai tăria necesară, pentru că totuşi nu e aşa uşor să fi prof (depinde de materie), lasă-te.

Fiecare meserie e cu cel puţin două tăişuri. Aşa că trebe’ să te gândeşti bine cum te afectează pe tine.

Revenind la subiect. Să zicem că în clasă e linişte şi pace. Să zicem că 10 elevi sunt atenţi la oră (iarăşi depinde de materie), dar toţi categoric nu… ceilalţi dorm, vorbesc, în principiu fac altceva sau nimic.

Cum să faci, tu ca profesor, să capeţi atenţia (aproape) tuturor?!

În primul rând cu forţa nu rezolvi nimic, adică dacă îi iei pe fiecare în parte cu ”3+2=5 aşa-i Dani?” şi aşa la fiecare… pentru că o să stea cu privirea la tablă, dar cu gândul la ”Cristinuţa”.

Aici ţine foarte mult de profesor. De felul în care predă şi de personalitate. Cu ajutorul câtorva cuvinte cheie poţi să faci materia pe placul lor, iar ţie ca profesor să-ţi fie mult mai uşor şi liniştitor.

Păi să vedem câteva cuvinte care pot ajuta:

• glumele – pe parcusul orei să găseşte câte unul care să facă o glumă ceva şi râde toată clasă… de ce să nu foloseşti metoda asta şi ca profesor.
• simplu – tot ce-i simplu, e uşor de înţeles, uşor de reţinut. Cu toate că trebuie să ne îmbogăţim vocabularul, nu înseamna că trebuie să auzim numai filozofii fără a le înţelege. Un echilibru între ”explicarea băbeşte” şi ”filozofie” ar fi de ajutor.
• logica – cu-i nu-i place logica? Exerciţiile de logică îi atrag pe unii elevi.
• jocul – ar fi trebuit pus primul… jocul interacţionează foarte bine cu logica (şi viceversa).
• curiozitatea – tot ce se încadrează aici, poate atrage foarte mult atenţia elevilor. O legendă, un mit întotdeauna e binevenit

Şi cuvintele pot continua… ar mai fi şi sexul dar mă-ndoiesc că poate un profesor să combine sexul cu matematica, fizica sau alte materii.

Cum ziceam anterior, personalitatea profesorului contează.

Spre exemplu avem câţiva profesori la noi în liceu, care sunt foarte de treabă şi îşi aduc şi ei aminte cum era când erau copii şi te lasă mai uşor şi se comportă cu tine de parcă ţi-ar fi coleg(ă) de clasă, nicidecum profesor, asta în limita bunului simţ. Şi din păcate unii elevi în loc să profite de ocazia asta, dau cu piciorul în ea.

Cum poate profesorul să atragă atenţie elevilor la oră?

În primul rând eu nu-mi fac speranţe şi vă sfătuiesc ca nici voi… Ăştia se regândesc şi în ultima sută de metri. Acuma nu ştiu ce vor să facă, ieri auzisem că vor să facă grevă pe 31… grevă generală şi vor intra toate şcolile din România în vacanţă mai repede…

Alţii zic că se face grevă, dar îi va afecta doar pe cei cu bacu, deci nu vom relua anul… Mie unul îmi este indiferent faţă de decizia pe care o vor lua.

Nu aş vrea să îngheţe anul din cauza unor două motive: chimia şi fizica. Pentru că în a 11-a scăpăm de ele. Cu toate că dăm de altele e mai bine, decât aceste două materii.

În acelaşi timp nu m-ar deranja să îngheţe anul… ideea asta cu repetarea clasei a 10-a i-a acaparat pe toţi într-un sens negativ, adică majoritatea nu vor. Însă eu aş avea alte două motive pentru care mi-ar convenii să repet anul. Să mă pun mai serios pe învăţat şi să-mi petrec mai mult timp în liceu. Da, nu mă grăbesc să ajung la facultă… am tot timpu din lume, asta dacă nu intervine chestia aia cu sfârşitul lumii sau doamne fereşte altceva.

Dacă ar fi să alegi tu cum să fie şi anume să îngheţe sau nu anul şcolar… ce ai decide?