Am citit pe blogul lu’ de ce?, care la rândul lui a citit altundeva, o metodă nouă de lucru. Formula este (10+2)*5 şi constă în:

• 10 – minute de lucru
• 2 – minute de pauză
• 5 – iteraţii (repetări)

Deci (10+2)*5 = 60 minute.

În primul rând metoda de lucru e pentru persoanele care sunt uşor distrase, se concentrează pentru un timp scurt, nu pot să lucreze pe o perioadă lungă de timp sau au o listă de sarcini care nu durează mult. Metoda se poate aplica şi în alte cazuri de lucru, depinde de voi.

De pus formula în aplicare nu e greu. Te pregăteşti în aşa fel încât să nu te distragă altceva, dacă lucrezi pe calculator, laşi messu’, twitterul, hi5-ul, facebook-ul, etc… îţi pui un cronometru, dacă vrei poţi downloada de aci un program tip timer, foarte uşor de folosit… şi te pui la muncă.

10 minute lucrezi în continu şi te concentrezi la ceea ce ai de făcut, după care…

2 minute faci ce vrei, deşi sfatul meu este să laşi calculatorul la o parte, să te relaxezi, să te recreezi, astfel creierul tău va fi ”revenit” atunci când te reapuci de muncă.

Repeţi acest pas de 5 ori, astfel acumulezi o oră. Ceea ce a uitat să scrie cel de pe 43 folders este răspunsul la următoarea întrebare ”Dacă munca mea durează mai mult de o oră?”.

Părerea mea este ca după ce ai ajuns la cele 60 de minute, să mai faci o pauză, de data asta un pic mai lungă, de circa 10-15 minute şi după aceea să te reapuci.

Pentru unii metoda asta ar putea fi un pic frustrantă, dar cum ziceam e pentru cei care se concentrează pentru o perioada scurtă de timp, dacă tu atunci când te apuci de lucru, chiar te pui la muncă, atunci nu are rost să urmezi metoda de mai sus, pentru că mai mult îţi pierzi concentrarea.

Pentru persoanele care sunt între aceste 2 cazuri (probabil ca şi mine) mai există o soluţie şi anume formula (25+5)*2 sau pur şi simplu improvizaţi… faceţi câteva teste şi aflaţi care ar fi formula voastră.

În primul rând trebuie să vă decideţi asupra minutelor de lucru şi pauză, apoi iarăşi în funcţie de voi şi partea cu repetarea sau mai bine zis câte timp sunteţi dispuşi să lucraţi.

Voi ce metodă de lucru aveţi?

Dădui un mass aşa de curiozitate să văd dacă am pe cineva prin lista care are nevoie de un băiat la ceva pe acolo, mai pe scurt ”Caut de lucru… pe timp de vară.”

Răspunsuri am primit, vreo 5 căsuţe mi s-au deschis, dar în niciuna nu primisem vreo ofertă de muncă, ci toţi vroiau să-i anunţ dacă găsesc ceva şi pentru ei…

Acu să vorbim niţel despre chestia asta cu munca pe timp de vară…

Prima dată când am lucrat a fost exact vara trecută, în iulie (am menţionat aici)… am muncit, am fost recompensat printr-un salariu foarte bun, dar ţin să vă anunţ că din 1 Iulie pâna în 31 am avut o singură zi pauză, în rest în fiecare noapte de la 20:00 (alteori de la 17:00) seara până la 3 dimineaţa eram la muncă, după care dormeam până pe la 15:00 şi se cam ducea ziua, deci o lună de zile doar muncă, fără ieşiri, ştrand sau alte chestii.

După ce am primit banii, mi-am dat seama care e adevărata lor valoare şi cât de greu muncesc unii oameni (în special părinţii) pentru ei, fapt ce m-a motivat să nu cheltui. Din păcate vara asta n-am să mai lucru acolo şi am să încerc încerc să-mi caut şi eu altundeva.

Cum a venit vara, cum caută toţi câte ceva de lucru, să facă un bănuţ vara asta, pentru că sunt câţiva care nu se duc niciunde în vacanţă sau se duc, da’ mai târziu şi decât să frece menta aiurea, mai bine muncesc să aibe un surplus pentru vacanţă sau când începe şcoala.

Munca de la o vârstă mică- chiar azi am văzut din greşeală la o emisiune la TV cu nişte copii care erau luaţi de altă familie pentru o săptămână de zile, în acest timp încercând să le schimbe personalitatea, comportamentul, etc. Auzisem de la o fătucă de 15 ani şi un băiat de 17 cum ziceau ”Până la 18 ani părinţii sunt obligaţii să ne ofere toate nevoile”, iar nevoile lor constau în special în ţigări, băutură şi droguri…

Părinţii au obligaţia de a-ţi oferi un adăpost, mâncare, îngrijire, educaţie şi dragoste părintească, iar celelalte pofte (pentru că nevoi clar nu sunt) precum o minge, un iPod, o jucărie, etc sunt opţionale, la decizia părintelui.

Dacă tu chiar simţi că ai nevoie de alte chestii pe care părinţii nu pot să ţi le ofere, nu le meriţi sau pur şi simplu nu vor ca tu să ai parte de ele, atunci dute la muncă! Nu mă refer să te laşi de studii şi să mergi la câmp, dar pe timp de vară poţi să-ţi strângi bani şi să ai până vara viitoare, aceştia fiind banii tăi şi să faci ce vrei cu ei, adică să-ţi faci poftele pe care ţi le doreşti şi părinţi nu pot sau nu vor să ţi le ofere.

Recomand munca pe timp de vară acestor fel de copii, care se aşteaptă să li se facă toate poftele, chiar şi atunci când nu se poate. Dar nu recomand numai lor, ci tuturor. Nu am eu o experienţă aşa de mare, dar pe mine ca şi copil m-a afectat şi nu într-un sens rău… M-a motivat să mai strâng de buzunar, atunci când ştiam că-s bani munciţi de mine şi să ştiu să strâng şi de buzunarul familiei când nu se poate, mai ales pe ”criza asta”.

Voi aveţi de gând să munciţi vara asta sau deja aţi şi început?

P.S.: Dacă aveţi ceva de muncă pentru mine, contactaţi-mă.

În primul rând îmi cer scuze că nu am mai scris ieri, dar eram prin oraş cu treaba şi am zis că scriu seara, când mă sună tata să merg la lucru :))

Da… ieri a fost prima zi. Şi exact miercururi (adică ieri) e cel mai mult de lucru. Dacă am făcut faţă ieri nu cred că o să fie mai greu restul zilelelor.

Ce fac? Desfac ziarul şi pun suplimentul… pe altele precum cele de la libertatea lipesc lozuri cu premii pe ele. Libertatea, cancan, adevărul… astea mi-or trecut ieri toată ziua prin faţa ochiilor. Nu e greu dar mă doare spatele cum tot stau pe scaun. În rest e ok. Mai sunt şi nebuni pe acolo care ne mai amuză.

Chiar mă bucur că m-am angajat, să fac şi eu ceva bănuţi în plus pe lângă ce primesc de la părinţi şi oricum decât să stau acasa şi să lenevesc, mai bine să muncesc.