De câte ori ţi s-a întâmplat ca atunci când te uitai la un film, să te pui în pielea unui personaj şi să fii un pic frustrat de decizia lui, fiind una absurdă? Eu o păţesc de fiecare dată. Tocmai ce am văzut un film, în care personajul principal făcea nişte chestii chiar tâmpite, ilogice, care in viaţa reală chiar nu le-ar fi făcut, cel puţin aşa consider eu, cu toate că e doar un film, acest lucru mă enervează.

Din momentul în care mă aşezat în pat şi dau play, uit de tot din jur şi mă simt ca şi cum eu aş fii în film, doar că nu mă pot controla, să zic, să fac, ce vreau… şi urăsc chestia asta, fiindcă ştiu alte metode, alte decizi, poate mai bune, dar nu pot să le aplic. Acest lucru mi se întâmpla cam de fiecare dată, excepţie ar fii când filmul este unul care mă ţine în suspans sau care mă face să îmi pun întrebări.

Sunt sigur că sunt persoane cărora li s-au întâmplat şi în afara filmelor. Ca exemplu, atunci când vezi pe stradă câţiva şhukari care îşi bat joc de o altă persoană, dacă te pui în locul lui, cu siguranţa îţi va stârni deranjament acest lucru şi poate chiar te va îndemna acţionezi.

Citeste in continuare… »

Am citit pe blogul lu’ de ce?, care la rândul lui a citit altundeva, o metodă nouă de lucru. Formula este (10+2)*5 şi constă în:

• 10 – minute de lucru
• 2 – minute de pauză
• 5 – iteraţii (repetări)

Deci (10+2)*5 = 60 minute.

În primul rând metoda de lucru e pentru persoanele care sunt uşor distrase, se concentrează pentru un timp scurt, nu pot să lucreze pe o perioadă lungă de timp sau au o listă de sarcini care nu durează mult. Metoda se poate aplica şi în alte cazuri de lucru, depinde de voi.

De pus formula în aplicare nu e greu. Te pregăteşti în aşa fel încât să nu te distragă altceva, dacă lucrezi pe calculator, laşi messu’, twitterul, hi5-ul, facebook-ul, etc… îţi pui un cronometru, dacă vrei poţi downloada de aci un program tip timer, foarte uşor de folosit… şi te pui la muncă.

10 minute lucrezi în continu şi te concentrezi la ceea ce ai de făcut, după care…

2 minute faci ce vrei, deşi sfatul meu este să laşi calculatorul la o parte, să te relaxezi, să te recreezi, astfel creierul tău va fi ”revenit” atunci când te reapuci de muncă.

Repeţi acest pas de 5 ori, astfel acumulezi o oră. Ceea ce a uitat să scrie cel de pe 43 folders este răspunsul la următoarea întrebare ”Dacă munca mea durează mai mult de o oră?”.

Părerea mea este ca după ce ai ajuns la cele 60 de minute, să mai faci o pauză, de data asta un pic mai lungă, de circa 10-15 minute şi după aceea să te reapuci.

Pentru unii metoda asta ar putea fi un pic frustrantă, dar cum ziceam e pentru cei care se concentrează pentru o perioada scurtă de timp, dacă tu atunci când te apuci de lucru, chiar te pui la muncă, atunci nu are rost să urmezi metoda de mai sus, pentru că mai mult îţi pierzi concentrarea.

Pentru persoanele care sunt între aceste 2 cazuri (probabil ca şi mine) mai există o soluţie şi anume formula (25+5)*2 sau pur şi simplu improvizaţi… faceţi câteva teste şi aflaţi care ar fi formula voastră.

În primul rând trebuie să vă decideţi asupra minutelor de lucru şi pauză, apoi iarăşi în funcţie de voi şi partea cu repetarea sau mai bine zis câte timp sunteţi dispuşi să lucraţi.

Voi ce metodă de lucru aveţi?

În primul rând îmi cer scuze că nu am mai scris ieri, dar eram prin oraş cu treaba şi am zis că scriu seara, când mă sună tata să merg la lucru :))

Da… ieri a fost prima zi. Şi exact miercururi (adică ieri) e cel mai mult de lucru. Dacă am făcut faţă ieri nu cred că o să fie mai greu restul zilelelor.

Ce fac? Desfac ziarul şi pun suplimentul… pe altele precum cele de la libertatea lipesc lozuri cu premii pe ele. Libertatea, cancan, adevărul… astea mi-or trecut ieri toată ziua prin faţa ochiilor. Nu e greu dar mă doare spatele cum tot stau pe scaun. În rest e ok. Mai sunt şi nebuni pe acolo care ne mai amuză.

Chiar mă bucur că m-am angajat, să fac şi eu ceva bănuţi în plus pe lângă ce primesc de la părinţi şi oricum decât să stau acasa şi să lenevesc, mai bine să muncesc.