O putere nemărginită, o influenţă accentuată, o negativitate profundă şi o simplitate atât de strictă… e vorba despre acest cuvânt format din două litere, care începe cu n şi se termină cu u (aceeaşi literă, dar întoarsă). Cum se poate ca un astfel de cuvânt să poată schimba lumea? Nu contează cum, de fapt contează, dar eu zic, de ce ceva aşa de simplu, poate creea ceva foarte complex?

În mod normal atunci când punem întrebări, aşteptăm un răspuns afirmativ, cel puţin în majoritatea întrebărilor importante din viaţa noastră răspunsul pe care-l aşteptăm este rivalul acestui cuvânt. Şi ce se întâmplă când primim răspunsul pe care nu-l doream? Unii dintre noi îl acceptă, îl respectă, iar alţii mai încăpăţânaţi refuză un refuz şi continuă căutarea către ceva afirmativ. Citeste in continuare… »

Vreau să scriu ceva, simt că trebuie să scriu ceva, dar nu ştiu ce. De fapt ştiu, dar nu găsesc cuvintele potrivite. De fapt le găsesc, dar nu le găsesc o ordine. De fapt le găsesc ordinea, dar nu am inspiraţie pentru titlu. De fapt… sunt tare confuz. În ultimul timp am nişte senzaţii, oarecum ciudate. Fiecare lucru, până şi cel mai mărunt, îmi e foarte semnificativ, îi acord importanţă foarte mare şi în acelaşi timp parcă nu’s interesat.

Simt că trebuie să fac ceva, ştiu că trebuie să fac ceva, însă am o reţinere, o teamă… ce teamă? De eşuare… mi-e teamă că nu va ieşi aşa cum vreau. Sunt obişnuit să nu iasă totul aşa cum plănuiesc sau cum îmi doresc, dar in aceasta privinţă nu pot să ma împac cu un eşec, chiar nu pot. Prefer să nu fac acel lucru, astfel să nu ştiu dacă ar fi fost un eşec! Şi totuşi dacă va fi aşa cum mi-am imaginat? Dar eu mi-am imaginat şi finaluri nepotrivite… dacă va fi bine şi voi răsufla uşurat? Dar dacă nu? Citeste in continuare… »

Că tot am scris despre comunicare… exprimarea se încadrează şi ea aici, după părerea mea, iar eu am ajuns la concluzia că îmi este mai uşor să mă exprim în scris. Am destul timp de gândire ca să formez expresile şi să-mi caut cuvintele necesare… greşelile sunt mai puţine, pe care le modific înainte de a vedea cineva că am greşit… pot să mă şi documentez pe tema respectivă ca să nu aberez  şi cel mai important lucru, nu mă întrerupe nimeni.

Cred că asta urăsc cel mai mult într-un dialog şi anume când sunt întrerupt… eu vreau să-mi exprim punctul de vedere asuprea unei situaţi sau mai simplu să spun ceva şi cealaltă persoana (cu care ţin dialogul) intervine peste mine.

Dacă citiţi câteva articole mai serioase de pe blog şi apoi să ţinem un dialog faţă-n faţă pe anume teme, o să ajungeţi la concluzia că este o diferenţă în vocabularul meu, faţă de cel de pe blog. Cei care mă cunosc de ceva timp pot să observe foarte bine asta, însă dacă tu vorbeşti cu mine pentru prima dată… nu ai să observi diferenţa aşa mare.

Citeste in continuare… »

Câteva întrebări gândite foarte bine… Enjoy!

Aşteptaţi câteva secunde şi apare mai jos prezentarea, folosiţi mozilla, pe celelate nu ştiu dacă vă arată. Daţi click pe imagine pentru a avansa la următoarea…