În mod normal atunci când punem întrebări, aşteptăm un răspuns afirmativ, cel puţin în majoritatea întrebărilor importante din viaţa noastră răspunsul pe care-l aşteptăm este rivalul acestui cuvânt. Şi ce se întâmplă când primim răspunsul pe care nu-l doream? Unii dintre noi îl acceptă, îl respectă, iar alţii mai încăpăţânaţi refuză un refuz şi continuă căutarea către ceva afirmativ.

Ş totuşi acest cuvânt joacă multe roluri, e un actor foarte priceput. Deci când zic actor, înseamnă că poate juca un rol doar de faţada, pe când în realitate el nici nu apare în replici. Aşadar e şi un mincinos foarte priceput şi nu trebuie să ne lăsăm pradă minciunii, chiar dacă nu ştim dacă există un adevăr sau o parte de adevăr, măcar să încercăm să aflăm. Mai avem ceva de pierdut?

Alteori poate fi un refuz adevărat, fără vreo urmă de îndoială. Dar (întotdeauna există un dar) poate fi schimbat. Ziceam acum ceva timp că omul se schimbă şi când zic asta includ şi deciziile şi răspunsurile omului, evident. Mai pe scurt, un răspuns poate fi schimbat cu ajutorul unui rival foarte puternic şi anume influenţa, dar aveţi grijă că dacă nu folosiţi acest rival cum trebuie, poate deveni rivalul vostru şi un protector al refuzului.

Nu-ul are foarte mulţi duşmani cum ar fi insistenţa, sentimentele, ignoranţa, indiferenţa, sinceritatea, încrederea şi mulţi alţi rivali… rivali care totodată pot fi şi aliaţi. Până la urmă ei sunt cei cu influenţa cea mai mare şi răspunsul depinde în mare parte de cel care stăpâneşte aceşti duşmani/aliaţi, adică cel ce pune întrebările… depinde şi de întrebări, desigur.

De ce zic că elementele enumarate mai sus pot fi şi duşmani şi/sau aliaţi? În primul rând oricare ar fi răspunsul aceste elemente acţionează, în al doilea rând în funcţie de întrebare şi răspuns, aceste întrebări vor lua poziţia cuvenită, de aliat sau de duşman. Se poate totuşi să fie neutru sau de ambele părţi, adică şi inamic, dar şi aliat.

Nu?

Ce înseamnă mai exact ”a fi indiferent”?

Pe scurt: nu-ţi pasă, nu te interesează de anumite lucruri sau persoane, laşi totul în voia sorţii, dacă e sa fie aşa bine, dacă nu iară bine.

Cel mai bun exemplu este o relaţie… da ştiu că tot pe tema asta scriu în ultimul timp, dar e cel mai bun exemplu… cel mai mult doare atunci când persoana la care ţii cel mai mult îţi dă semne că nu-i mai pasă de tine sau de relaţia voastră… vă certaţi, ea nu dă nici un semn, nici dacă a greşit şi continuă cu gândul ”Dacă vine el la mine, bine, dacă nu iară bine” sau cel puţin asta insinuezi tu din comportamentul indiferent pe care ţi-l arată.

Indiferenţa îşi face apariţia şi în sectorul ”prieteni”. Dar aici nu te afectează aşa tare, cel puţin pe mine… pentru că v-am spus într-un articol precedent ce părere am despre prieteni…

Cel mai grav e atunci când eşti indiferent faţă de familie… aici e o mare greşeală. Pentru că familia e cea mai importantă din viaţa unei persoane… mai ales dacă acea persoană este încă un copil şi să nu uităm că întotdeauna vom avea o parte din noi care se simte în nesiguranţă, care ne spune ca avem nevoie de ajutor, de cineva şi cine îţi e mai aproape decât părinţii? Cei care te-au crescut, ţi-au oferit căldura şi iubirea parintească şi te-au învăţat cum să te descurci şi mereu au fost în spatele tău să te ridice atunci când eşti la pământ.

Adevărul este că indiferenţa este foarte apropiată de orgoliu. Pentru că atunci când foloseşti indiferenţa gândeşti cam aşa ”De ce să mă duc eu? Să vină ea.” şi mai ales dacă gândeşti în acest fel atunci când tu ai greşit faţă de persoana respectivă se poate numi în totalitate orgoliu…

Până acum am dat exemple de nepăsare asupra unor persoane, dar hai să ne gândim şi în cazul unor fapte, lucruri, obligaţii, etc.

Ca şi în cazul persoanelor indiferenţa are un rol negativ şi atunci când e vorba despre un lucru… acel lucru fiind de exemplu ziua de mâine. Dacă mâine ai de învăţat şi tu nu te pregăteşti şi laşi în voia sorţii, mai precis dacă nu îţi pasă… atunci e o problemă. Poţi lua o notă mică care să te afecteze, din mai multe puncte de vedere…

Şi dacă nepăsarea înaintează la lucruri mai importante cum ar fi la obligaţiile pe care le ai faţă de şcoală, societate sau pe viitor iarăşi e o problemă. Nu mă pricep la exemple pe tema asta, dar presupun că aţi înţeles unde vreau să ajung…

Indiferenţa trebuie lăsată deoparte şi nu numai când e vorba de prieteni sau anumite sarcini pe care trebuie să le îndeplineşti… trebuie să dăm dovadă de seriozitate şi să arătăm că ştiim ce vrem să facem şi cum să facem… nu să călcăm de 10 ori în acelaşi loc şi să dăm dovadă de nesiguranţă pentru că atunci cei din jurul nostrul vor profita şi ne vor pune la pământ…

Astăzi m-am gândit să fac şi eu pe indiferentu pentru că m-am săturat de glumele tâmpite şi gesturiile unor persoane… ba chiar am primit şi sfaturi să procedez astfel, dar dacă cineva face pe indiferentu cu mine, nu înseamnă că trebuie să răspund şi eu aceeaşi monedă…

Mai pe scurt, nu mă suporţi îmi spui în faţă tot ce vrei îţi zic şi eu tot ce mă deranjeaza, iar dacă nu îţi convine la revederci! Ştii unde-i uşa cine te mai reţine? Ştiţi cum stă treabă? Când suntem singuri e cel mai bun prieten, apoi când apar şi alţii mă ia la mişto ca să îşi facă el imagine de şhukar! Apoi când îi zic face pe supăratu… iar eu fiind mai prost hai că las de la mine… dar de acu se va schimba situaţia… nu-ţi convine, pa!

Nu mă pun să fac eu pe supăratu sau indiferentu… Nu merită să îmi bat capul pentru asta.

Cam atât şi despre subiectul indiferenţei… Adevărul e că indiferenţa doare, dar pentru nişte prieteni cu două feţe nu te va durea niciodată şi dacă stăm să ne gândim fiecare persoană de pe glob are o faţă în plus…