Dacă cerul ar fi de un alb stralucitor, ca şi atunci când cineva te pozează cu bliţ? Eu am păţit-o când eram un prichindel… în spatele blocului la un fotbal de zile mari. Şi-a început încet să cadă câte-un strop… cu gândul că ultimul strop îşi va face apariţia în curând, noi am continuat meciul nostru.

La un moment dat, într-o linişte deplină, într-o fracţiune de secundă, cerul s-a făcut de un alb strălucitor şi totul a asurzit, după care a urmat vestitul tunet, care ne-a făcut pe toţi să o luăm la sănătoasa… fapt care m-a făcut să uit că eu venisem cu o bicicleta…

Deja eu ajunsesem în scară când mi-am adus aminte. Mission Imposible… recuperarea bicicletei. Când am ajuns înapoi cu tot cu bicicletă am răsuflat uşurat, că am ajuns în scară. Dacă nu ar fi urmat acel tunet care ne-a speriat pe toţi şi ne-a făcut să amânăm meciu pe altă zi, am fi continuat.

Voi ce aţi fi făcut în locul meu şi al celorlalţi?

P.S: Acuma plouă, tună şi fulgeră, fapt care mi-a adus aminte de întâmplare.