Pentru unii berea e un viciu, pentru alţii vodka, pentru alţii fumatul, pentru alţii cazinoul… dar unul dintre cele mai populare vicii sunt pariurile. Când cineva nu te crede care-i prima expresia, din reflex, pe care o zici? Pe pariu? Mă rog, nu toţi zic asta, dar când eşti foarte sigur pe tine eşti dispus să pariezi, de ce nu? Mai faci şi un bănuţ datorită încrederii tale.

Pe lângă pariurile de stradă mai sunt şi cele la casele de pariuri. Prima şi singura dată când am pariat a fost duminica trecută, când m-am întors de la Alba-Iulia şi ne-am oprit în Deva. Ne-am plimbat prin oraş şi tovarăşii mei au văzut o casă de pariuri şi am băgat şi eu 5 lei cu ei la cursele de câini, de unde bineînţeles am plecat cu 5 lei în minus spre Timişoara. Citeste in continuare… »

Well, am dat azi buzna pe stadionul Dan Păltinişanul, lucru care nu l-am mai făcut în ultima vreme de când mi-am pierdut telefonul într-un taxi venind de la meci.

Mie îmi place fotbalul, dar când zic că îmi place mă refer la faptul că îmi place să-l practic, nu să mă şi uit cum joacă alţii. Dar azi am făcut o excepţie din mai multe motive, unul fiind intrarea liberă… Şi ce să spun a fost interesant… :P F.C. Timişoara i-a învins pe cei de la Sănătatea Cluj cu 7-0.

În primul rând what the fuck is with this name?! Iar în al doilea rând cum de s-a ajuns la scoru ăsta? O fi echipa adversă prea slabă sau a jucat Timişoara mai bine? Ce-mi pasă?! Contează că au câştigat.

So la voi cum stă treaba şi nu mă refer doar la fotbal ci la toate sporturiile?!

Dacă cerul ar fi de un alb stralucitor, ca şi atunci când cineva te pozează cu bliţ? Eu am păţit-o când eram un prichindel… în spatele blocului la un fotbal de zile mari. Şi-a început încet să cadă câte-un strop… cu gândul că ultimul strop îşi va face apariţia în curând, noi am continuat meciul nostru.

La un moment dat, într-o linişte deplină, într-o fracţiune de secundă, cerul s-a făcut de un alb strălucitor şi totul a asurzit, după care a urmat vestitul tunet, care ne-a făcut pe toţi să o luăm la sănătoasa… fapt care m-a făcut să uit că eu venisem cu o bicicleta…

Deja eu ajunsesem în scară când mi-am adus aminte. Mission Imposible… recuperarea bicicletei. Când am ajuns înapoi cu tot cu bicicletă am răsuflat uşurat, că am ajuns în scară. Dacă nu ar fi urmat acel tunet care ne-a speriat pe toţi şi ne-a făcut să amânăm meciu pe altă zi, am fi continuat.

Voi ce aţi fi făcut în locul meu şi al celorlalţi?

P.S: Acuma plouă, tună şi fulgeră, fapt care mi-a adus aminte de întâmplare.

Am dat zilele astea peste un tricou cu Ronaldinho… Mi-am adus aminte de vremea când toţi erau înebuniţi după el. La fiecare colţ de stradă vedeam pe cineva cu mingea care încerca scheme de-a lui. Era nebunie… Ronaldinho în sus, Ronaldinho în jos…

Aaa şi să nu uit, toţi îşi schimbau numele. De la Daniel la Danielinho, de la Mircea la Mirciulinho şi aşa mai departe… poate o să ziceţi că şi eu tot aşa am făcut, dar nu… Era înainte un fotbalist la AC MILAN, pe nume Serginho… prima oară când am auzit numele mi-a plăcut şi l-am folosit ca pe un nickname… nu l-am ales că juca bine şi nici ca să am şi eu un NUME-inho, nici nu ştiam de Ronaldinte pe atunci…

Mergeai în piaţă să îţi iei un tricou, numai Ronaldinho, adică nu se putea să fie vreo tarabă fără acest renumit fotbalist… Dar acuma nu am mai observat această obsesie… şi mă gândeam s-o fi terminat vremea de copiat pe Ronaldinho?

Cea mai tare simulare, ever! =))

Dacă efectul este cu întârziere înseamnă că aveţi probleme cu PC-ul.