Folosesc termenul femeie pentru că e perfect pentru vârsta generală despre care vreau să scriu: ceva gen de la adolescenţă în sus (şi sunt destule adolescente care pot fi numite femei).

Nu o zic la modul ironic sau arogant, dar doamnă ar fi o jignire pentru domnişoare şi viceversa.

Pentru cei logodiţi, căsătoriţi sau ceva gen aproapiat, menţionările de mai jos pot fi nesemnificative, dar ceva îmi spune că nici nu vor trece neobservate.

Dacă titlul te-a dus din start la gândul că este absolut interzis să te rogi de o femeie sau să o rogi ceva, înseamnă că din start nu suntem pe aceeaşi undă şi anume una raţională. Inevitabil se vor ivi momente când vei fi nevoit să foloseşti cuvintele magice sau cel puţin ar fi de cuviinţă. Ideea e că nu trebuie să fii bădăran sau nerespectuos cu o femeie (asta e regulă!), dar nici să i te dedici cu totul, cel puţin nu în aria ei vizuală…

Pentru început nu te ruga pentru un ”date”. Una e să-ţi arăţi interesul şi să insişti de vreo 2-3 dăţi, însă e cu totul altceva când te rogi de ea încât să ajungi în genunchi, la modul figurat (că la propriu nu are rost să mai zic). Ai părea foarte jalnic şi singura şansă să accepte e doar pentru că e are o fire mai sensibilă şi ţi-ar oferi şansa de ai face cinste cu o cină, doar din compasiune (să nu zic milă… ups).

Chestia asta e valabilă şi alte circumstanţe cum ar fi sărutul. Ca să ajungi la prima bază ai nevoie de antrenament, aşa că nu te arunca să înscrii din primul meci, de fapt încearcă să-ţi scoţi din cap ideea de victorie, pentru că astfel nu vei fi dezamăgit ci vei rămâne cu simplul sentiment că ai încercat şi nu ai murit. Ele nu se vor lăsa aşa de uşor şi sper că nu toţi cititorii masculini se gândesc în continuu la sex. Treziţi-vă, că de chestia asta nici n-o să vorbim în articolul ăsta.

Dacă am zis că pentru o întâlnire ar fi jalnic să te rogi, mai are rost să specific că pentru un sărut ar fi de-a dreptul patetic şi că dezonorezi frăţia masculină? Frăţie care te-ar castra, pentru că ai degeaba darul bărbătesc. În primul rând dacă ai făcut asta, poţi să-ţi iei adio de la tipă, pentru că singura impresia pe care i-ai lăsat-o e una de disperare şi singurul motiv pentru care te-ar accepta ar fi doar pentru că are un viciu asupra controlului şi vrea să se laude cu noul pet (adică tu!) prietenelor ei.

În principiu ele vor ceea ce orice bărbat are, dar în care poate nu s-a regăsit. Noi întotdeauna vom avea ceea ce ele nu vor avea niciodată şi anume: masculinitatea, atât în mod fizic cât şi psihic (mentalitate, personalitate, caracter). Nu, nu fac discriminare, pentru că am întâlnit femei care dobândeau caracterul tipic bărbatesc mai dezvoltat în comparaţie cu cei înzestraţi.

Ele vor să ne vadă bărbaţia (acu’ depinde cum o iei) şi nu mă refer doar la părul de pe piept şi fizicul de sală (deşi e un mare avantaj) ci şi la atributele clasice masculine, însă în ziua de azi mulţi bărbaţi (dacă se pot numi aşa) fac de ruşine partea masculină, stând cot la cot cu femeia în faţa oglinzi pentru a compara care piele e mai fină. Până şi hainele pe care le purtăm au un efect asupra masculinităţii. Depinde de tine dacă vrei să fie una pozitivă sau opusă.

Aviz frustraţilor care o ard sentimental: staţi pe treabă, că nu e vorba de tipa aia pe care o cunoşti de ceva timp al cărei zâmbet ai vrea să-l vezi în fiecare dimineaţă pentru a începe întotdeauna ziua cu bine şi de a o termina iarăşi cu bine, noaptea, într-o îmbrăţişare în care să te regăseşti şi în următoarea dimineaţă. Cunosc sentimentul.

E vorba de o tipă banală pe care ai văzut-o de câteva ori, dar ai vrea s-o cunoşti.

Mă întreb câţi dintre voi au luat rucsacul în spate şi au pornit la drum în căutarea ei, fără a cunoaşte acea persoană? Dacă nu te numeri printre ei să ştii că ai economisit mult timp din viaţa, pentru că în felul ăsta nu ai să găseşti acea jumătate, care te completează. Ştii de ce? Pentru că nu există!

Hmm… deja s-au înfocat îndrăgostiţii? Dacă nu există, nu înseamnă că nu va exista niciodată. Nu neg faptul că în lume există două persoane care s-au născut pentru a fi împreună şi împreună ar fi perechea perfectă (zic perfectă că sa înţelegeţi contextul), dar nici nu-l aprob. Este posibil, dar eu nu i-am întâlnit.

Sunt mai mult de părere că aceea jumătate va lua naştere în persoana de lângă tine şi acest lucru nu se va întâmpla pe moment, ci în timp. Mi se pare total absurd să crezi că undeva în lume se află persoana potrivită pentru tine, fără să îi cunoşti nici măcar numele.

Două persoane se pot numi unul altuia jumătate, doar după un timp îndelungat în care pe lângă faptul că s-au cunoscut îndeajuns, iubirea dintre cei doi va da naştere înăuntrul lor unui sentiment de siguranţă, încredere şi dragoste, iar momentele în care aceştia, unul fără celălalt vor fi, dorul îi va acoperi… (mamă, ce-am zis-o!) Ideea e că fiecare persoană este în stare să devină o jumătate pentru cineva, care eventual îi este deja jumătate sau îi va deveni.

Apoi cei doi se căsătoresc, fac copii, rate la banca, muncă, stres şi multe altele… şi se cam duce atmosfera din articol, zic. Trebuie să fim şi realişti. Toate ideile pe care le-am scris sunt scrise la modul general, aşadar pot fi excepţii, întotdeauna există.

Aşadar părerea mea e că nu există jumătatea potrivită, aceasta se formează în timp, alături de tine. Dar mai e o perspectivă care trebuie discutată şi anume: dacă această jumătate s-a format pentru tine, dar tu nu pentru ea? Dar tu crezi măcar că există?

Bărbatul gras e acel bărbat care nu şi-o vede de burtă, care nu poate să se aplece şi care gâfâie 1 oră dacă aleargă 50 de metri şi nu îi place sportul (să-l practice) şi efortul. Aşa-l cataloghez eu.

Chestia stă în felul următor… ştiţi şi voi acel gen de cuplu format dintre o bunăciune şi un gras, cuplu datorită căruia îţi apar în minte multe întrebări legate de relaţia lor, ”Cum? De ce? Ce-o văzut la el? Sunt fraţi? Neamuri? Veri? Ceva? (te rog Doamne)”… sau mai pe scurt ”Cum s-a băgat tipa, ce seamănă cu Inna, cu grasul ăla?”.

Am să fac un rezumat din ce zicea şi Arhi… femeile ştiu că majoritatea bărbaţilor de rang-ul lor le plac să umble din floare în floare sau mai bine zis din puţ în puţ. Aşa că se vor mulţumi cu ceva mult sub rang-ul lor, unul gras, cu fălcuţe, burtă de nu şi-o vede şi restul atributelor unui gras. A se ţine cont de faptul că mă refer la aia graşi, deci care chiar sunt graşi, faptul că ai un pic de burtică acolo nu-i bai.

Iar ăşia graşi ştiu să aprecieze o femeie frumoasă, pentru că nu au parte zilnic de aşa ceva, poate să fie singura lor ocazie din viaţă, aşadar aceştia ştiu ce să facă cu ea şi îi acordă multă atenţie. În plus ei se pricep foarte bine şi pe tema sexului… ştiu să o satisfacă în aşa fel să devină dependentă de sexul lui, cu toate că este destul de dificil să practici anumite poziţi din cauza burticuţei. Deci s-a înteles? Ăştia graşi ştiu să se comporte cu o femeie, să o aprecieze şi să o satisfacă, iar femeilor le plac acest lucru… (de mâine mă apuc de shaorma).

În primul rând sunt şi graşi care gafează ca restul bărbaţilor, adică cu toate că au ei o fumeie bună sunt care nu ştiu să facă acele lucruri care le face grasul perfect. În al doilea rând hai să luăm ca inamic, bărbatul de rang mediu, tip ok, nu e făcut la sală, dar are un corp ok, se menţine şi să-i adăugăm (sau nu) şi un pic de burtică. Pe partea sexuală are din start un avantaj… poate folosi mai multe poziţii, nu gâfâie, nu pute a transpiraţie şi presupun că duce mai mult… De apreciat o femeie poate face şi el acest lucru… aici depinde de bărbat, nu de fizic, ci de cum e el pe partea asta… poţi să fi şi gras şi degeaba. Partea sentimentala nu ţine de fizic.

Dacă ar fi să luăm ca inamic bărbatul de rang înalt, trage la sală, are pătrăţele, sportiv, etc… nu are rost să mai punem problema sexului… cât despre cea sentimentală la fel. Poate să fie de 2 pe 2 şi să plângă la filme dramă. Cum ziceam, nu ţine de fizic. E adevărat că fiind mai arătos, ai mai multe ”cereri de prietenie” şi se întâmplă ca unii să mai scape din lesă, dar să nu-mi zici că un grăsuţ nu ar ceda, dimpotrivă, procentajul e mult mai mare!

Nu-mi place conceptul ăsta memorat de unii oameni şi anume că bărbaţii care au un corp frumos sunt curvari. Sunt mă, dar nu tăţi!

O notă importantă: Cred că totuşi femeile se gândesc şi la alte aspecte decât cele enunţate. Într-o cameră sunt doar ei doi, nu vede lumea, prietenii, familia, dar nu e un pic cam jenant atunci când tu, tipă hot, mergi cu un grăsuţ de mână pe stradă? Sau când îi vei face cunoştinţă cu părinţii, prietenii, rudele? Într-un club, pe ring-ul de dans? Dar când mergi pe stradă şi vine unu şi se ia de tine? Grăsuţul tău scump ce-o să facă? Chestia asta se poate întâmpla tuturor, dar grăsuţii emană un grad de nesiguranţă mai mare şi ceilalţi îl percep imediat.

Să vă zic eu ce sunt aceşti grăsuţi pentru femei… sunt nişte lesbience grase, urâte, cu păr mult şi pulă. Ştiu că o să săriţi destui pe mine (ăştia care se simt), dar frate, ăsta-i adevărul! Stai ca o pulă frântă după labă în pat, leneveşti toată ziua, mânci un metru de ecler, 20 de kg de savarine pe băţ şi o roabă de mici… şi o freci aiurea. Nu zic că trebuie să ţi se vadă pătrăţelele, grupele de muşchi, dar măcar să ţi-o vezi (dacă n-o vede nimeni, atunci se înţelege)! Să poţi să te legi la şiret, să nu gâfâi când urci bordura. Să poţi să fugi după ăla care-i fură poşeta…

Arhi, sper să nu o iei în nume de rău, nu mă refer la tine, habar n-am cum arăţi. Articolul este unul generalist şi este părerea mea vizazi de acest subiect.

Şi câteva întrebări, la care vreau să vă ştiu răspunsul:

• Ce părere aveţi vizavi de acest cuplu?
• Dar vizavi de bărbaţii graşi? Cum îi consideraţi?
• Doamnelor, domnişoarelor pe care îi preferaţi?

Pentru cei care nu prea au chef sau timp să se uite la film, deşi chiar v-aş ruga pentru că aici ies la iveală multe secrete, am să fac un scurt rezumat:

În filmuleţ este vorba despre metoda de procedare în cazul avortului care nu este dezvăluită persoanei în caz. La 8 săptămâni (alţii zic la 12), atunci când se efectuează avortul, copilul a luat de mult viaţă, inima îi funcţionează, deci e o fiinţă umană.

Mai pe scurt se folosesc câteva instrumente pentru a face loc în uter ca apoi să se introducă un aparat care aspiră aproape tot, după care se foloseşte un instrument cu care se prinde capul fătului şi se strange de el până îi este zdrobit capul, după care se scoate tot din uter.

Eu ţin să cataloghez avortul ca o crimă. Criminalii fiind atât mama, care a acceptat avortul, cât şi doctori care execută această operaţie… Mamele sunt minţite precum că în 8 săptămâni nu s-a format decât un ghem de celule în uterul lor, dar defapt atunci copilul are toate organele formate, iar simţurile sunt şi ele prezente inclusiv durerea, ceea ce caracterizează avortul ca fiind un măcel!

Haideţi să o luăm de la început, în cazul tinerilor că asta ne interesează în ziua de azi, pentru că noi suntem problema. Băi frate e greu să vă cumpăraţi un prezervativ? Normal băieţii sunt cei care trebuie să fie pregătiţi, dar totuşi e bine să aibe şi fetele unul la îndemână pentru că nu se ştie.

Nu staţi cu gândul că ”lasă că n-o fac eu cu ăsta”… băiatul nu prea refuză, chiar dimpotrivă el încearcă, iar în acel preludiu de încercare vă ia dracu şi pe voi încât uitaţi şi ce v-aţi propus anterior…

Şi revenind la băieţi, cât de prost poţi să fii ca prima oară când o faci să nu îţi iei prezervativ? Extrem de prost! Al dreacu tu profesionistu’ o să o scoţi tu la timp, nu? Că doar nah tu ai experienţă chiar dacă n-ai mai făcut-o.

Terminaţi cu prostiile, în primul rând nu vă bateţi joc de fată, în al doilea rând vă distrugeţi vieţile, nu zic că e rău să ai un copil, dar nu la 16 ani (mai nou se face şi pe la 11 ani).

Într-un final… vă sfătuiesc să vă protejaţi, spre binele tuturor, nu numai al vostru.

E normal să ne gândim şi la ziua de mâine, dar de ce să nu profităm şi de cea prezentă? Iarăşi o situaţie cu două tăişuri, dacă profităm de fiecare zi din plin e posibil ca viitorul să nu ne fie prea organizat şi să lăsăm totul în voia sorţii, iar dacă o luăm invers şi anume să ne gândim într-un mod excesiv la ”ziua de mâine” uităm de cea prezentă, lucrul ce reiese că în fiecare zi ne vom gândi pentru ce va urma mâine…

Aceste două aspecte trebuie îmbinate… şi astfel să reuşim să ne bucurăm de fiecare zi şi în aceeaşi zi să ne organizăm şi pentru ziua de mâine… asta în general…

Dar într-o relaţie? Hai să nu o luăm prea înainte… cel puţin la vârsta mea şi anume, de 16 ani, nu văd de ce ar trebuie să mă gândesc la viitorul relaţie în care mă aflu… nu am de gând să mă căsătoresc, nici să îmi întemeiez o familie, să fac rate, etc. Pur şi simplu trăiesc momentele adolescenţei… Vorbisem cu un prieten pe messenger, despre relaţii, prima iubire, şi alte aspecte de genu… şi într-un fel m-a făcut să mă gândesc la momentul despărţirii, adică el a adus vorba şi sincer nu văd de ce să îmi bat capul, nu zic că nu ar fi lucruri la care să ma gândesc, la viitorul în această relaţie, dar despărţirea în nici un caz… dacă e să vină şi momentul acela, asta e, poate pe moment voi fi sub influenţa unei stări neplăcute şi despre care nu vreau să intru în detalii, dar totul trece, cel puţin aşa sper, adevărat că prima iubire nu se uită niciodată. :)

Deci mai pe scurt, eu zic că, cupluriile adolescentine nu au de ce să îşi bată capul în legătură cu viitorul relaţiei lor… poate pe unele mici aspecte, dar am ajuns la concluzia că mai bine profit de fiecare zi pentru că viitorul se poate schimba întotdeauna… dar şi unpic de meditare pentru ziua următoare nu strică.

Vreau să menţionez că este un lucru la care să te gândeşti pe viitor într-o relaţie… şi anume cum să nu o pierzi, cum să faci ca relaţie să decurgă cu bine în continuare, poate chiar mai bine… acesta cred că e cel mai important!

Vă reamintesc! Acest articol se referă la relaţiile adolescentine…

Ştiu că în ultimul timp am luat-o pe teme de genul, dar mie mi se pare foarte interesante subiectele şi pe baza căruia avem ce comenta. :)

Copii se holbau la ei cum se sărutau, iar o doamnă nu s-a mai abţinut şi le-a zis să se ducă în parc să se lingă :-)), la care băiatul cu fata încep să comenteze cu figuri din astea cum sunt la modă acuma…

Într-un final au decis să plece, dar defapt au stat afară, ne mai având chef de lins… Vă daţi seama, era o linişte acolo în sala de aşteptare şi se auzea într-una cum se săruta cuplul îndrăgostit, la care nici asistentele care mai treceau pe acolo nu le ziceau nimic… Vreau să precizez că acei doi tineri arătau cam de 18-19 ani…

Intr-o seara de craciun, in care ningea puternic, aceasta
pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea plina de curbe,
cind la un moment dat au vazut pe cineva la marginea strazii,
care se pare ca avea o pana. Era Mos Craciun cu o tolba plina
de cadouri… Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii
cei multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-au
invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a ajunge
sa imparta cadourile. Si asa au ajuns in scurt timp sa
imparta cadourile. Din nefericire s-au inrautatit conditiile
meteorologice si cei trei au avut un accident.

Unul singur din cei trei a supravietuit. Care?

(Ginditi-va mai intii si abia apoi va uitati la raspuns)

Bine-nteles ca femeia perfecta.
Ea este singura din cele 3 personaje care exista
intr-adevar. Toata lumea stie ca Mos Craciun nu exista…. si
ce sa mai zicem de barbati perfecti…

Pt. femei, povestea se termina aici. Barbatii vor citi in continuare.

Puncte bonus pt. barbati:
Daca Mos Craciun si barbatul perfect nu exista, inseamna ca
femeia a condus.
Ceea ce explica de ce s-a si intimplat accidentul.

Si inca ceva: daca esti femeie si ai citit si restul
povestii, asta mai demonstreaza inca o chestie:
Femeile nu fac niciodata ce li se spune !