… nu mai au parte de o copilărie menită unui copil. Computerul şi jocurile online sunt la putere şi le provoacă dependenţă, le schimbă mentalitatea şi îi ţin departe de realitate. Nu mai fac ce făceam noi (sau eu) când eram mici.

Zilele trecute ieşisem şi eu pe afară, pe aici prin zonă şi am avut ocazia să am pe lângă mine şi copii de diferite vârste, până în 14 ani (dacă nu mai puţin). Am întrebat pe unul mai micuţ ce face fratesu (de vreo 14 ani) şi îmi răspunde că stă în casă şi se joacă poker pe bani toată ziua. Apoi era încă un băieţaş de vreo 7 anişori căruia îi plăcea să fie învârtit până să îi iese maţele.

O fetiţă de 8-9 ani a fost prinsă că întreţinea relaţii sexuale cu un grăsuţ cam de aceeaşi vârstă (dacă nu mai mic)… de fapt au fost prinşi în spatele blocului dezbrăcaţi, de cei mici.

Copii fără imaginaţie… Într-o zi cu soare, veneam de la şcoală (anul ăsta) şi în faţa blocului doi copii:

Citeste in continuare… »

Care-s cei mai frumoşi ani din viaţă? Dacă eşti încă adolescent or să vorbească hormonii din tine şi or să zică că adolescenţa e ză best, că atunci poţi să tragi ceva pe trafalet… dar adevărul este că atunci când nu ai stres, nu munceşti, primeşti (aproape) de toate, ai prieteni adevăraţi, te distrezi, te joci, eşti inventiv, nu suferi, etc… atunci e cel mai bine nu? Şi toate astea se încadrează în copilărie.

La un moment dat toţi simţit nevoie de maturitate, de a fi pe cont propriu, de a avea banii noştri, mai pe scurt de a intra în lumea adulţilor… nu există cineva care să nu fi simţit măcar o dată nevoia asta. Şi totuşi dacă am trăi doar în copilărie ar fi minunat? Eu nu cred… pentru că după un timp te plictiseşti, vrei ceva nou… de asta s-a inventat şi jocul de-a mama şi de-a tata, pentru că încă de copii simţi nevoie de a cunoaşte rolurile părinţilor.

Citeste in continuare… »

Ieri am fost în trecut… am fost într-o zi obişnuită de acum 8 ani. Asta se datorează unor vechi prieteni, cred că singurii prieteni pe care-i cunosc din copilărie şi încă înţelegem bine. Doi fraţi care s-au mutat în Portugalia când eu aveam circa 9 ani. Erau vecini cu mine, iar acum s-au întors la bunica lor, adică tot în blocul meu, pentru un timp…

Nu mi-a fost greu să-l recunosc pe cel mare, dar cel mic (care venea la mine când îl certa fratesu’) s-a schimbat mult, foarte mult. S-a adaptat după stilul de acolo, şi-a lăsat plete (şi nu-i stă rău) şi s-a schimbat foarte mult fizic.

Au rămas surprinşi când au aflat că dintre cei (aprox.) 10 tovarăşi care eram pe vremuri, acu am mai rămas doar eu… adică mai sunt câţiva pe aici, dar s-au schimbat… eu încă am rămas cu acel chef de joacă, de distracţie ca şi de acum 8 ani.

Citeste in continuare… »

Da… azi voi discuta despre desenele animate la care ne holbam toată ziua. Când eram mic ai mei mergeau la lucru, iar eu stăteam cuminte la televizor şi mă uitam la desene.

Cu ce m-a ajutat pe mine faptul că m-am uitat la desene?

Am învăţat engleza! Pentru că înainte şi mai precis acu 8-9 ani nu erau traduse desenele animate. Unele da, dar eu obişnuiam să mă uit doar pe Cartoon Network.

În primul rând Cartoon Network era canalul meu preferat. Numai acolo mă uitam la desene. Nu era fox kids înainte sau minimax…

Desenul preferat…

Tom şi Jerry… sincer cui nu i-a plăcut desenele alea? Roluriile principale erau ocupate de un motan şi un şoricel, care se certau, se băteau, se fugăream, se împăcau, etc. Apoi mai intervenea şi alte personaje secundare…

Desenele au început să îşi piardă farmecul atunci când creatorii nu mai aveau idei! Până la urmă s-au scos filme animate în care Tom şi Jerry aveau deja voce şi tot aşa era cât mai dezvoltată povestea desenului.

Până şi acuma mă amuză aceste desene, chiar dacă le-am văzut de n ori! Pornesc televizorul şi las pe cartoon… :)

Despre desenul ce v-am vorbit mai sus… Tom şi Jerry e ceva clasic, primul desen de succes! Apoi a început să îmi placă Petter Pan.

Asta când am mai crescut.

Deja era vorba de copilărie, viaţă.

Desenul care îşi porneşte povestea prin plecarea unor copii de la oraş, cu un băiat rămas orfan, în Ţara de Nicăieri. Copii dorinduşi să nu facă altceva decât să se distreze! Aici în Ţara de Nicăieri timpul este oprit. Copii numai cresc şi rămân la vârsta pe care o au.

Pe parcursul desenului povestea începe să ia o întorsătură neaşteptată. Wendy, fata cea mai mare… se îndrăgosteşte de Petter şi îi consideră pe ceilalţi copiii ei. Ea fiind ca o mamă pentru ei.

Ca în orice poveste este şi un personaj negativ, rău. Hook şi tovarăşii lui piraţii care locuiesc pe o corabie încearcă să-l prindă pe Petter, dar el de fiecare dată scapă.

Aceste două desene sunt preferatele mele! Mă rog, au fost…. deoarece numai am timp să mă uit la desene.

Desenele animate au un rol foarte important în viaţa unui copil, pentru că el ce vede acolo imită în viaţa reală. Iar dacă desenele sunt ceva ce copilul ar avea de învăţat din temă e foarte bine.

Da articol participă la concursul organizat de desenele-copilăriei.net

Aş vrea să discut unpic şi ceva despre acest site.

Pot spune că este o idee unică!!! Nimeni nu s-a mai gândit să facă un astfel de site sau cel puţin eu nu am mai văzut pe alte site-uri.

Mă refer la ideea a putea vedea episoduriile cu desenul tău preferat din copilărie online, când vrei tu.

Să nu te laşi de acest proiect… :)

Şi aş avea un sfat pentru administratorul concursului:

Câştigătorul ar trebuii să fie normal ales de tine, pentru că tu şti cel mai bine cine e câştigătorul, pentru că prin poll se va apela la diverse metode ilegale din punct de vedere al concursului. O să pună lumea să dea vot…

E doar un sfat. :)

Şi care e desenul vostru preferat?