Prietenul de grădiniţă – e acel prichindel cu care faci lipsa mare la oliţă. Vorbiţi numai de Ben 10 şi Scooby Doo, fiindcă Tom şi Jerry e prea old (by my little cousin). El e tovarăşul cu care îţi împarţi jucăriile şi în acelaşi timp cel căruia i le furi. Păi dacă are maşinuţa ta preferata, ce vină ai tu, nu? El îi prietenul de grădiniţă, o prietenie care durează pân’ la sfârşitul grădiniţei sau până te uşurezi în patul lui…

Prietenul de gimnaziu – el e cel cu care faci schimb de acţibilduri până în clasa a 5-a. E cel cu care îţi împarţi fiecare chestie cumpărată de la magazin, doar sunteţi prieteni, right? E cel cu care faci schimb din colecţia ta de tatuaje cipicao. Cu el te întreci la care face cel mai frumos desen cu urină pe peretele blocului şi cu el suni pe la interfoane, doar de fun. E cel cu care asculţi manele în drum spre casă sau paraziţii la colţ de şcoală. Împreună vă hobaţi la domnişoare (asta deja dupa clasa a 5-a)… şi tot alături de el oftezi fiindcă n-ai şi tu un bmw să tragă una de vârsta ta la tine. Relaţia de prietenie durează până când nu-i faci şi lui o temă sau nu-i dai împrumut 2 lei.

Prietenul de liceu – aici nu-i doar unu… îs mai mulţi de obicei, dar să luăm doar unul, ză bff. El e tovarăşul tău de suferinţă, alături de care te scarpini la ouă şi vorbeşti doar de sex. E cel care-şi spune fanteziile de dinainte de culcare, cu tipa din clasa de alături. El e şhukarul care-ţi zice că s-a lins cu 3 aseară şi că ar fi făcut-o cu ele, dar n-avea prezervativ şi nu s-a riscat… şi oricum o făcuse deja cu alta şi nu mai avea chef aşa că le-a rezervat pe mâine, dar nu le împarte cu tine. Tot el e cel care te ajută la teste, uitându-se la tine în lucrare să te corecteze unde ai greşit. Să nu uităm de suportul financiar, atunci când îţi cere 10 lei împrumut până mâine, iar mâine zice că ţii aduce în următoarea zi şi tot aşa… el e tipul care vine cu tine când ai probleme, doar că întârzie…. de tot. Alături de el tragi primul fum şi împreună faceţi chetă pentru bani de ţigări.

Prietenul de facultă – el e cel care te cheamă la o bere pe banii lui, doar că şi-a uitat portofelul acasă, aşa că plăteşti tu până ajunge acasă. Cam atât ştiu aici… pe la facultate cam toţi se trezesc că mai un pic şi rămân pe cont propriu şi au nevoie de ceva studii pentru un job prost plătit, dar plătit.

În principiu cam toţi se calmează şi fie se pun pe învăţat, fie nu. Prieteni îs toţi, însă nu best… se mai maturizează şi îşi dă seamă că a avut atâţia falşi şi s-a săturat. Articolul nu e o generalizare… (bine, poate e, dar vă zic că nu ca să vă simţiţi mai bine) însă eu chiar am întâmpinat astfel de persoane, asta nu însemnând că îmi erau prieteni, dar observam comportamentul lor şi mentalitatea primitivă pe care o deţineau.

Ideea e că nu prea există un bff… există doar bf, însă nu for ever. Nu vă încredeţi prea mult în prietenii voştrii pentru că va venii momentul în care nu vă veţi mai înţelege… sau ceva vă va despărţii, cum ar fi şcoala, munca sau pur şi simplu timpul. Şi veţi constata că el deţine multe informaţii despre tine, unele care nu vrei să le mai ştie şi altcineva, iar o simplă ceartă poate provoca ură, antipatie sau invidie… boli care sunt tratate cu răzbunare. Nu zic să rupeţi toate prieteniile, însă acele lucruri pe care nu vrei să le afle colegul din clasa de lângă, banca a 2-a, rândul de la geam… să nu le zici nici celui mai bun prieten, pentru că poate mai încolo se va afla în acea bancă.

Am sau nu dreptate?

Să vă dau un exemplu, acest exemplu fiind la urma urmei și ceea despre ce vreau să scriu…

Luni am avut teza la mate… primim subiectele, îmi văd de lucrare, mai pe scurt toate bune și frumoase… pentru mine. Pentru profesoara (care ne este și dirigintă) lucruriile stăteau altfel… din cauza faptului că suntem o clasă foarte „activă” în școală și la ore (nu în sensul bun al cuvântului), driginta e unpic nervoasă… pe motivul că nu prea învățăm la mate și că avem un renume în școală (după cum observați nu am specificat dacă e unul bun)… și uite așa s-a decis să ne pună la punct, pe toți.

De ce toți? Bun, înțeleg că vrea să ne potolească prin diverse metode, cu toate că dumneaei întotdeauna a fost de partea noastră și ne înțelegea… dar de ce toți? Hai să zic măcar de-am fi fost o clasă unită, dar nu suntem și o știe și dumneaei foarte bine.

Deci pe motivul că 2-3 (de-ar fi măcar atâți) zbiară, fac mișto la ore (măcar ies ca lumea miștourile) și deranjează ora… avem toți de suportat consecințele, ceea ce mi se pare absurd.

Okei, deci diriginta noastră e nervoasă pe noi datorită faptului că unii din clasă deranjează celelalte ore… ora ei fiind mai liniștită, doar e diriginta. Dar chiar nu sunt în stare ceilalți profi să mențină ordinea și disciplina? Așa e, nu sunt! Dar măcar încearcă? O simplă tentativă de „verificare a cunoștințelor pe materia respectivă” poate calma pe oricine… pentru că nimeni nu ar alege o notă mică în comparație cu faptul de a sta în banca lui… dacă așa nu merge și vezi că respectivul tot insistă să deranjeze ora și după ce a primit 3 advetismente, atunci dai acolo un 4 și ora viitoare sigur nu va mai fi așa, ci dimpotrivă va încerca să-și scoată nota.

Acum, revenind la subiect că am trecut mult peste… așadar eram la teză și totul era ok. Ceilalți mai încercau câte o privire la colega sau colegul de bancă și uneori mai primeau câte o atenționare, chiar prea multe… Trag și eu două priviri la colega în lucrare, fără vreo speranță (țin să menționez că NU am fost prins)… în cele din urmă am mai tras o privire rapidă și discretă, privire care nici nu se compara cu celelalte care umblau prin clasă… și iată ca de la această privire profa a decis să mute o bancă separat de oricare din clasă și să mă așeze acolo…

Trei tentative de copiat am avut dintre care doar la una dintre ele m-a prins și m-a mutat din bancă… iar ceilalți copiau în prostie… fiecare primea câte două-trei avertizări și tot nu le făcea nimic… să numai zic că se zvonește cum că cineva ar fi știut ce ne dă la teză. Să nu ziceți că m-a mutat pe motiv că are mai multe așteptări de la mine, pentru că e greu la matematică și nu ai cum să nu tragi măcar o privire la colega… și în plus de asta, după ce mă mutase, se mai și luase de mine precum că nici nu știu să notez o ecuație… deci pur și simplu mi-a dat o impresie precum că ar avea ceva personal cu mine.

În fine ideea e că eu m-am mutat din altă clasă unde am avut probleme cu profesorul de matematică pentru că mi-a dat o notă mult sub cunoștința mea și i-am dovedit că pot mai mult și a prins ură, ciudă pe mine… de aceea m-am decis la începutul anului să stau în banca mea și să nu ies în evidență… nici prin fapte rele dar nici bune… pur și simplu să îmi văd de treaba mea și se pare că a fost o decizie proastă!

De ce a fost o proastă decizie? Pentru că dacă te văd profi cum stai cuminte în banca exact de tine se vor lua, deoarece nu sunt în stare să se ia de cei care sunt implicit vinovați… pentru că sunt conștienți că respectivi vor face scandal.

Well… am de gând să mă schimb în această privință și să iau inițiativă. Bineînțeles că am să am grijă și am să fiu preventiv la decizile pe care le iau. Cert e că nu am să mai mă las călcat în picioare și am să ies din banca mea. :)

Tu cum ești la ore? Stai în banca ta? Ieși în evidență?

”Prietenul la nevoie se cunoaşte’‘, nu ştiu cum e la voi, dar la mine în nici un caz nu stă aşa treaba… Deja numai suport, se dau drept prieteni şi îi ajuţi, apoi când tu ai nevoie de ajutor, susţinere te trezeşti singur…

Acuma stau să mă gândesc… pot să-i numesc prieteni? Doar pentru că îmi petrec timpul cu ei? Nu prea cred… nu poţi să te duci la cineva necunoscut şi să-l întrebi ”Salut amice, mă numesc X, hai la un suc.” apoi să îl numeşti prieten. Eu am prieten chiar şi de 9 ani, defapt e doar unul, dar nu ştiu frate, între 4 ochi mă înţeleg ca lumea cu el… apoi când suntem mai mulţi el mă ia la mişto, nu mă bagă în seamă, nu mă mai observă.

Acuma să nu înţelegeţi greşit, eu mă bag în seamă cu cei care-i cunosc, nu stau ca mutălăul şi nu zic nimic… dar să vorbesc şi să nu fiu băgat în seamă, asta e altă treabă…

Prietenii au un rol foarte important în viaţa fiecăruia şi am mai zis asta… Dar această prietenie trebuie câştigată pe parcurs… dar nici pe parcursul a 9 ani? Aiurea…

Am să încerc să mă limitez la adevăraţii prietenii de acuma… sper să citească acest articol cei care mă cunosc în viaţa reală!