Ca să-ţi îndeplineşti cu adevărat un scop anume, trebuie să fii practic flămând de acesta, să îţi doreşti foarte mult acel lucru, ba chiar să ştii că dacă nu vei reuşi să-l obţii vor exista consecinţe, majore! Asta te va motiva şi mai mult! Mai pe scurt trebuie să fie un risc, o teamă. Astfel vei fi stresat, iar atunci când ceva tot îţi distrage atenţia, când te disturbă… acel ceva te va îndemna să faci ceva în legătură cu asta, să rezolvi problema. Chiar şi o întâmplare nu prea plăcută, tragică, simţită pe pielea ta te poate motiva. Ca să reuşeşti trebuie mai întâi să eşuezi!

Ştiu că nu sună bine, nici mie nu-mi place, dar asta-i perspectiva mea. Gândiţi-vă că de abia atunci când aţi păţit-o pe pielea voastră v-aţi trezit şi a doua oară aţi fost mai atenţi, mai grijulii. Sunt persoane care şi a doua oară fac la fel şi nu se învaţă minte. Subconştientul acţionează şi dacă vede că nu eşti dispus să îţi îndeplineşti acel scop cu (aproape) orice preţ, atunci nu vei fi capabil să investeşti energia necesară ca acel scop să fie îndeplinit.

Şi totuşi oricât de flămând ai fi este posibil ca acea dorinţă să nu se îndeplinească sau acel scop să nu fie îndeplinit. Spre exemplu pe plan financiar se poate, dacă ai datorii mari, nevoi care se pot rezolva cu bani şi aşa mai departe… aceste lucruri te pot motiva foarte mult să faci ceva în legătura cu banii, să te pui mai serios pe treabă şi să cauţi şi alte resurse. Într-un final o să realizezi că în ciuda faptului că nu credeai că poţi să obţii o suma de bani mai mare, într-un timp scurt, chiar ai reuşit. Pe când, pe plan sentimental, în dragoste, nu depinde doar de tine. Oricât de mult ţi-ai dori se poate să fie degeaba.

Vă recomand cartea Zero Limite scrisă de Joe Vitale, un om care dormea pe străzi şi-a schimbat total viaţa şi a ajuns să fie printre cei mai cunoscuţi şi bogaţi oameni din lume. Aceste câteva idei pe care le-am scris le-am învăţat din cartea lui.

Care-i ultima dorinţă, ultimul scop pe care l-ai dus până la capăt? Şi cum ai reuşit?

Am văzut multe articole, iar în toate era vorba fie de noroc, fie de gândire sau trişat. Eu zic că împreună acestea îţi aduc un plus la şansele de câştig, şi fie că vrei sau nu, le voi folosi pe amandouă, cel puţin norocul, fiindcă nu am auzit să fie posibil vreun buton de pornire/oprire, iar despre gândire… acolo mai poţi să renunţi şi să te arunci doar pe noroc.

Dar mă întreb, câte persoane joacă cu adevărat poker, din plăcere? Eu merg cam săptămânal la o partidă de poker, dar nu pot să zic că mă duc de plăcere, dar nici de ură. Într-adevăr mai am dor de câte un turneu, dar nu asta mă atrage cel mai mult, atât pe mine cât şi pe ceilalţi prieteni cu care joc. Miza, potenţialul câştig e atracţie, zic. Da, banii! Dacă nu era vorba de bani, credeţi că pokerul ar mai fi fost un joc atât de popular?

Pokerul, ca majoritatea persoanelor, l-am învăţat acum, în liceu, nu cu mult timp în urmă. Era o aşa obsesie faţă de joc că jucam aproape în fiecare zi poker. Dar dacă nu era vorba de bani, sunt mai mult ca sigur convins, că nu pierdeam atâta timp şi bani.

Aşadar ce este pokerul? Un joc al minţii sau un joc de noroc? Un joc de plăcere sau de dorinţa baniilor?

1. Venisem de la cumpărături și așteptam în stație să apară autobuzul… între timp sosește o domnișoara, își așează plasele și văzând că e închis la chioșc întrebase dacă are cineva un bilet în plus. Norocul ei a fost că o doamnă de acolo avea și a servit-o, la care, domnișoara, i-a dat în schimb 2 lei.

Atunci când ceri ceva și plătești nu e cerșit… e ca și cum ai cumpăra de la magazin, numai că aici ai cumpărat de la cineva fără autorizație sau de la un negustor…

2. A doua întâmplare tot într-o stație a avut loc. Tot așa, așteptam autobuzul și trec pe lângă mine doi domni, păreau că vin de la muncă și nu o muncă de rang mediu, cum au majoritatea, pentru că păreau așa mai bătuți de soartă, în fine cred că înțelegeți ce vreau să zic, doi domni care păreau mai săraci.

După ce trec, se așează un pic mai încolo pe bordură… după 3 minute unul dintre ei se întoarce și se duce la o domnișoară și o roagă frumos să-i dea o țigară, cu scuza că la magazine nu se mai dau la bucată… Între timp ce  tipa cauta să-i dea o țigară, domnu a scos câțiva lei din buzunar și avuse inteţia de ai da 1 leu pe țigară, la care tipa a refuzat… Domnu nu se simțea tocmai bine, îi era un pic jenă, a dat din cap ca și cum ar fi zis „Sărăcia asta…”, a muțumit și a plecat.

3. În cea de-a treia întâmplare am avut și eu un rol… Stăteam la trecere și vine un domn slăbuț, micuț de statură cu o plasă în mână, nu părea a fi sărac… În fine, am avut următorul dialog cu el:

El: Nu vă supărați, numai ce m-am mutat aici, stau în blocul de acolo (și arăta către unul turn) și… ah uite ce am pățit (îmi arata ce o pățit la mână, era bandajat și era lovit), am picat pe mână… am aici radiografia (le avea în plasă și vroia să le scoată)…
Eu: Nu îmi arătați, nu mă interesează, spune-ți ce doriți?
El: Păi mi-a murit cineva, am avut o zi proastă…
Eu: Spune-ți ce doriți, că mă grăbesc.
El: Păi trebuie să mă duc la sat și nu vor să mă ducă și pe mine ăştia cu ocazia… am numai 2 lei şi trebe 4, n-ai să-mi dai 2 lei?
Eu: Îmi pare rău, dar  n-am.

Deci vă daţi seama cât s-a chinuit să ajungă la partea unde îmi cere 2 lei. Eu de obicei, atunci când vine să-mi cerşească cineva bani nu stau să discut, plec direct, mai ales la boschetari, nu-i suport nicicum. Bani aveam să-i dau, dar eu nu dau bani la nimeni pe stradă, dacă vine să-mi ceară cineva, mai sunt excepţii la persoane care chiar au nevoie, dar în rest, nu.

Şi ca bonus vă mai scriu despre o fază… Eram pe stradă şi un domn mai în vârstă îmbrăcat la costum, nu era la 4 ace, dar totuşi arăta ok, nici nu îmi închipuia ce favor urma să-mi ceară… vine la mine şi mă roagă să-i dau câţiva bani, în jur de 30 de bani, ca să cumpere o pâine.

În primul rând nici nu mă aşteptam ca dumnealui să-mi ceară bani, dar se mai întâmplă să nu ai câţiva bănuţi… am păţit şi eu… În al doilea rând chiar nu aveam nici un ban.

Revenind la întrebarea din titlu… Atunci când ”cerşeşti” ceva de la o persoană (nu bani), normal ar fi să plăteşti, right? Dar atunci când cerşeşti bani, normal ar fi să-i dai înapoi, right?

Dar dacă dai la o persoană pe stradă pe care nu o cunoşti e clar că numai primeşti nimic înapoi, în afară de mulţumire. Şi de mulţam e plin podul. Mai ales pre criza asta…

Răspunsuri am primit, vreo 5 căsuţe mi s-au deschis, dar în niciuna nu primisem vreo ofertă de muncă, ci toţi vroiau să-i anunţ dacă găsesc ceva şi pentru ei…

Acu să vorbim niţel despre chestia asta cu munca pe timp de vară…

Prima dată când am lucrat a fost exact vara trecută, în iulie (am menţionat aici)… am muncit, am fost recompensat printr-un salariu foarte bun, dar ţin să vă anunţ că din 1 Iulie pâna în 31 am avut o singură zi pauză, în rest în fiecare noapte de la 20:00 (alteori de la 17:00) seara până la 3 dimineaţa eram la muncă, după care dormeam până pe la 15:00 şi se cam ducea ziua, deci o lună de zile doar muncă, fără ieşiri, ştrand sau alte chestii.

După ce am primit banii, mi-am dat seama care e adevărata lor valoare şi cât de greu muncesc unii oameni (în special părinţii) pentru ei, fapt ce m-a motivat să nu cheltui. Din păcate vara asta n-am să mai lucru acolo şi am să încerc încerc să-mi caut şi eu altundeva.

Cum a venit vara, cum caută toţi câte ceva de lucru, să facă un bănuţ vara asta, pentru că sunt câţiva care nu se duc niciunde în vacanţă sau se duc, da’ mai târziu şi decât să frece menta aiurea, mai bine muncesc să aibe un surplus pentru vacanţă sau când începe şcoala.

Munca de la o vârstă mică- chiar azi am văzut din greşeală la o emisiune la TV cu nişte copii care erau luaţi de altă familie pentru o săptămână de zile, în acest timp încercând să le schimbe personalitatea, comportamentul, etc. Auzisem de la o fătucă de 15 ani şi un băiat de 17 cum ziceau ”Până la 18 ani părinţii sunt obligaţii să ne ofere toate nevoile”, iar nevoile lor constau în special în ţigări, băutură şi droguri…

Părinţii au obligaţia de a-ţi oferi un adăpost, mâncare, îngrijire, educaţie şi dragoste părintească, iar celelalte pofte (pentru că nevoi clar nu sunt) precum o minge, un iPod, o jucărie, etc sunt opţionale, la decizia părintelui.

Dacă tu chiar simţi că ai nevoie de alte chestii pe care părinţii nu pot să ţi le ofere, nu le meriţi sau pur şi simplu nu vor ca tu să ai parte de ele, atunci dute la muncă! Nu mă refer să te laşi de studii şi să mergi la câmp, dar pe timp de vară poţi să-ţi strângi bani şi să ai până vara viitoare, aceştia fiind banii tăi şi să faci ce vrei cu ei, adică să-ţi faci poftele pe care ţi le doreşti şi părinţi nu pot sau nu vor să ţi le ofere.

Recomand munca pe timp de vară acestor fel de copii, care se aşteaptă să li se facă toate poftele, chiar şi atunci când nu se poate. Dar nu recomand numai lor, ci tuturor. Nu am eu o experienţă aşa de mare, dar pe mine ca şi copil m-a afectat şi nu într-un sens rău… M-a motivat să mai strâng de buzunar, atunci când ştiam că-s bani munciţi de mine şi să ştiu să strâng şi de buzunarul familiei când nu se poate, mai ales pe ”criza asta”.

Voi aveţi de gând să munciţi vara asta sau deja aţi şi început?

P.S.: Dacă aveţi ceva de muncă pentru mine, contactaţi-mă.

Cine zicea că nu se pot scoate bani din google adsense? Nu are dreptate :). Eu am scos astăzi primii bani de la google adsense cu ajutorul unui blog în engleză, nu specific adresa. Sunt de 127.58 $ am acumulat-o acu o lună şi abia azi am reuşit să o scot.

Se poate face bani din google… :) Întrebări?

Bag pinu nu zice nimic. Dau să văd câţi mii de euro lei mai sunt pe card şi îmi zice că pinul e incorect. Well mă pun şi scriu din nou de data asta mă uitam pe tel la pin să văd că poate am greşit eu… când mă uit acelaşi, pun din nou şi aceeaşi eroare. Asta când să intru să văd câţi bani sunt…

M-am enervat şi am băgat din nou pinul, nu zice nimic… de data asta am dat la retragere numerar şi o mers. Selectez suma dau ”ok” şi îmi zice ceva de genu ”Pin incorect, cardul este reţinut.”

WTF?! Mă duc la bancă care era la un metru şi le explic situaţia şi îmi zice să vin cu tata…

Mă duc acasă vorbesc cu tata şi se pare că era alt pin… bun şi ce puşca mea mi-o acceptat pinul de prima oară?!

Mă întorc cu tata înapoi şi în 15 munite am primit înapoi cardu. Apoi a trebuit să mai aştept 15 minute ca să scot banii…

Care aţi mai păţit ca mine? :))

Da… ieri a fost prima zi. Şi exact miercururi (adică ieri) e cel mai mult de lucru. Dacă am făcut faţă ieri nu cred că o să fie mai greu restul zilelelor.

Ce fac? Desfac ziarul şi pun suplimentul… pe altele precum cele de la libertatea lipesc lozuri cu premii pe ele. Libertatea, cancan, adevărul… astea mi-or trecut ieri toată ziua prin faţa ochiilor. Nu e greu dar mă doare spatele cum tot stau pe scaun. În rest e ok. Mai sunt şi nebuni pe acolo care ne mai amuză.

Chiar mă bucur că m-am angajat, să fac şi eu ceva bănuţi în plus pe lângă ce primesc de la părinţi şi oricum decât să stau acasa şi să lenevesc, mai bine să muncesc.

S-a lansat un concurs, Pwn2Own ce se va desfăşura în Vancouver, Canada (16 – 20 martie 2009). Aici hackerii pot să îşi arate abilităţiile într-un scop caritabil.

Pentru bugurile găsite la browserele de internet recompensa este de 5000 de dolari…

Cine distruge un iPhone 3G primeşte 10.000 de dolari, iar primul care va sparge iPhone-ul v-a păstra produsul şi în plus va primi abonament gratuit 1 an, iar cel care reuşeşte să îngenucheze un browser de internet v-a pleca acasă cu laptopul de pe care a lucrat…

Ţintele sunt desigur softuri populare: Internet explorer 8 şi Google Chrome pe Windows7, Safari şi Firefox pe Mac OS x (browsere), Balckberry OS, Android, Symbian S60 şi Windows Mobile.

Foarte bună ideea celor de la Pwn2Own, plus că au nişte premii foarte atrăgătoare. Măcar aşa pot şi hackerii să facă ceva în folosul internetului, să şi ajute să descopere buguri în aşa fel încât să se rezolve şi noi să putem utiliza browserele sau windowsurile fară probleme.

Nu e o idee bună?