Când intervine într-adevăr ceva, cum ar fi sosirea unui unchi de mult uitat din Germania cu bomboane Chupa Chups, atunci te scuză cauza, însă atunci când tu ieşi cu alt grup pentru că e mai convenabil… te las pe tine să te gândeşti cum ai fi catalogat. O problemă mare e atunci când cauţi tot felul de scuze care nici măcar ţie nu ţi se par credibile. Aici începe momentul în care te faci de căcat şi ceilalţi îşi dau seama că te tragi pe cur.

Cel mai aiurea e când zici că nu ai nimic de făcut, iar când eşti chemat undeva, ţi-aduci aminte că trebuie să scoţi câinele sau să speli covorul. Indiferent că e adevărat sau nu, ţi-ai adus aminte de ele, după, fiindcă erau lucruri neimportante sau care puteau fi amânate, însă atuci când omul caută scuze, găseşte sau mai bine zis şi-aduce aminte.

Dacă te tot tragi pe cur, pe lângă faptul că o să te iriţi, n-o să laşi o impresie prea bună şi posibil să nu mai fi atât de bine primit în acel grup şi nici să mai fi invitat pe undeva, deci nu pică bine la CV.

Articolul nu e ceva personal, dar am intâlnit şi eu tovarăşi care s-au tras pe cur într-un mod chiar jalnic. Pe mine nu mă deranjează fiindcă dacă văd că omul chiar nu poate să evolueze, îmi pare rău şi atât. Intenţia articolului a fost să mai trezesc pe câţiva la realitate.

Şi înainte de toate, ar fi trebuit să menţionez că nimeni nu ta va cataloga ca fiind retard, înapoiat sau alte sinonime, fără să dovedeşti că meriţi gradele.

Nasol e că, odată ce ai obţinut job-ul, nu mai poţi demisiona. E greu să schimbi unghiul de privire a unor persoane cu privire la persoana ta, mai ales când e vorba de un anturaj de acelaşi sex, adica prieteni de rutină, cu care îţi petreci de obicei majoritatea timpul.

Dacă, cauţi o rută de scăpare, de a nu mai fi tu clovnul nu spera la şanse foarte mari de reuşită, dar sunt câteva opţiuni:

• Să găseşti un alt clovn pe care să-l ademeneşti în anturajul tău cu ceilalţi, însă e posibil să fie degeaba, pentru că doi clovni îs mai amuzanţi decât unul.
• Sau dacă ai câştiga la loto. O situaţie financiară foarte bună are o influenţă foarte mare asupra celor din jurul tău… asta până îţi golesc băieţii portofelul.
• Soluţia cu cele mai ridicate procente de reuşită ar fi să îţi părăseşti anturajul, fie pentru totdeauna, fie pentru o perioadă de timp mai accentuată, iar look-ul tău la întoarcere să fie diferit, mă refer la comportament, gândire şi de ce nu, înfăţişare. Aşa ai mai avea şanse, zic.

Tema articolului se referă la anturajul de zonă, cu tovarăşii cu care ieşi de obicei, fiindcă fiecare dintre noi are un grup de prieteni cu care îşi petrece majoritatea timpului. Sincer, eu nu suport obosiţii ăia (sau cocalarii) care se bagă în seamă aiurea încercând să-şi creeze o imagine cât mai bună, însetaţi de popularitate.

Imaginea nu ţi-o creezi prin vorbe, cel puţin nu cea bună. Lumea a avansat, fiecare e în stare să observe o persoană de treabă, fiindcă îs puţine în ziua de azi, fapt pentru care sunt uşor de observat, zic.

Poate peste câţiva ani o să dai peste el la tribunal, la vamă, la poliţie… şi când o să-ţi aduci aminte că ţi-ai bătut joc (cu ani în urmă) de persoana care acum e mult mai influentă ca tine şi te poate scoate din căcat… o să-ţi dai pumni în cap şi o să realizezi că de fapt tu erai ăla prost, fiindcă nu ai fost în stare să laşi o vorbă bună. Şi mai nasol e când aceea persoana te scoate totuşi din căcat…

Însă… totul are şi o limită. Prostia declanşează adevărul. Faptul că vezi pe unu care face pe deşteptul şi nu are nici măcar un gram de dreptate, nu poţi să stai fără să-l contrazici. Cu toate că va pica de fraier, e posibil să-i fie învăţare de minte, ca înainte să scoată o vorbă din gură să se gândească de mai multe ori şi de ce nu, să se documenteze.

O altă limită e atunci când tu eşti implicat într-un mod atât direct cât şi indirect. Ziceam la început de articol, să apreciezi omul cu toate că nu ştie să facă o glumă bună… însă atunci când face mişto pe seama ta, nu poţi să-l aplauzi. Toţi ştiu de glumă, însă puţini ştiu s-o facă.

Mulţi tineri trăiesc pe principiul reputaţiei şi îşi aleg cu atenţie anturajul, prietenii… e foarte bine să avem grija cu cine umblăm şi cu cine ne petrecem timpul pentru că anturajul are o influenţă foarte mare asupra noastră, iar dacă acea influenţă e negativă nu-i de bine. Aşa că să avem grija să nu umblăm cu de’ăştia ce fură, ce se droghează şi aşa mai departe… însă nu astea sunt criteriile după care tinerii îşi aleg anturajul în ziua de azi.

Un prieten are o reputaţie foarte bună, e cunoscut, dă cu 50 de persoane mâna când intră în şcoală şi cu alţii 50 când pleacă, are parinţi bogaţi, criză nu apare în vocabularul lui, are pile, merge prin cubluri, practică lupte de mulţi ani sau are prieteni bazaţi, babani! Deci faptul că e analfabet, lăudăros, miştocar, prost, înapoiat, etc, nu mai au nici o importanţă. Cam aşa se aleg azi tovarăşii, prietenarii… mai pe scurt anturajul. De ce? Pentru că românul e pupincurist, trage unde crede că-i va merge bine, chiar dacă asta îl va nevoi să se înjosească.

Nu eşti obligat să fi prieten bun cu toţi, să ieşi cu fiecare la o bere, la o bârfă, e de ajuns să dai un salut… până la urma urmei nici de asta nu eşti obligat, dar de ce să îţi duşmani când poţi să-ţi faci prieteni. Apreaciază-i pe cei din jurul tău pentru că nu toţi sunt prieteni veşnic, aşa că mai bine să ai mai mulţi… de rezervă, zic! (hahaha)

Aşadar, mai bine laşi loc de bună ziua. Nu te costă nimic o vorbă bună, zic eu, nu?

Well… am stat într-o zi şi m-am gândit, oare de ce să îmi mai bat capu? Dezbat şi eu subiectul, vin cu părerea mea şi dacă nu reuşesc să conving persoana respectivă că am dreptate, cedez… (nu pentru că nu ştiu cum să mai argumentez sau că nu am dreptate, dacă chiar nu am dreptate şi mă convinge ea atunci numai comentez) dar dacă niciunul dintre noi nu cedează mai bine cedez eu şi fiecare rămâne cu opinia lui.

Mi se pare chiar firesc, de ce să ajung să mă cert cu persoana respectivă? Mi-am spus părerea şi dacă nu are nici un efect asta e…

Să luăm acu’ o altă perspectivă… spre exemplu oligofrenii din ziua de azi cărora le face plăcere să se ia de oricine numai să pară interesanţi faţă de amici lor, mai ales dacă se numără şi fete pe acolo… :))

Caută cumva să te enerveze şi să cedezi şi să le dai un motiv mai întemeiat să se ia de tine, fapt care duce la o ceartă, scandal şi la băieţii în cea mai mare parte se ajunge şi la bătaie… şi pentru ce? Că s-a luat ăla de cum arăţi? De cum mergi? De freza ta? Şi aşa mai departe…

Chiar nu are rost, mai bine îl laşi pe el să se simte bine, că nu toţi dintre amicii lui sunt ca el şi poate se mai trezesc şi cei din jurul lui şi îşi dau seama că e cam ratat… şi faptul că îşi baţi joc de prieteni lui sau îi ia peste picior, nu o să facă nimic altceva decât să îi îndepărteze de el… poate cu asta câştigă doi prieteni acolo care nu’s mai inteligenţi decât el, defapt dacă mă gândesc aşa şi-a găsit şi el unul de seama lui… adică incult.

Nici să fi luat peste picior nu e bine, dar nici să te cobori la un nivel de prostime ca cei din jurul tău… trebuie să găseşti echilibrul… Părerea mea e că cel mai bine e ca atunci când vezi că nu rezolvi nimic să dai din cap şi să zici ”bine…”

Daca zici ”bine…” nu înseamnă neapărat că aprobi ceea ce susţine celălalt. :D

Anturajul… afectează foarte mulţi copii.