Serginho Blog

Am mai abordat odată acest subiect aici, dar simt că nu am spus tot ce era de spus aşa că dacă cumva mai reiau ideile nu îmi săriţi în cap.

În primul rând prietenia nu se învaţă dintr-o carte!

Bineînţeles că nu poţi să numeşti pe cineva ca fiindu-ţi prieten/prietenă o persoană ce tocmai ai cunoscut-o… pentru a ajunge la gradul de prietenie mai e ceva cale de bătut… trebuie să cunoşti persoana mai bine, să vă înţelegeţi bine, etc.

Eu mă împrietenesc foarte repede… mai ales cu fetele, nu că aş urmări ceva, pur şi simplu fetele mi se par persoanele ideale de comunicat, de povestit… ele înţeleg mai bine.

La o prietenie încrederea şi sinceritatea e cea mai importantă pentru mine, de aceea am prea multă încredere şi dupaia mă trezesc că treaba stă defapt altcumva… şi sinceritatea, îmi place să zic tot pe faţă, dar mai fac şi excepţii că nu toate sunt de zis.

În ultimul timp am realizat că sunt mult mai diferit decât prietenii mei… cam toţi au cel puţin două feţe, dacă nu mai multe şi le schimbă foarte des. Spre exemplu când suntem între 4 ochi totul e ok, vorbim, povestim, dar când intervin şi alte persoane aceşti prieteni se schimbă radical… Cum? Toţi vor să iasă în evidenţă, să fie pe prima pagină… nu că ar fi un lucru rău asta, dar dacă acest lucru şi anume să fi în centrul atenţie, se face prin a-ţi bate joc de prietenii tăi, e literalmente o prostie!

Ce ai de câştigat dacă tu îţi baţi joc de un prieten pentru a te înţelege cu altul? Păi pierzi unul care îţi e cu adevărat prieten şi apare altul care cine ştie ce fel persoană e.

Cum se strică o prietenie?

Păi de obicei relaţiile de ”iubit-iubită” strică o relaţie de prietenie… asta în proporţie de 90%, procentele sunt realizate de mine , din propriile experienţe.

Aici sunt mai multe cazuri, eu am să încerc să mă bazez pe cele mai des întâlnite:

Tu ca băiat ai cunoscut o fată şi începi să te împrieteneşti cu ea pe parcurs, vă înţelegeţi de minune, vă spuneţi o gramadă de lucruri ce nu le-aţi spune la oricine, relaţia de prietenie merge foarte bine… acu sunt două modalităţi cum prietenia se poate duce de râpă şi anume:

• Te înţelegi atât de bine cu ea şi ea cu tine încât vă hotărâţi să faceţi următorul pas şi anume de a trece la o prietenie la ceva mai mult… normal că relaţia nu va decurge pân’ la adânci bătrâneţi, odată şi-odată tot o să vă despărţiţi… dacă vă despărţiţi s-ar putea ca să reveniţi la o prietenie ca cea din înainte sau unpic mai îndepărtată sau chiar să o terminaţi şi cu prietenia…

• A doua modalitate ar fi ca atunci când vă înţelegeţi bine şi rămâneţi doar la gradul de prietenie, iar el sau ea se cuplează cu altcineva… vă daţi seama că doar acuma el sau ea îşi va petrece mai mult din timp cu iubita/iubitul… se poate să vă înţelegi şi pe urmă, dar categoric nu aşa de bine ca înainte

• Mai este şi un al treilea caz şi anume când cele două aspecte de mai sus sunt combinate… aici e de obicei cel mai rău… şi sigur nu vă ve-ţi mai înţelege ca înainte… chiar dacă tu încă mai vrei să vorbeşti cu ea/el. În situaţia asta se rupe orice legătură de prietenie… din partea persoanei care şi-a găsit pe cineva.

Acu am să iau şi partea de acelaşi gen… în cazul ăsta nu prea avem ce să discutăm… cu toţii am avut prietenii cu care ne-am certat pe diferite motive, dar ne-am împăcat… mai sunt şi acele situaţii în care prietenul te bârfeşte pe la spate, fazele astea te fac să îţi bagi ceva în ea de prietenie… şi să nu o scoţi prea curând, poate chiar deloc…

Desigur că într-o prietenie mai există şi certuri, neînţelegeri… obstacole peste care trebuie să sărim şi să mergem mai departe.

Cu toţii vrem să avem prietenii buni şi de încredere, dar nu toţi sunt de aceeaşi părere…

Prietenia are un rol foarte important în viaţa fiecaruia… trebuie să ne integrăm în societate şi să ştim să comunicăm cu lumea, de aceea avem nevoie de prieteni… dar am avem nevoie şi de un prieten mai special… un prieten adevărat.

Un prieten adevărat este acel prieten care nu te lasă la greu şi e în spatele tău să te ridice când cazi şi să te susţină în tot ceea ce faci, poate chiar să se şi implice. Puţini îs cei care înţeleg sentimentul acela de prietenie… sau de obicei îl confundă cu distracţia, banii şi femeile… asta în nici un caz nu e prietenie.

Prietenul e persoana cu care râzi, glumeşti, povesteşti, bârfeşti, persoana căruia îi spui toate necazuriile şi nebuniile tale şi mai ales persoana în care poţi să ai încredere şi cu care să fi sincer, e persoana care observă când ai o zi prostă şi încearcă să te ajute, să te simţi mai bine… este persoana care îţi va ţine mereu uşa deschisă şi te va primi cu căldura prieteniei.

Din păcate nu este un astfel de prieten sau poate nu l-am descoperit, dar toate încercăriile de a descoperii un astfel de prieten au dat greş într-un final.

Prietenul îţi e propriul duşman. The end!

Tags: cel mai lung articol, prietenia, relatii de prietenie

Scris la data de Luni, Noiembrie 16th, 2009 la ora 20:23 in categoria Amintiri, Relaţii, Sfaturi, Întamplari. Poti sa urmaresti raspunsurile via RSS 2.0 feed. Poti sa lasi un comentariu, sau trackback de pe site-ul tau.