Mi-am luat acu câţiva ani o imprimantă Lexmark. Nu e cine ştie ce, dar îmi imprima ce aveam nevoie. Într-o vacanţă ştiu că n-am folosit-o deloc şi nici după… şi pe langă faptul că tuşul era gol s-a şi uscat. Deci de vreo 3 ani stă acolo uscat. De ce? Mi se părea ineficient să plătesc 150 lei pentru a încarcă cartuşele, pentru că eu nu foloseam aşa mult imprimantă… însă de vreo 2 ani mă tot rog de colegi să-mi imprimeze şi mie câte ceva.

Vreau să vă aduc la cunoştinţă noul sitem de alimentare continuă cu cerneală, un sistem care în comparaţie cu ce făceam eu înainte abia dacă îmi ia bănuţi din buzunar, fiindcă reduce costurile de imprimare până la 95% în comparaţie cu reîncarcărea sau schimbarea cartuşelor. Citeste in continuare… »

Bărbaţii nu lasă capacul de la W.C. jos!

Când vine vorba de o comparaţie între bărbaţii şi femei sau de o critică la adresa noastră, ele atacă puternic cu fraza de mai sus (de parcă ne-ar frânge inima când am auzi). Da’ ce, voi ridicaţi capacul după ce faceţi nevoile, ca să nu ne mai aplecăm noi să-l ridicăm? Nu! Deci nu ne cereţi ceva ce voi nu puteţi îndeplinii.

Voi nu vă aplecaţi, nu ridicaţi capacul, puneţi dosul jos, staţi relaxate, terminaţi, vă ridicaţi şi plecaţi. Iar noi, ne aplecăm, îl ridicăm (moment în care ne ia o durere de şăle), stăm în picioare, ne uşurăm, iar acest lucru necesită echilibru (atât fizic cât şi psihic), forţă bărbătească şi precizie nemţească. Deci uşurarea nu ne relaxează ca pe voi, dimpotrivă, ne provoacă disconfort (mă refer la efortul de dinainte şi de după). Iar după ce terminăm ne aplecăm din nou să lăsăm capacul jos (iar o durere de şăle). Abia când ajungem în pat ne relaxăm. Citeste in continuare… »

Lăsând la o parte faptul că e un articol publicitar, site-ul ăsta chiar trebuie făcut cunoscut! Nu are toate gamele de jucării, ci se axează pe un anumit tip de jucării, potrivit atât pentru copii, cât şi pentru adulţi (mai ales pentru şoferi)… e vorba despre jucării cu telecomandă, în special maşinuţe cu telecomandă, dar nu dintr-alea de care cumpăram noi şi de picau de pe bordură nu mai funcţionau.

În plus aici e vorba de maşini reale în miniatură: BMW, AUDI, HUMMER, NISSAN, LAMBORGHINI şi alte mărci cunoscute. Ca să nu mai zic că sunt modele noi. Au şi maşini tunate şi maşini special concepute pentru off-road. Iar pe lângă acele maşini cu telecomandă, cei de la BigBoysToys.ro mai au şi elicoptere, tancuri, acvatice, construcţii şi încă o categorie cu jucării amuzante cu telecomandă.

Sincer să fiu, dacă chiar vrei să faci un cadou special pentru un copil, unul dintre acele jucării s-ar putea să-i devină jucăria preferată. Cel puţin pentru mine. Ideea site-ului e foarte mişto, fiindcă ceea ce se vinde chiar e mişto, despre preţuri nu ştiu ce să zic, nu mă pricep fiindcă nu am mai cumpărat astfel de jucării şi nici nu am testat, dar dacă voi achiziţiona voi da mai multe detalii.

Cui nu-i plac jucăriile cu telecomandă?

Cam târziu public interviul, dar mai bine decât niciodată. Cu ocazia unei activităţi extraşcolare am ajuns să-l filmez, la un interviu, pe domnul Gheorghe Ciuhandu, primarul oraşului Timişoara. Filmarea e de pe data de 11 a lunei acesteia.

Nu mă aşteptam ca răspunsul unor 4 întrebări să dureze 20 de minute, ba chiar mai mult, nu credeam că domnul primar va detalia prea mult. În afara faptului că, camera îmi făcea ceva figuri şi că, colegul care vorbea avea ceva emoţii totul a ieşit mai bine decât mă aşteptam. Citeste in continuare… »

Ştiu că în ultimul timp am cam absentat din blogosferă. Am două lucruri de scris, după care mă pun să-mi termin treburile week-end-ul ăsta, ca să îmi reiau activitatea cu bine de săptămâna viitoare.

În primul rând… am o rugăminte din partea voastră. E prima dată când articolele îmi pot fi apreciate de bloggeri populari din mediul online. Particip la un concurs cu un articol [click]… nu particip doar pentru a câştiga premiul, ci mai mult pentru a-mi promova blog-ul fiindcă în juriu, aşa cum ziceam, se află bloggeri cunoscuţi. În plus ideea articolului cu care particip la concurs chiar mi-a captat atenţia şi mi-a venit inspiraţie pe loc şi am zis să scriu… şi de ce nu să particip la concurs. Citeste in continuare… »

Cobor din autobuz şi la un moment dat sună telefonul. O doamnă foarte de treabă îmi spune bucuroasă că am câştigat o excursie la Praga, la un concurs la care m-am înscris. Inima-mi tresare, n-am mai câştigat niciodată un premiu aşa de mare: transport cu avionul, cazare şi mic dejun timp de doua patru zile în străinătate… să nu mai zic că nu am ieşit din ţara asta minunată, decât când am fost la Maco, în Ungaria, dar aia nici nu s-a simţit.

Eu deja îmi imaginam cum îmi iau laptopul cu mine, într-un ghiozdănel şi mai o geantă cu nişte haine, la aeroport… prima călătorie cu avionul, doar că eu când îmi imaginez ceva, îmi imaginez fiecare detaliu… şi mi-a picat o oarecare dilemă… şi o întreb pe doamna de la telefon, care vorbea în continuu de parcă ea ar fi câştigat: Citeste in continuare… »

Viitor - nu vreau să fac un început filozofic, dar cum poate un simplu cuvânt, uşor de rostit, să cuprindă atâtea lucruri într-un spaţiu continuu. Un cuvânt cu o semnificaţie atât de mare, însă cu o rostire foarte uşoară. Pentru moment ştiinţa nu are încă capabilitatea de a ne trimite în viitor sau să ne prezică ceva din viitor, treaba asta o fac doamnele alea cu batic în cap, cu glob de cristal, care locuiesc într-o caravana şi le vezi la fiecare carnaval. Le dai lor 10 lei şi vei auzi viitorul exact aşa cum vrei tu.

Dacă voi pescui cumva peştişorul de aur (deşi nu am pescuit niciodată) sau dacă mă voi împiedica de vreo lampă fermecată de-a lu’ nenea Aladin atunci cel puţin o dorinţă mi s-ar îndeplini. Cu siguranţă nu aş irosi-o pentru a vedea viitorul, nici dacă aş avea 3 dorinţe sau mai multe, pentru că sunt lucruri mai importante decât faptul de a vedea viitorul. Nu l-a văzut nimeni şi nu a murit nimeni, deci se poate trăi şi fără a vedea viitorul. Citeste in continuare… »