Trebuie ca fiecare întrebare să aibă un răspuns? Şi dacă nu există acel răspuns sau dacă nu e cunoscut? Oamenii caută, presupun, dau la nimereală… lucru tipic rasei noastre. Puţini sunt cei care acceptă absenţa unui răspuns, ceilalţi sunt disperaţi şi mereu cu gândul la aflarea acestuia. Să fie oare de vină curiozitatea? Nu degeaba se zice că poţi muri datorită curiozităţii de a cunoaşte… e adevărat!

Trebuie să existe logică? Au loc multe fenomene care nu au vreo logică. Ştiinţa intervine, caută o explicaţie, o definire a acestuia şi dacă nu reuşesc? Atunci una din presupunerile lor vor deveni explicaţia oficială, chiar dacă aceasta e incertă!

Trebuie să aibe vreun sens? Fiecare decizie pe care o iei trebuie să fie luată din pricina unei persoane, întâmplări sau oricare alt lucru? Drumul pe care-l apuci trebuie să te ducă neapărat unde vrei tu? Nu te gândi ce va fi la capătul drumului, acolo unde vrei să ajungi… admiră peisajul, bucură-te de drum, fiindcă s-ar putea să nu te mai întorci sau dacă te întorci să nu mai fie aceeaşi privelişte… Citeste in continuare… »

Toţi au ieşit câştigători! Datorită numărului mic de participanţi nu pot să ofer acele vouchere… sunt convins că mă înţelegeţi, aşadar fiecare participant are dreptul la un produs + transport gratuit !

Detalii pe mail-ul cu care aţi participat la concurs (prin comentariu). Participanţii şi totodată câştigătorii: Citeste in continuare… »

Realizez dintr-o dată că faza anterioară, care s-a întâmplat acu câteva secunde, am mai văzut-o undeva. În vis! Chestia asta mi se întâmplă foarte des. Zilele trecute într-o discuţie pe mess, am realizat că am visat conversaţia respectivă. Ce-i şi mai ciudat e faptul că am a fost atât de adânc în trecut încât eu nici nu cunoşteam persoana cu care vorbeam, pe atunci. Asta e doar una dintre întâmplările pe care le-am visat. Şi ştiu sigur că nu sunt singura persoana care a avut parte de astfel de întâmplări catalogate ca fiind ciudate.

Chestia asta mă face să-mi schimb teoria mea în privinţă cu vederea în viitor. Cu toate că am păţit de foarte multe ori, nu am băgat de seama… poate datorită faptului că a devenit o obişnuinţă. Deci e ceva normal să visăm viitorul? Am senzaţia că undeva în subconştientul nostru se întâmplă multe lucruri. Dacă am reuşi să folosim creierul în întregime oare subconştientul va dispărea? Oare vom dobândi abilităţi precum viziuni asupra viitorului? Citeste in continuare… »

Am ajuns în Timișoara duminică pe la 21:30… am avut ocazia să merg gratis la un târg național cu firma mea de exercițiu. La început a fost cam nasol, multă treabă de terminat, am lucrat pe tren tot drumul și tot nu eram gata și cu ocazia asta am scris și primul articol pe tren. Prima plimbare prin București a fost să cumpăr niște materiale și să-i luăm un tortuleț la Anda, colega noastră care a împlinit 17 ani exact în ziua în care am plecat. La mulți ani încă o dată! Tot drumul ăsta a durat 4 ore, iar șoferul ne-a zis că am mers dintr-un capăt până-n celălalt capăt al Bucureștiului și înapoi. Dar totusi 4 ore!?

Am lucrat și noaptea… m-am odihnit 4 ore și apoi cu dimineața în cap am plecat iar la liceu pentru aranjări, unde am stat până la 18:00 seara! Deci înțelegeți că a fost nebunie… firma mea a luat 2 mențiuni (pe stand și pe prezentare), iar cealaltă firmă, tot de la noi din școală care a venit cu noi, a luat la fel 2 mențiuni (stand și catalog). Decât nimic… e clar că primele locuri au plecat către reprezentanții liceului. Citeste in continuare… »

În momentul ăsta sunt pe drum înspre București la târgul de care vă ziceam într-un articol anterior, cu firmele de exercițiu. Teoretic trebuia să fiu acum la București, trebuia să plec ieri la ora 13:35 însă v-am zis eu că proiectul ăsta e un căcat, mare. După ce am stat până la ora 17:30 s-a decis că plecăm cu trenul de 6:30 dimineața și uite așa numai ce am trecut de Drobeta Turnu-Severin.

Încă am multă treabă, chiar esențialul nu e gata și lucru de zori pe tren, mă rog… încerc. Dar mă distrag anumite activități precum fazanul, cărțile și vorbăria. Doar nu degeaba sunt un fan al socializării. Activitatea pe blog… praf, la fel și pe reader, twitter și facebook. Anul ăsta nu știu ce și cum voi face, însă din ianuarie, exceptând școala voi avea destul timp liber. We will see!

Well… ne mai vedem pe blog. Voi mai scrie câte ceva, fiindcă e prima oară când merg la București și sunt curios dacă e într-adevăr așa de nasol în orașul ăsta… cel mai probabil voi scrie pe tren când mă voi întoarce. Dacă dorește careva să vină să ne vadă la târg veniți la liceul Costin Kiritescu (parcă) din sectorul 5, București evident!

Câteva opinii cu privire la oraș? Ce ziceți o să-mi placă sau nu?

ps: cum pot să lipesc polistirenul pe un panou?

Haideţi să facem un gest frumos de Crăciun şi să oferim copiilor de la casele de copii, un cadou. Nu trebuie să cumpăraţi ceva nou, dacă aveţi o jucărie sau o haină pe care nu o mai folosiţi puteţi să o donaţi. Sunt sigur că aveţi măcar un tricou care v-a rămas mic aşa că nu ezitaţi să-l daţi! E o campania pe care Cristina l-a pornit în colaborare cu Porsche Timişoara, cei care vor oferi o maşină plină de Moş Crăciuni (Dan, Richie şi încă un Moş surpriză).

Se vor plimba prin 6 oraşe (Arad, Oradea, Reşiţa, Caransebeş, Lugoj şi Timişoara) vizitând casele de copii pentru a oferi cadouri şi pentru a reda un zâmbet fericit de sărbători. De asemenea să-i facem să simtă spiritul Crăciunului! Mulţumiri şi studenţilor de la secţia de Publicitate a Facultăţii de Comunicare din cadrul UVT, sub îndrumarea doamnei profesoare Oana Barbu, care au organizat  un stand la etajul 1 în Universitate, pentru donaţii.

Dacă doriţi să donaţi puteţi să o contactaţi pe Cristina sau mă contactaţi pe mine şi ne întâlnim undeva. Deci nu trebuie bani, trebuie doar să vă faceţi curat prin dulap sau pod şi jucăriile şi hăinuţele pe care nu le mai folosiţi să le donaţi altora care vor fi foarte bucuroşi să primească şi ei ceva de Crăciun, fiindcă ei nu au părinţi care să le ofere. Dar din dar se face!

Doar gândeşte-te, fără să te duci să cauţi, ai măcar un tricou care ţi-a rămas mic sau o jucărie uitată? Atunci uită-te să vezi, nu cumva ai încă una?

Primul concurs pe care-l organizez şi care nu e cu privire la blogul meu. În trecut v-am spus de GiftLand şi de cadourile personalizate pe care le oferă. Eu am cumpărat de 3 ori până acum de la ei şi sunt mulţumit de tot: cadou, calitate, preţ, livrare. Pentru cei care încă nu ştiu, GiftLand - e un magazin online de cadouri.

Au o gama foarte largă de cadouri personalizate, de fapt nu cred că există un alt magazin care să ofere personalizare pe un număr aşa de mare de cadouri diferite.

Aşadar am 5 vouchere în valoare de 100 lei fiecare pe care le voi oferi în schimbul unui articol. Aşadar articolul e dedicat pentru cei care au blog. Numai bine vine Crăciunul şi aveţi o sumedenie de cadouri pentru Crăciun. Citeste in continuare… »