O putere nemărginită, o influenţă accentuată, o negativitate profundă şi o simplitate atât de strictă… e vorba despre acest cuvânt format din două litere, care începe cu n şi se termină cu u (aceeaşi literă, dar întoarsă). Cum se poate ca un astfel de cuvânt să poată schimba lumea? Nu contează cum, de fapt contează, dar eu zic, de ce ceva aşa de simplu, poate creea ceva foarte complex?

În mod normal atunci când punem întrebări, aşteptăm un răspuns afirmativ, cel puţin în majoritatea întrebărilor importante din viaţa noastră răspunsul pe care-l aşteptăm este rivalul acestui cuvânt. Şi ce se întâmplă când primim răspunsul pe care nu-l doream? Unii dintre noi îl acceptă, îl respectă, iar alţii mai încăpăţânaţi refuză un refuz şi continuă căutarea către ceva afirmativ. Citeste in continuare… »

Aş începe prin a mă lua de ţară, ceva elementar în prezent, dar au zis-o alţii mult mai bine decât mine şi în plus nu vreau să mă concentrez pe ceva general care este bine ştiut deja, ci pe ceva mai concret, ca să îmbunătăţesc argumentele cu privire la oamenii idioţi din RO.

Când o să le povestim copiiilor noştri basme înainte de culcare se vor încheia cu motto-ul lu’ Badea şi cu siguranţă nu vor mai fi scufiţa roşie, capra cu trei iezi, cenuşăreasa şi aşa mai departe… epic. Citeste in continuare… »

…se legănau, pe o pânză de păianjen şi pentru că, nu se rupea, au mai chemat un elefant pe ea. Am numărat la elefanţi în excursia asta că, până şi eu, m-am săturat, să nu mai zic de ceilalţi. Nu a fost o excursie, de fapt a fost, dar nu trebuia sa fie. Într-un workshop ai ceva de lucru, dar noi nu am avut chiar aşa de mult, iar ce am avut am terminat repede.

Duminică am ajuns acasă şi chiar îmi pare rău. A fost cea mai mişto excursie în care am fost şi chiar regret că s-a terminat. O săptămână tot nu ne-a ajuns. La început nici nu mă gândeam că o să fie aşa de fain, pentru că, cu toate că eram toţi din şcoală, eram câţiva din fiecare clasă şi nu erau legături foarte strânse… la început, zic, că la întoarcere eram tovarăşi din copilărie. Citeste in continuare… »

Pentru unii berea e un viciu, pentru alţii vodka, pentru alţii fumatul, pentru alţii cazinoul… dar unul dintre cele mai populare vicii sunt pariurile. Când cineva nu te crede care-i prima expresia, din reflex, pe care o zici? Pe pariu? Mă rog, nu toţi zic asta, dar când eşti foarte sigur pe tine eşti dispus să pariezi, de ce nu? Mai faci şi un bănuţ datorită încrederii tale.

Pe lângă pariurile de stradă mai sunt şi cele la casele de pariuri. Prima şi singura dată când am pariat a fost duminica trecută, când m-am întors de la Alba-Iulia şi ne-am oprit în Deva. Ne-am plimbat prin oraş şi tovarăşii mei au văzut o casă de pariuri şi am băgat şi eu 5 lei cu ei la cursele de câini, de unde bineînţeles am plecat cu 5 lei în minus spre Timişoara. Citeste in continuare… »

Cum să-ţi petreci vacanţa mai mişto dacă nu alături de mulţi colegi şi prieteni într-o excursie? Locaţia nu-i rea, deşi ar fi fost mai mişto undeva la plajă, lângă mare, dar de Marea Neagră nu prea duc dorul, iar de ceva în străinătate nu prea avem ocazia.

Bun, distracţia trebuie combinată cu munca, fiindcă până la urmă ideea plecării a venit cu obiectivul de a merge la un workshop, dar îs curios câţi dintre cei care mergem s-au gândit până acuma la ce trebuie să facem şi câţi s-au gândit la piscina aia mişto de la hanul în care ne cazăm. Citeste in continuare… »

… mai uşor ar fi să te zbaţi până reuşeşti. În primul rând e greu să renunţi când îţi doreşti foarte mult să obţii ceea ce vrei, iar în al doilea rând să zicem că ai fi în stare să o laşi baltă, o să te macine un gând mai mereu, că poate nu ai făcut tot posibilul, nu te-ai străduit cât ar fi trebuit şi cel mai groaznic gând va fi acela în care te vei gândi ”cum ar fi fost dacă aş fi reuşit…” şi dacă în gândul tău iau naştere clipe bune, atunci frustrarea va fi şi mai accentuată.

Şi până la urmă totul are o limită, zice Alle (o tovarăşă). Oricât de frumos ţi-ai imagina ca va fi după reuşită, trebuie să te gândeşti dacă efortul şi sacrificiile (dacă este cazul şi de obicei e cazul…) merită cu adevărat. Pentru că de obicei ca să câştigi pe o parte, trebuie să pierzi în altă parte, nu e ceva bătut în cuie, dar într-un mod involuntar se întâmplă… aşadar trebuie luată în considerare balanţa şi căutat un echilibru sau cea mai bună cale de urmat. Citeste in continuare… »

De ce nu ni se îndeplinesc dorinţele, visele şi lucrurile pe care ni le impunem? De fiecare dată când dorim să realizăm ceva, să facem ceva, ne trebuie motivaţie. Şi când zic asta nu mă refer la un simplu gând ”De azi…” Pur şi simplu nu e suficient. Motivaţia aia te va ţine probabil câteva zile, după care încet, încet va dispărea.

Ca să-ţi îndeplineşti cu adevărat un scop anume, trebuie să fii practic flămând de acesta, să îţi doreşti foarte mult acel lucru, ba chiar să ştii că dacă nu vei reuşi să-l obţii vor exista consecinţe, majore! Asta te va motiva şi mai mult! Mai pe scurt trebuie să fie un risc, o teamă. Astfel vei fi stresat, iar atunci când ceva tot îţi distrage atenţia, când te disturbă… acel ceva te va îndemna să faci ceva în legătură cu asta, să rezolvi problema. Chiar şi o întâmplare nu prea plăcută, tragică, simţită pe pielea ta te poate motiva. Ca să reuşeşti trebuie mai întâi să eşuezi! Citeste in continuare… »