Vă întâlniţi în diferite împrejurări, încercaţi să vă cunoaşteţi mai bine, câţiva fluturaşi iau naştere şi îi daţi de-o încercare. Totul merge bine, pare a fi din ce în ce mai frumos, simţi că poţi muta munţii din loc şi la un moment dat te împiedici… începe o ceartă, vine şi-a două şi parcă curg la vale fără oprire. Până când ajungeţi la concluzia (unul dintre voi sau amândoi) că nu mai merge… Şi cum se încheie o relaţie de lungă durată, frumoasă, plină de dragoste şi fiori plăcuţi? Rămânem amici?

Atâta timp cât aţi ajuns la un comun de acord (sau nu) e şi normal să ţineţi legătura. Excludem despărţirile alea în care el înşeală pe ea (viceversa) sau alte motive în care unul dintre ei a făcut ceva grav (înşelat, minciuni grave) şi e de vină. Să ne gândim la un motiv că nu mai merge, prea multă ceartă, nu mai e nici o scânteie, etc. Aşa cum ziceam e logic că veţi rămâne amici şi nu pentru că vreţi ci datorită unei obligaţii! Ştiu că nu vă place cum sună, dar după ce a fost ceva minunat, ai petrecut momente de neuitat lângă el/ea, nu te lasă inima să nu mai ţii legătura şi aşa cum zicea o amică ”te leagă lucruri… şi  te obligă circumstanţele” (propria ei experienţă). Citeste in continuare… »

Amintirile de la început, când vorbeam din priviri, când cuvintele se învârteau pe limbă, neştiind care să iasă primul, când zâmbetul ei îmi tresărea o bucurie imensă, când la fiecare atingere tresăreau nişte fluturaşi în stomac şi când primul sărut m-a eliberat din veşnica dilemă şi emoţie, când fiecare minut fără ea în preajma mea devenea un motiv de îngrijorare, iar fiecare apel fără raspuns îmi stârnea un mic sentiment de gelozie… toate acestea şi nu numai, îmi stârnesc fiori.

Nu ştiu cum să definesc starea, însă mă simt ca în trecut doar că în prezent. Şi vreau să retrăiesc momentul, cu toate că atunci eram mai agitat, mai emotiv şi plin de întrebări… vreau să retrăiesc momentul! A fost o oarecare intensitate, iar neliniştea şi gândurile mă abăteau, dar tot vreau! Vreau pentru că a fost frumos şi încă este! Citeste in continuare… »

… sau când nu am caietul la mine. Ieri la şcoală, lenea mare, caietul uitat acasă, rup o foaie şi scriu… nu ce mi se dicta ci ce îmi venea prin cap. Ceva tot trebuia să scriu… şi voila:

Chicalacacichicha – este o formă de organizare a manelelor bazată în principiu pe lanţuri de aur de 5 kgm iar raportul dintre manea şi aur stă la baza mecanismului de funcţionare a cocalarilor.

Alte gânduri: Citeste in continuare… »

Articolul e mai vechi, s-a întâmplat o dată să intru să văd ce mi s-a mai copiat de pe blog şi am dat de respectivul xplo.ro. Mai mă uit pe blogul lui şi observ şi un articol de la dojo, ba chiar două. Mă uit ce mai mă uit şi văd multe articole copiate dar nu mai ştiam pe ce bloguri le-am citit. Şi mai are şi poză cu el şi informaţii despre el pe blog (să dea Domnul să îl văd prin Timişoara) după cum vedeţi:

click pentru a vedea idiotul.

Citeste in continuare… »

Nu dinozaurii, maimuţele sau Adam şi Eva au fost primii… nici oul şi găina. Cocalarul a fost prima vietate de pe pământ! S-a născut ca fiecare dintre noi, însă a evoluat dramatic. La început era doar naiv şi necunoscut datorită unor defecte pe care s-a gândit să le perfecţioneze în timp.

Popularitatea este principalul factor care i-au făcut pe cocalari să evolueze. Nu fiindcă aveau prea mult ci dimpotrivă, simţeau nevoia să fie şi ei în centru atenţiei, chiar dacă nu se pricepeau în vreun domeniu, s-au decis să inventeze unul.

Astfel cocalarii s-au decis să devină interlopi, cunoscuţi ca băieţii în negru, ăi mai răi dintre ăi mai răi, Gigi Duru e copil mic pe lângă ăştia. Şi au început prin schimbarea stilului de îmbrăcăminte, într-unul super sofisticat. Serios, e foarte complicat să te îmbraci ca ei, de fapt n-ai cum să faci rost de îmbrăcămintea lor, se cumpără dintr-o piaţă numită 38, acest număr fiind codul pieţei unde poţi găsi îmbrăcămintea potrivită pentru un cocalar. Nici James Bond n-are acces acolo… Citeste in continuare… »

Fiindcă sunt un călător fidel RATT-ului am observat de-a lungul timpului câteva lucruri pe care vreau să le scriu. Ce voi scrie este în mare parte valabil pentru timişoreni, dar cine ştie poate şi în alte oraşe e la fel, să-mi ziceţi voi.

Să începem cu începutul:

• nu te lua după panourile care arată în câte minute vine bus-ul, fiindcă minutele pot să se dubleze, aşa că dacă ai altă linie disponibilă, probabil mai lungă, nu mai aştepta.
• dimineaţa, mergi cu ultimul autobuz posibil, fie că tre’ să ajungi la lucru sau la şcoală. Fie că-l iei pe ăla de mai devreme sau pe cel de mai târziu, tot aia-i, vor ajunge amândouă în acelaşi timp.
• ocoleşte linile aglomerate, care duc spre centru, cei care-s din Timişoara ştiu ce nebunie e cu 33-ul dimineaţa, pe lângă faptul că e plin, faci 50 de metri în 5 minute.
• că tot vorbim de plecatul cu noaptea-n cap, toţi ştim cât de aglomerat e dimineaţa, aşa că încearcă să urci ultimul în bus, ca să poţi să mai cobori, dar fă în aşa fel să mai poţi să urci… dacă e prea plin ia-l pe următorul, decât să stai să-i miroşi pe ăştia sub braţ, să te sufoci de căldură şi să mai ai norocul să dai şi peste un boschetar… cum ziceam, ia-l pe următorul.
• Citeste in continuare… »

Eram pe principiu ”stai în banca ta, nu te arăta”, până de curând, mai exact de la începerea anului şcolar… cu toate că ştiam că eu mă pricep mai bine la ceva anume, nu am arătat şi celorlalţi, am considerat că e ceva bine ce fac, că nu mă laud. Însă acum îmi dau seama ce greaşeală mare am făcut şi probabil că am închis multe uşi.

Faptul că te pricepi la ceva şi o arăţi nu înseamă că te lauzi. Acum depinde cum o faci, dacă începi cu teorie, atunci e cam jalnic, însă atunci când cineva are nevoie de o mână de ajutor şi tu sari repede în faţă, oferindu-i acel ajutor, categoric nu e laudă, dar să te şi pricepi cat de cât.

Nu are nimeni cum să afle că tu te pricepi spre exemplu în domeniul calculatoarelor, dacă tu nu o arăţi, de aceea trebuie să faci acest pas, să ridici mâna şi să intervi.

Ce ai de pierdut dacă te arăţi? Eu zic că nimic, ci ba din contră poţi câştigă bunătatea multor persoane care vor apela de fiecare dată la tine (ăsta poate fi şi un dezavantaj, dacă vor de fiecare dată moca) şi te vor recompensa într-un fel sau altul. Poate peste câţiva ani te vei întâlni cu persoana respectivă şi poate te va ajuta cu un loc de muncă în domeniul respectiv, poate va avea nevoie iar de ajutorul tău, mai ales că peste câţiva ani vei fi mai experimentat şi mai priceput. Şi faptul că îţi foloseşti talentul te perfecţionezi. Mai caştigi şi respectul multor persoane… Citeste in continuare… »