De ce nu ni se îndeplinesc dorinţele, visele şi lucrurile pe care ni le impunem? De fiecare dată când dorim să realizăm ceva, să facem ceva, ne trebuie motivaţie. Şi când zic asta nu mă refer la un simplu gând ”De azi…” Pur şi simplu nu e suficient. Motivaţia aia te va ţine probabil câteva zile, după care încet, încet va dispărea.

Ca să-ţi îndeplineşti cu adevărat un scop anume, trebuie să fii practic flămând de acesta, să îţi doreşti foarte mult acel lucru, ba chiar să ştii că dacă nu vei reuşi să-l obţii vor exista consecinţe, majore! Asta te va motiva şi mai mult! Mai pe scurt trebuie să fie un risc, o teamă. Astfel vei fi stresat, iar atunci când ceva tot îţi distrage atenţia, când te disturbă… acel ceva te va îndemna să faci ceva în legătură cu asta, să rezolvi problema. Chiar şi o întâmplare nu prea plăcută, tragică, simţită pe pielea ta te poate motiva. Ca să reuşeşti trebuie mai întâi să eşuezi! Citeste in continuare… »

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar atunci când ceva nu iese aşa cum aş vrea, întotdeauna mă gândesc cu ce am greşit şi cum să fac să remediez treaba. Deci nici nu mă întreb dacă eu sunt problema, automat mă învinovăţesc, e ca un reflex. Chiar dacă fac ceea ce trebuie şi nu iese cum trebuie, consider că am greşit undeva, dar din moment ce eu am făcut ce trebuie, nu ar trebui să mă gândesc la faptul că, poate, nu eu sunt problema?

E adevărat că întotdeauna poţi ceva mai mult, poţi să faci să fie şi mai bine. Dar dacă de fiecare dată când faci ceva mai mult şi mai bine, rezultatul e acelaşi? Nu întotdeauna tu eşti vina eşecului, chiar dacă în mare parte depinde de tine, nu uita că mai depinde şi de altceva sau mai degrabă de altcineva… Trebuie să realizezi că uneori meriţi mai mult. Ce mai mult? Mai mult din ceea ce nu simţi că ai parte şi din ce ar trebui sau ai vrea să ai. Citeste in continuare… »

Gata? V-aţi recuperat? Ne apucăm din nou pe treabă: muncă, studii, blogging şi aşa mai departe? Ca să fac o parenteză (uite-o aici) am şi eu o nelămurire: de ce se zice la mulţi ani! ? Nu prea văd logica, dar aşa cum am zis nu toate lucrurile trebuie să aibă o logică sau să ne batem capul cu ea. Ceea ce nu înţeleg şi mai mult e expresia la mulţi ani 2011! pe care  am auzit-o şi am citit-o de nenumărate ori zilele astea. Cum poate un an să aibă mai mulţi ani? O fi vreo chestie de-aia ca la câini, un an câinesc are 7 omeneşti… poate are vreo asemănare sau nu. Weird!

Un nou început? Toţi ne folosim de venirea unui nou an pentru a o lua de la capăt în prinvinţa unor lucruri. Consider conceptul ăsta un pic banal, pentru că ne folosim (zic ne pentru că şi eu fac la fel) de el doar pentru a avea o scuză pentru care nu am început mai devreme: Frate, mă apuc de slăbit anul ăsta! Vreau să fac din astea 20 de kile, carne de culturist! Citeste in continuare… »

Trebuie ca fiecare întrebare să aibă un răspuns? Şi dacă nu există acel răspuns sau dacă nu e cunoscut? Oamenii caută, presupun, dau la nimereală… lucru tipic rasei noastre. Puţini sunt cei care acceptă absenţa unui răspuns, ceilalţi sunt disperaţi şi mereu cu gândul la aflarea acestuia. Să fie oare de vină curiozitatea? Nu degeaba se zice că poţi muri datorită curiozităţii de a cunoaşte… e adevărat!

Trebuie să existe logică? Au loc multe fenomene care nu au vreo logică. Ştiinţa intervine, caută o explicaţie, o definire a acestuia şi dacă nu reuşesc? Atunci una din presupunerile lor vor deveni explicaţia oficială, chiar dacă aceasta e incertă!

Trebuie să aibe vreun sens? Fiecare decizie pe care o iei trebuie să fie luată din pricina unei persoane, întâmplări sau oricare alt lucru? Drumul pe care-l apuci trebuie să te ducă neapărat unde vrei tu? Nu te gândi ce va fi la capătul drumului, acolo unde vrei să ajungi… admiră peisajul, bucură-te de drum, fiindcă s-ar putea să nu te mai întorci sau dacă te întorci să nu mai fie aceeaşi privelişte… Citeste in continuare… »

Nu înţeleg mentalitatea unor oamenii, care în general sunt adolescenţi, dar se poate regăsi şi la vârste mai mari. De ce să porţi ură pe o persoană care nu ţi-a făcut nimic, nu ţi-a făcut nici un rău? Ba, mai mult, nu are nici o treabă cu tine… te salută, vorbeşte frumos dacă tu i te adresezi şi aşa mai departe…

Nu am cerut nimănui să-mi fie prieten pentru că pe lângă faptul că nu-mi place să forţez pe cineva să-mi fie prieten, nici nu am nevoie, sincer. Am şi acu destui prieteni sau persoane cu care mă înţeleg. Nu am treaba nimănui, dacă cineva intră în discuţie cu mine, vorbesc, dacă nu, nu mă bag în seamă aiurea.

Dacă nu suporţi o persoană datorită felului ei de a fi, datorită înfăţişării sau a altor aspecte… adică mai mai pe scurt, dacă o persoană ţi-e antipatică las-o în pace, veziţi de treaba ta. Atâta timp cât acea persoană nu are nici o treabă cu tine, nu ţi-a făcut nimic ţie direct sau indirect, nu văd pentru ce să-ţi şi arăţi antipatia. Fiecare om are cel puţin un defect (de-ar fi măcar unul), alţii sunt proşti de-a binelea, dar nu cred că are rost să îi arăţi persoanei ura în moduri vizibile. Sunt într-adevăr cazuri când acea persoană stă foarte mult prin preajma ta, ţi-e amic, prieten şi nu poţi să taci, e firesc să-i spui ce te deranjează pentru că în cazul ăsta te implică şi pe tine, dar eu nu despre asta vreau să scriu… Citeste in continuare… »

Fiindcă sunt un călător fidel RATT-ului am observat de-a lungul timpului câteva lucruri pe care vreau să le scriu. Ce voi scrie este în mare parte valabil pentru timişoreni, dar cine ştie poate şi în alte oraşe e la fel, să-mi ziceţi voi.

Să începem cu începutul:

• nu te lua după panourile care arată în câte minute vine bus-ul, fiindcă minutele pot să se dubleze, aşa că dacă ai altă linie disponibilă, probabil mai lungă, nu mai aştepta.
• dimineaţa, mergi cu ultimul autobuz posibil, fie că tre’ să ajungi la lucru sau la şcoală. Fie că-l iei pe ăla de mai devreme sau pe cel de mai târziu, tot aia-i, vor ajunge amândouă în acelaşi timp.
• ocoleşte linile aglomerate, care duc spre centru, cei care-s din Timişoara ştiu ce nebunie e cu 33-ul dimineaţa, pe lângă faptul că e plin, faci 50 de metri în 5 minute.
• că tot vorbim de plecatul cu noaptea-n cap, toţi ştim cât de aglomerat e dimineaţa, aşa că încearcă să urci ultimul în bus, ca să poţi să mai cobori, dar fă în aşa fel să mai poţi să urci… dacă e prea plin ia-l pe următorul, decât să stai să-i miroşi pe ăştia sub braţ, să te sufoci de căldură şi să mai ai norocul să dai şi peste un boschetar… cum ziceam, ia-l pe următorul.
• Citeste in continuare… »

Eram pe principiu ”stai în banca ta, nu te arăta”, până de curând, mai exact de la începerea anului şcolar… cu toate că ştiam că eu mă pricep mai bine la ceva anume, nu am arătat şi celorlalţi, am considerat că e ceva bine ce fac, că nu mă laud. Însă acum îmi dau seama ce greaşeală mare am făcut şi probabil că am închis multe uşi.

Faptul că te pricepi la ceva şi o arăţi nu înseamă că te lauzi. Acum depinde cum o faci, dacă începi cu teorie, atunci e cam jalnic, însă atunci când cineva are nevoie de o mână de ajutor şi tu sari repede în faţă, oferindu-i acel ajutor, categoric nu e laudă, dar să te şi pricepi cat de cât.

Nu are nimeni cum să afle că tu te pricepi spre exemplu în domeniul calculatoarelor, dacă tu nu o arăţi, de aceea trebuie să faci acest pas, să ridici mâna şi să intervi.

Ce ai de pierdut dacă te arăţi? Eu zic că nimic, ci ba din contră poţi câştigă bunătatea multor persoane care vor apela de fiecare dată la tine (ăsta poate fi şi un dezavantaj, dacă vor de fiecare dată moca) şi te vor recompensa într-un fel sau altul. Poate peste câţiva ani te vei întâlni cu persoana respectivă şi poate te va ajuta cu un loc de muncă în domeniul respectiv, poate va avea nevoie iar de ajutorul tău, mai ales că peste câţiva ani vei fi mai experimentat şi mai priceput. Şi faptul că îţi foloseşti talentul te perfecţionezi. Mai caştigi şi respectul multor persoane… Citeste in continuare… »