Greşeala pe care mulţi o fac, nu cu mult înainte de noul an, e aceea de a zice că e un nou început, unul mai bun sau că noul an va fi mai bun în toate privinţele. E complet irelevant faptul că tu crezi sau zici că va fi un an bun. Ceea ce ţine de relevanţă se constituie prin fapte.

Felul în care se va desfăşura acest an ţine de acţiunile tale, nu de speranţa ta. Speranţa ţi-o atribui atunci când tu nu mai eşti capabil să faci ceva, iar faptele tale nu vor mai avea nici o influenţă, însă atâta timp cât sunt căi prin a-ţi face un an mai bun, urmează-le! Şi de cele mai multe ori sunt! Şi sunt foarte multe.

Citeste in continuare… »

Din categoria ”Câteva reguli de aplicat cu femeile”, proaspăt lansată, articolul prezent fiind premiera.

Folosesc termenul femeie pentru că e perfect pentru vârsta generală despre care vreau să scriu: ceva gen de la adolescenţă în sus (şi sunt destule adolescente care pot fi numite femei).

Nu o zic la modul ironic sau arogant, dar doamnă ar fi o jignire pentru domnişoare şi viceversa.

Pentru cei logodiţi, căsătoriţi sau ceva gen aproapiat, menţionările de mai jos pot fi nesemnificative, dar ceva îmi spune că nici nu vor trece neobservate.

Dacă titlul te-a dus din start la gândul că este absolut interzis să te rogi de o femeie sau să o rogi ceva, înseamnă că din start nu suntem pe aceeaşi undă şi anume una raţională. Inevitabil se vor ivi momente când vei fi nevoit să foloseşti cuvintele magice sau cel puţin ar fi de cuviinţă. Ideea e că nu trebuie să fii bădăran sau nerespectuos cu o femeie (asta e regulă!), dar nici să i te dedici cu totul, cel puţin nu în aria ei vizuală… Citeste in continuare… »

… că te faci de căcat. Vorbeam de un articol anterior în care ziceam cum să nu-ţi cauţi anturaj aiurea, cum să nu devi clovnul propriului anturaj. Uite încă o idee: spre exemplu atunci când te eşti chemat la o ieşeală, la o bere şi zici că vi, dar după ce închizi telefonu’ te cheamă altul în altă parte sau te cheamă o tipă la o ieşeală sau te trezeşti că nu ai bani sau vrei să ţii de ei sau pur şi simplu vrei să faci altceva sau nimic… şi suni înapoi cu intenţia de anula ieşeala cautând tot felul de scuze. Asta înseamnă să te tragi pe cur.

Când intervine într-adevăr ceva, cum ar fi sosirea unui unchi de mult uitat din Germania cu bomboane Chupa Chups, atunci te scuză cauza, însă atunci când tu ieşi cu alt grup pentru că e mai convenabil… te las pe tine să te gândeşti cum ai fi catalogat. O problemă mare e atunci când cauţi tot felul de scuze care nici măcar ţie nu ţi se par credibile. Aici începe momentul în care te faci de căcat şi ceilalţi îşi dau seama că te tragi pe cur. Citeste in continuare… »

Serios. Dacă lumea te consideră retard nu insista! Pe bune. Nu de alta, dar dupaia îţi cresc şansele să rămâi o perioadă îndelungată de timp, clovnul anturajului, asta dacă nu eşti deja, evident.

Şi înainte de toate, ar fi trebuit să menţionez că nimeni nu ta va cataloga ca fiind retard, înapoiat sau alte sinonime, fără să dovedeşti că meriţi gradele.

Nasol e că, odată ce ai obţinut job-ul, nu mai poţi demisiona. E greu să schimbi unghiul de privire a unor persoane cu privire la persoana ta, mai ales când e vorba de un anturaj de acelaşi sex, adica prieteni de rutină, cu care îţi petreci de obicei majoritatea timpul. Citeste in continuare… »

Vreau să vă faceţi următoarea imagine în minte: locuiţi într-un orăşel liniştit dominat de case, fiecare persoană având acel respect pentru tine ca vecinul de lângă tine. La fiecare colţ de stradă întâlneşti pe cineva cunoscut, care lasă loc de bună ziua la fiecare vedere. Tinerii care chiulesc de la şcoală, bătrâneii şi copiii menţin o atmosferă de veselie şi respect reciproc în parcul de vizavi.

Sunteţi la un picnic cu familia sau cu persoane dragi, soarele menţine o atmosferă de tricou pe cer, vântul adie uşor pentru a menţine un climat plăcut şi crezi că nimic nu-ţi va şterge zâmbetul de pe faţă şi că nimic nu poate strica atmosfera în următoarele secunde… Citeste in continuare… »

Trăieşti pe principiul sorţii? Al destinului? Eu da, oarecum. Tind să cred că majoritatea lucrurilor ce se întâmplă în jurul nostru au un scop, un motiv. Şi totuşi nu merg pe principiul ăsta în totalitate. Aş putea zice că trăiesc şi pe partea opusă şi anume că noi ne creăm drumul în viaţa, totul depinde de noi, aşadar intervine liberul-albitru.

Dar un echilibru în aceste două concepte nu ar fi mai avantajos pentru noi? Spre exemplu (că tot zicea Zina să dau exemple) atunci când destinul îţi croieşte drumul spre o persoană dragă, către persoana care te completează, către persoana cu zâmbetul care te face să uiţi de orice problemă şi să te simţi împlinit, fericit… ok, ai ajuns la această persoană, destinul ştie că ea e persoana potrivită cu care să-ţi petreci restul vieţi, alături de care vei fi fericit, dar mai departe depinde de tine. Citeste in continuare… »

O putere nemărginită, o influenţă accentuată, o negativitate profundă şi o simplitate atât de strictă… e vorba despre acest cuvânt format din două litere, care începe cu n şi se termină cu u (aceeaşi literă, dar întoarsă). Cum se poate ca un astfel de cuvânt să poată schimba lumea? Nu contează cum, de fapt contează, dar eu zic, de ce ceva aşa de simplu, poate creea ceva foarte complex?

În mod normal atunci când punem întrebări, aşteptăm un răspuns afirmativ, cel puţin în majoritatea întrebărilor importante din viaţa noastră răspunsul pe care-l aşteptăm este rivalul acestui cuvânt. Şi ce se întâmplă când primim răspunsul pe care nu-l doream? Unii dintre noi îl acceptă, îl respectă, iar alţii mai încăpăţânaţi refuză un refuz şi continuă căutarea către ceva afirmativ. Citeste in continuare… »