Am lucrat și noaptea… m-am odihnit 4 ore și apoi cu dimineața în cap am plecat iar la liceu pentru aranjări, unde am stat până la 18:00 seara! Deci înțelegeți că a fost nebunie… firma mea a luat 2 mențiuni (pe stand și pe prezentare), iar cealaltă firmă, tot de la noi din școală care a venit cu noi, a luat la fel 2 mențiuni (stand și catalog). Decât nimic… e clar că primele locuri au plecat către reprezentanții liceului.

După toată nebunia am ajuns într-un final la hotel… ne-am uitat la un film și apoi somn. Dimineața o altă activitate cu alte firme din București. Totuși trebuie să recunosc că am cunoscut multă lume cu ocazia asta… și asta nu de acum la București, ci chiar de la începutul școlii, am cunoscut multe persoane care m-au recunoscut la târg. Am prezentat firma de atâtea ori încât nu mai am deloc emoții sau alte rețineri când țin un discurs în față unui număr de persoane. Vreau să-i mulțumesc lu Julien Sorel că a venit să ne cunoaștem. Un băiat de treabă, îmi pare rău că nu am avut timp mai mult să vorbim. Tot în ziua respectivă am vizitat Palatul Parlamentului… acu înțeleg unde-s toți banii poporului.

Scăpați de stres, de toată treaba cu firmele era clar că trebuie să ne și distrăm la București. Am așteptat să plece fetele cu profele și ne-am tirat și noi la mall! Dezamăgit… am vrut și eu să cumpăr ceva, însă în mall am văzut o grămadă de bănci și magazine de haine, haleala și de-astea. Nasol. Am mers în Cora să facem aprovizionarea (să-l luăm pe Jackie era scopul nostru) și am făcut tot posibilul să ajungem noi primii la hotel. Am ajuns, am pregătit filmul și am dat drumul…  mă rog trebuie să-l menționez pe Skynni Boy pe aici, fiindcă numai așa a vrut să pornească filmu ăla odată. După un film, am băgat și o pauză să ne mai învârtim oleacă… În pauza asta s-au întâmplat cam multe… doi tovarăși au plecat până la tovarășe în camera să ia cardul de la ușă… problema e că au plecat în boxeri prin hotel… și au urcat un etaj așa. De fapt nici asta nu ar fi problema, problema e că au fugit ca disperații să nu-i vadă careva însă i-a auzit profa… a deschis ușa exact când ei au trecut în viteza pe lângă dânsa de nici nu i-a mirosit.

Apoi vrăjeală de la profa că i-a văzut recepționerul pe cameră și că a sunat-o. Blah blah, yeah right, hai să mai vedem noi un film între timp. După acțiune ne trebuia o comedie să nu adormim… zis și făcut! American Pie 2 că în primul nu eram sigur dacă e Stifler, iar fără el n-are haz. Văzurăm și asta și apoi hai să dormim și noi nițel. În următoarea zi, dimineața am fost și la Muzeul Țăranului. A fost mișto și pe acolo, iar apoi când ne-am adus aminte că avem trenul la 12:45 am plecat în grabă… cam eram pe punctul de a pierde trenul… ma tot dispera unul cu petărzile lui prin gară, că nu mai apucam să urc în tren… și acolo după mine, l-am trimis la alții. Drumul parcă a fost scurt, cu toate că a durat mai mult decât atunci când am venit spre București.

Ce îmi place și ce nu la București? Îmi place metro-ul! În rest cam nimic! E un oraș foarte aglomerat, cam dezordonat, arată aiurea, învechit, ciudat, lume ciudată, drumuri ciudate, mai pe scurt cel mai nasol oraș din România. Mnoh, acu nu vă supărați pe mine, dar asta era impresia dinainte să ajung, iar când am ajuns, m-am convins!

Lăsand la o parte faptul că orașul e nasol, ne-am cam distrat și noi… și am experimentat ceva nou și am întâlnit persoane noi. Ajunși la Timișoara câțiva și-au dat seama că au uitat să predea cheia de la cameră! =)

Voi ce părere aveți de București?

ps: oare or să descopere cei de la hotel ca patul e rupt şi că clima are gratiile rupte?! şi-aşa nu funcţiona bine. Camera la hotel -150 euro pe noapte. hahaha

În ce constă firmele de exerciţiu?

Simplu, constă în creearea şi conducerea unei firme, însă din punct de vedere virtual (nu mă refer la mediul online), adică totul se petrece aproape ca la o firmă normala, însă fără bani adevăraţi sau servicii cu adevărat oferite. Eu m-am oferit să conduc firma astfel am primit funcţia de director general şi am preluat o firma a cărui domeniu de activitate l-am schimbat, astfel firma mea, New Style S.R.L. are ca obiect de activitate oferirea de servicii complete în domeniul publicităţii.

Noi promovăm şi oferim publicitate altor firme de exerciţiu. Ideea o consider foarte bună fiindcă ne implică într-un mod direct cu celelalte firme care la rândul lor au nevoie de publicitate şi avem multe avantaje…

Deci cam cu asta mi-am pierdut eu timpul până acum şi tot din cauza asta am absentat pe blog. De ce zic timp pierdut? Pentru că, într-adevăr am muncit şi m-am pregătit pentru o prezentare care mi-ar fi oferit şansa să mă duc la un târg internaţional, prezentare la care am ieşit pe locul 9 din 15 şi doar 10 s-au calificat să meargă mai departe… însă doar primele 6 locuri optează pentru internaţional, iar eu voi merge deocamdată doar prin ţară.

Totuşi nu v-am zis de ce ”timp pierdut”… pentru că trăim în România şi asta spune totul. Îmi asum o parte din vină datorită faptului că am vrut să fac eu totul de unul singur şi nu m-am încadrat în timp astfel am gafat la prezentare… însă spre deosebire de alte firme eu nu am plătit pe nimeni să-mi facă treabă… şi când zic plătit să nu credeţi că e ceva permis. Şi pe lângă faptul că munca nu mi-a fost apreciată s-au mai făcut şi ceva modificări la clasament înainte de a fi publicat, modificări, bineînţeles, nepermise.

Nu pot să zic că m-am ales chiar cu nimic, însă m-am ales cu ce-i mai prost… şi anume trebuie să merg la un târg la Bucureşti pe data de 10 decembrie. Deci trebuie iarăşi să fac o grămadă de lucruri, într-o săptămână, pe când celelalte firme au timp câteva luni până să meargă la târg, pentru că ei au fost favorizaţi. La internaţional aveau dreptul doar primele 3 firme, însă cum era cineva preferat pe locul 6 s-au mai făcut schimbări. Într-un fel nu vreau să-mi mai bat capul, însă mi-e ciudă fiindcă am o gramadă de idei şi ar ieşi chiar ceva mişto, dar mi-e teamă că iarăşi nu va fi o alegere corectă, dar nu vreau să renunţ acum, pentru ca am făcut destul de multe.

Care vor să mă susţină la Bucureşti în data de 10 decembrie, vă aştept! Nu ştiu deocamdată locaţia, dar am să scriu aici când o voi afla. Până atunci aştept ceva idei pentru prezentare din partea voastră. Suntem o firma de publicitate şi promovare. Numele nostru spune totul şi anume că încercăm să abordăm metode noi de publicitate cât mai eficiente şi creative.

Dacă  aveţi idei în legătură cu prezentarea firmei să vă aud! În rest care, din bucureşti veniţi să mă susţineţi?

LE: Prezentarea va avea loc la Liceul Costin Kiritescu, sector 5.

Prietenul de grădiniţă – e acel prichindel cu care faci lipsa mare la oliţă. Vorbiţi numai de Ben 10 şi Scooby Doo, fiindcă Tom şi Jerry e prea old (by my little cousin). El e tovarăşul cu care îţi împarţi jucăriile şi în acelaşi timp cel căruia i le furi. Păi dacă are maşinuţa ta preferata, ce vină ai tu, nu? El îi prietenul de grădiniţă, o prietenie care durează pân’ la sfârşitul grădiniţei sau până te uşurezi în patul lui…

Prietenul de gimnaziu – el e cel cu care faci schimb de acţibilduri până în clasa a 5-a. E cel cu care îţi împarţi fiecare chestie cumpărată de la magazin, doar sunteţi prieteni, right? E cel cu care faci schimb din colecţia ta de tatuaje cipicao. Cu el te întreci la care face cel mai frumos desen cu urină pe peretele blocului şi cu el suni pe la interfoane, doar de fun. E cel cu care asculţi manele în drum spre casă sau paraziţii la colţ de şcoală. Împreună vă hobaţi la domnişoare (asta deja dupa clasa a 5-a)… şi tot alături de el oftezi fiindcă n-ai şi tu un bmw să tragă una de vârsta ta la tine. Relaţia de prietenie durează până când nu-i faci şi lui o temă sau nu-i dai împrumut 2 lei.

Prietenul de liceu – aici nu-i doar unu… îs mai mulţi de obicei, dar să luăm doar unul, ză bff. El e tovarăşul tău de suferinţă, alături de care te scarpini la ouă şi vorbeşti doar de sex. E cel care-şi spune fanteziile de dinainte de culcare, cu tipa din clasa de alături. El e şhukarul care-ţi zice că s-a lins cu 3 aseară şi că ar fi făcut-o cu ele, dar n-avea prezervativ şi nu s-a riscat… şi oricum o făcuse deja cu alta şi nu mai avea chef aşa că le-a rezervat pe mâine, dar nu le împarte cu tine. Tot el e cel care te ajută la teste, uitându-se la tine în lucrare să te corecteze unde ai greşit. Să nu uităm de suportul financiar, atunci când îţi cere 10 lei împrumut până mâine, iar mâine zice că ţii aduce în următoarea zi şi tot aşa… el e tipul care vine cu tine când ai probleme, doar că întârzie…. de tot. Alături de el tragi primul fum şi împreună faceţi chetă pentru bani de ţigări.

Prietenul de facultă – el e cel care te cheamă la o bere pe banii lui, doar că şi-a uitat portofelul acasă, aşa că plăteşti tu până ajunge acasă. Cam atât ştiu aici… pe la facultate cam toţi se trezesc că mai un pic şi rămân pe cont propriu şi au nevoie de ceva studii pentru un job prost plătit, dar plătit.

În principiu cam toţi se calmează şi fie se pun pe învăţat, fie nu. Prieteni îs toţi, însă nu best… se mai maturizează şi îşi dă seamă că a avut atâţia falşi şi s-a săturat. Articolul nu e o generalizare… (bine, poate e, dar vă zic că nu ca să vă simţiţi mai bine) însă eu chiar am întâmpinat astfel de persoane, asta nu însemnând că îmi erau prieteni, dar observam comportamentul lor şi mentalitatea primitivă pe care o deţineau.

Ideea e că nu prea există un bff… există doar bf, însă nu for ever. Nu vă încredeţi prea mult în prietenii voştrii pentru că va venii momentul în care nu vă veţi mai înţelege… sau ceva vă va despărţii, cum ar fi şcoala, munca sau pur şi simplu timpul. Şi veţi constata că el deţine multe informaţii despre tine, unele care nu vrei să le mai ştie şi altcineva, iar o simplă ceartă poate provoca ură, antipatie sau invidie… boli care sunt tratate cu răzbunare. Nu zic să rupeţi toate prieteniile, însă acele lucruri pe care nu vrei să le afle colegul din clasa de lângă, banca a 2-a, rândul de la geam… să nu le zici nici celui mai bun prieten, pentru că poate mai încolo se va afla în acea bancă.

Am sau nu dreptate?

… sau când nu am caietul la mine. Ieri la şcoală, lenea mare, caietul uitat acasă, rup o foaie şi scriu… nu ce mi se dicta ci ce îmi venea prin cap. Ceva tot trebuia să scriu… şi voila:

Chicalacacichicha – este o formă de organizare a manelelor bazată în principiu pe lanţuri de aur de 5 kgm iar raportul dintre manea şi aur stă la baza mecanismului de funcţionare a cocalarilor.

Alte gânduri:

a) cocalarul liber la exprimare are un vocabular foarte bogat…

b) cocalarul prost din naştere este cocalarul care e pur şi simplu prost din naştere.

c) piţipoanca care stă cu mine în bancă, în momentul ăsta mă tot disperă să-i arăt ce scriu.

d) ma doare degetul de la piciorul drept.

e) Iasmina aşteaptă ca Seiler să acţioneze…

f) (un desen) – ăsta-i glonţul care va perfora căpăţâna lu Nico.

g) plictiseală!

h) mi-am adus aminte ce apucături are Dragoş la poker…

i) plictiseală!

j) Dragoş zice că face emblema aia ce ne trebe pentru firmă şi a făcut pe dracu. Aşa mă enervează persoanele care spun că fac un lucru şi nu-l fac…

k) Nico nu ştie alfabetul…

l) Deci… deci…. deci… ticul verbal al profului de economie.

m) mai e mult pân’ se sună?

n) vreau să văd un film…

o) ce vine după o?

p) cât se plimbă şi proful… nu mai stă odată locului.

q) am uitat să menţionez că n-am caiet şi de asta scriu ce scriu… să vadă proful că scriu.

h) r) am crezut că mai sus e ”g”

s) am constatat că dacă întrebi pe cineva ce vine după ”r” o să zică alfabetul în minte

t) ce să fac când ajung acasă? În afara faptului că am să scriu asta pe blog.

u) de ce când mă gândesc la twitter îmi vine automat în minte şi chinezu?

v) lol! =)) Nico şi-o scris alfabetul pe foaie că să îmi zică mai repede literele!

w) oare mai există vreun blogger cu nokia 3310?

x) eu am un motiv bun: face figuri ericsson-ul.

y) bloggerii ăştia mai influenţi primesc telefoane moca? Cum fac să primesc şi eu un iPhone?

z) hai gata că plecăm şi mi-e foame! pusi! xoxo

Prima dată când văd şcoală, prima întâlnire cu colegii şi profesorii, prima deschidere, prima dată când nu ascult slujba şi promisiunile (pentru un an mai bun) directoarei, prima dată când vâd aşa mulţi pe terenul de sport, prima dată când intru în noua clasa (cea veche fiind prea bună pentru noi, având SmarBoard pe care nu-l folosea nici un profesor… plus noile termopane care le-au pus).

Prima dată când am ascultat-o pe dirigă, prima dată când aflu că mâine o să fim de după-masă, prima dată când mă cert cu o colegă, prima dată când îmi văd colegele noi, prima dată când îl văd pe Ianoş (a.k.a Pufu) că se linge sărută cu o nouă colegă, prima ieşire cu colegii în mall, prima masă luată cu colegii, prima dată când împrumut (fără returnare) o gură suc de la un coleg (eu fiind mai pricăjit, n-am avut bani de cola, nu e vorba că n-am voie).

Prima dată când merg cu colegii la carting (de parcă am mai fost vreo dată), prima căldura, prima înghesuială, prima despărţire de colegi (până mâine), prima dată când văd pe unul să primească o palmă, prima întoarcere spre casă, prima descălţare, prima dezbrăcare, prima îmbrăcare după dezbrăcare, prima aşezare pe scaun, prima apăsare pe butonul de aprindere a pc-ului, prima logare pe blog, primul articol…

…pe anul ăsta şcolar!

Cum a fost, bă, la şcoală?!

Din momentul în care mă aşezat în pat şi dau play, uit de tot din jur şi mă simt ca şi cum eu aş fii în film, doar că nu mă pot controla, să zic, să fac, ce vreau… şi urăsc chestia asta, fiindcă ştiu alte metode, alte decizi, poate mai bune, dar nu pot să le aplic. Acest lucru mi se întâmpla cam de fiecare dată, excepţie ar fii când filmul este unul care mă ţine în suspans sau care mă face să îmi pun întrebări.

Sunt sigur că sunt persoane cărora li s-au întâmplat şi în afara filmelor. Ca exemplu, atunci când vezi pe stradă câţiva şhukari care îşi bat joc de o altă persoană, dacă te pui în locul lui, cu siguranţa îţi va stârni deranjament acest lucru şi poate chiar te va îndemna acţionezi.

Din păcate sunt puţine persoane care se mai pun, teoretic, în pielea altcuiva, fiindcă dacă am face cu toţii asta, nu ar mai fi cum e acuma, cu siguranţă. Nu s-ar mai lega lumea (în special băieţii de cartier) de altcineva pe stradă, doar aşa ca să se distreze (distracţie pe naiba), fetele nu ar mai fi aşa de fluierate, daca bărbaţi care fac asta îşi imaginează că tipa e fica lor, şmecheraşii nu ar mai căuta scandal de fiecare dată când apare un necunoscut prin zonă, dacă s-ar pune ei în locul lor.

Cu toate că unii au trecut pe acelaşi traseu, ei uită de el sau poate că-l ignoră, spre exemplu profesorii, majoritatea au uitat că şi ei au fost elevi şi au chiulit, nu s-au aruncat prea mult pe carte şi se distrau. Dar dacă o luăm şi pe partea cealaltă ar fi că e într-un fel bine ce fac ei, să nu ne dea frâu liber, pentru că ne-am face de cap… spun din proprie experienţă, că dacă cei de la mine din clasă ştiau să folosească bunătatea profesorilor, aveam numai de câştigat.

Un alt exemplu pot fi şefii de la lucru, care au uitat că au făcut şi ei treaba care o faci tu, înainte să fie promovaţi… asta dacă nu cumva au fost aşezaţi direct în vârf de câtre neamuri.

Ce vreau eu să zic este că să vă mai şi puneţi în pielea persoanelor din jur, gândiţi-vă cum ar fi dacă voi aţi fi în locul lor? Şi dacă nu ar fi tocmai ok, de ce să-i laşi pe ei aşa? Fiindcă nu ai de unde să ştii şi într-o zi să te trezeşti că rolurile s-au schimbat.

Obişnuieşti să faci acest lucru? Să te pui în pielea persoanelor din jur şi să-ţi imaginezi cum ţi-ar fi fost dacă erai în locul lor?

Intră într-un final în clasă şi nici bine ce o intrat şi ne întreabă dacă avem careva laptop-ul, că aşa era vorba de ora trecută, să-l aducă careva ca să ne pună nişte slide-uri din alea obosite cu Franţa, Germania sau eu ştiu ce… În fine, cert e că era plictisitor, ne-o dovedit asta de 9 mai.

Colegul care avea laptop plecase cu o oră înainte, în concluzie laptop nu exista, iar chestia asta i-a provocat iritaţii şi a început să ne ia cu ”Dacă nu aveţi chef să vedeţi asta, îmi spuneţi şi vă închei mediile şi plecaţi acasă”.

La care eu din spate am zis ”Păi da…” şi nu cred că am zis ceva rău… apoi a sărit la mine să mă mut din spate în faţă. Ok, m-am mutat, apoi n-am mai zis nimic.

Defapt pentru ora de azi era vorba să facem ceva proiect despre mediu sau o prezentare ceva pe laptop, dar dânsa explicase că vrea să aibe un proiect şi o prezentare, proiectul era, dar prezentarea plecase.

Aşa şi apoi s-a enervat şi s-a pus să-i verifice pe toţi la proiecte, ştiind că eu sunt primul la catalog şi să se lege iară de mine. I-am explicat că nu am făcut proiectu, după care îmi spuse că-mi dă 1 şi se uita la mine de parcă aştepta o aprobare. I-am zis ”Păi dacă vreţi să-mi daţi, daţi-mi, ce să fac acuma…”

Şi iara sare pe mine cum că îi vorbesc obraznic. Mă uit mirat la ea şi îi spun să-mi dovedească cum i-am vorbit obraznic. Şi imediat schimbă subiectu’ şi îmi bate mie un apropo cum că de ce nu am adus laptopul… Eu am anunţat-o de ora trecută că nu pot să-l aduc şi mi-o zis să-i zic la un coleg să-l aducă… i-am zis, l-o adus, dar n-o mai putut să stea la şcoală. Dar ce m-o enervat o fost faptul că îmi impune ea mie să aduc laptop-ul la şcoală…

Păi date dreacu sunt la şcoală atâtea compuri şi şcoala pune la dispoziţie cel puţin un laptop… de ce să risc eu să-l aduc la şcoală şi să mai păţească ceva, că ştiţi cum e în pauză în clasă… mai fuge unu, mai se împiedică, mai stropeşte cu apă, etc. Dar nu ăsta e motivul pentru care nu l-am adus, motivul era că nu aveam cum să-l aduc că a trebuit să predau manualele la şcoală şi să mai adaug încă 5 kile la 10 kile nu vroiam… plus că mai venisem şi pe jos la şcoală.

Într-un final se pune şi încheie mediile, 1 nu ştiu dacă mi-o dat, dar nu cred pentru că atunci ar fi trebuit să dea la toată clasă cu excepţia unor două persoana care şi alea imediat or sărit că de ce să suferim toţi pentru unu… taci în pula mea şi stai în banca ta că tu aveai proiectu, nu păţeai nimic… şi în plus de asta poftiţi şi dovada că suntem o clasă al dreacu de unită (sper că observaţi partea ironică).

Încheie profa mediile şi începe, again… că îi pare rău că s-a încheiat anul aşa şi că poate în vacanţă mai citim şi noi şi să reflecţionăm la comportament şi felul de a vorbi…

În primul rând pentru ce dramatizează, nu înţeleg… că îi pare rău, mie unul nu-mi pare rău pentru că nu văd ce s-a întâmplat, dar vă povestesc imediat care-i faza defapt… în al doilea rând se vedea clar că se referea la mine, dar vorbea cu restul clasei, nici nu se uita la mine… de ce nu-mi zicea mie, în faţă? Pentru că ceilalţi, din câte ştiu eu, n-or făcut nimic… doar ce s-o luat ea de mine că nu aveam laptopu şi am precizat că nu mai permit asta nici unui profesor şi anume să fiu luat peste picior…

Aşa şi acuma să vă povestesc care e defapt toată treaba…

Păi profa nu mă suportă! Cred că asta spune tot… de când am avut nişte conflicte cu un ratat de-a 12-a (bebegayul pentru cei care-s din şcoală), de atunci nu mă are prea bine în vizor şi caută momente când să apese pe trăgaci. Şi pot să vă dovedesc prostimea pe care o deţine în multe articole, zeci de aritcole, dar nu are rost să umplu spaţiul de pe host aiurea…

Şi o observaţie pentru cei din clasă: Ştiu că după oră pe drum bârfirăţi voi ceva p’acolo fapt ce dă dovadă de laşitate (să folosesc un cuvânt mai frumuşel), dar ştiţi că nu am făcut ceva rău, doar mi-am luat singur apărarea… aduceţi voi in pula mea laptopul, numai comentaţi atât! Ştiţi sau dacă nu ştiţi aflaţi acu că de la faza cu ”păpuşa şcolii” nu mă suportă cretina asta de profă…

Oricum a devenit ceva normal, ceea ce întâmplă în clasă şi anume toţi să se certe între ei, datorită faptului că nu avem o clasă unită!

Şi nu mă luaţi cu din alea că ne-a ajutat şi ne-a dat note bune… eu am fost singurul din clasă la ziua aia a francofonie de la Vidu şi mi-a promis media 10. Şi acolo m-o ţinut 4 ore şi nu eu i-am zis să-mi dea media 10.

Articol dedicat celor din clasă şi totodată pentru a mă descărca.

Alte exemple de astfel de profi sau profe?

Ex: „Bă, unde mergi?”, „Bă, ești prost?”, „Bă, idiotule!”, etc.

Dacă nu-i cunoști numele cum altcumva să-l strigi? Domnu? Neah, sună prea politicos și în plus de asta, dacă nu-i cunoști vârsta nu vrei să riști să-l insulți, nu? La fel și la doamne, domnișoare și domnișori.

Un alt caz ar fi atunci când persoana are prenumele prea lung, iar tu fiind în grabă, bagi un „bă”. La fel și atunci când prenumele e complicat sau persoana e pe cale de dispariție a pleca… „bă” e soluția!

Fetelor nu le plac să fie strigate cu „bă”, mi se pare și normal… pe unii băieții nu-i interesează, iar pe alții îi interesează, iar ca dovadă de bun simț folosesc „mă”.

Ex: „Mă, unde mergi?”, „Mă, ești proastă? (eu la întrebarea asta mă adresez tot cu „bă”), etc.

Nu e nici o mare diferență… e la fel ca și cu prima interjecție numai că asta e adresată în mod special fetelor, acu dacă voi, ca băieți, vă treziți că vă strigă unu „mă”… aveți grijă.

Interjecțile se asociază foarte bine cu însușirile.

Adevărat… sunt băieți cărora le plac, ca după una dintre aceste două interjecți, să adauge câte o însușire. Expresia luând apoi o altă formă.

Ex: „Bă, frumosule…”, „Mă, obosit-o…”, etc.

Aceste două interjecți, „bă” și „mă” sunt cele mai des întâlnite în vocabularul băieților, fapt ce ar trebui să atragă atenția celor de la Minister și să le introducă în dex, iar la explicare să pună link către articol.  :))

Articolul începusem să-l scriu la școala, defapt o parte din el, iar în pauză în timp ce vorbeam cu câțiva colegi am constatat că toți folosim interjecția, inclusiv eu, fie că vrem fie că nu… a devenit ca un reflex… atât atunci când vrei să strigi pe cineva, dar și atunci când auzi pe cineva strigând „bă”… ai reflexul de a te întoarce.

Cu toate că nu e politicos să strigi pe cineva „bă”, majoritatea dintre noi o facem atunci când e vorba de un prieten, o persoană cunoscută, nicidecum una străină sau în vârstă. Atâta timp cât se folosește în cazul ăsta nu e nici o problemă, părerea mea.

Am să revin cu un articol pe tema „Interjecțile fetelor”, dar până atunci vreau să-mi răspundeți la următoarea întrebare:

Ce interjecți folosiți cel mai des sau care le auziți cel mai des?

După cum vedeţi am îngroşat 3 cuvine mai sus, pentru a vă sării în ochi. Părerea mea este că dacă reuşeşti aceste 2 obiective ca profesor, şi anume să menţi liniştea şi ordinea, atunci ai căpătat şi al 3-lea, (cel mai greu) atenţia elevilor.

Dar nu pentru mult timp… acum, totul depinde de profesor… de felul lui de a preda şi de personalitatea lui.

Ţin să menţionez că un profesor este mult mai capabil să îndeplinească primele două obiective (linişte şi ordine), deoarece o voce de bărbat, mai bine zis un strigăt sau ţipăt de bărbat influenţează mai mult elevul şi îl potoleşte. Bărbatul imediat ia iniţiativă şi e mai sigur pe el. Pe când femeia calcă de 10 ori în acelaşi loc şi tot nu e hotărâtă ce să facă. În contextul nostru un profesor îi poate pune mai repede la punct… Sunt şi profe de genu, dar într-un număr mai scăzut.

Eu unul, nu înţeleg ce e aşa greu să faci linişte în clasă?! Ai catalog, ai pix, treci la treabă. E îndeajuns să asculţi un miştocar din clasă, îl plimbi prin materie, constaţi că nu ştie, 4. Dacă mai apare unul, îl rezolvi şi p’ăsta şi apoi să vezi ce cuminţi or să stea toţi.

Cum am mai zis, majoritatea profelor de la mine din liceu nu sunt în stare să ”conducă” o clasă. Şi se plâng la dirigintă şi ne ţin nouă discurs precum că din cauza şcolii ei au cedat atât din punct de vedere fizic şi psihic… Da’ te forţează cineva să faci o meserie de care nu eşti în stare?! Mă-ndoiesc.

Înţeleg că e frustrant să mergi din oră în oră la câte o clasă şi să auzi ţipete, gălăgie, râsete, etc. Te face să cedezi în multe privinţe, dar dacă nu ai tăria necesară, pentru că totuşi nu e aşa uşor să fi prof (depinde de materie), lasă-te.

Fiecare meserie e cu cel puţin două tăişuri. Aşa că trebe’ să te gândeşti bine cum te afectează pe tine.

Revenind la subiect. Să zicem că în clasă e linişte şi pace. Să zicem că 10 elevi sunt atenţi la oră (iarăşi depinde de materie), dar toţi categoric nu… ceilalţi dorm, vorbesc, în principiu fac altceva sau nimic.

Cum să faci, tu ca profesor, să capeţi atenţia (aproape) tuturor?!

În primul rând cu forţa nu rezolvi nimic, adică dacă îi iei pe fiecare în parte cu ”3+2=5 aşa-i Dani?” şi aşa la fiecare… pentru că o să stea cu privirea la tablă, dar cu gândul la ”Cristinuţa”.

Aici ţine foarte mult de profesor. De felul în care predă şi de personalitate. Cu ajutorul câtorva cuvinte cheie poţi să faci materia pe placul lor, iar ţie ca profesor să-ţi fie mult mai uşor şi liniştitor.

Păi să vedem câteva cuvinte care pot ajuta:

• glumele – pe parcusul orei să găseşte câte unul care să facă o glumă ceva şi râde toată clasă… de ce să nu foloseşti metoda asta şi ca profesor.
• simplu – tot ce-i simplu, e uşor de înţeles, uşor de reţinut. Cu toate că trebuie să ne îmbogăţim vocabularul, nu înseamna că trebuie să auzim numai filozofii fără a le înţelege. Un echilibru între ”explicarea băbeşte” şi ”filozofie” ar fi de ajutor.
• logica – cu-i nu-i place logica? Exerciţiile de logică îi atrag pe unii elevi.
• jocul – ar fi trebuit pus primul… jocul interacţionează foarte bine cu logica (şi viceversa).
• curiozitatea – tot ce se încadrează aici, poate atrage foarte mult atenţia elevilor. O legendă, un mit întotdeauna e binevenit

Şi cuvintele pot continua… ar mai fi şi sexul dar mă-ndoiesc că poate un profesor să combine sexul cu matematica, fizica sau alte materii.

Cum ziceam anterior, personalitatea profesorului contează.

Spre exemplu avem câţiva profesori la noi în liceu, care sunt foarte de treabă şi îşi aduc şi ei aminte cum era când erau copii şi te lasă mai uşor şi se comportă cu tine de parcă ţi-ar fi coleg(ă) de clasă, nicidecum profesor, asta în limita bunului simţ. Şi din păcate unii elevi în loc să profite de ocazia asta, dau cu piciorul în ea.

Cum poate profesorul să atragă atenţie elevilor la oră?

Alţii zic că se face grevă, dar îi va afecta doar pe cei cu bacu, deci nu vom relua anul… Mie unul îmi este indiferent faţă de decizia pe care o vor lua.

Nu aş vrea să îngheţe anul din cauza unor două motive: chimia şi fizica. Pentru că în a 11-a scăpăm de ele. Cu toate că dăm de altele e mai bine, decât aceste două materii.

În acelaşi timp nu m-ar deranja să îngheţe anul… ideea asta cu repetarea clasei a 10-a i-a acaparat pe toţi într-un sens negativ, adică majoritatea nu vor. Însă eu aş avea alte două motive pentru care mi-ar convenii să repet anul. Să mă pun mai serios pe învăţat şi să-mi petrec mai mult timp în liceu. Da, nu mă grăbesc să ajung la facultă… am tot timpu din lume, asta dacă nu intervine chestia aia cu sfârşitul lumii sau doamne fereşte altceva.

Dacă ar fi să alegi tu cum să fie şi anume să îngheţe sau nu anul şcolar… ce ai decide?