Când o să le povestim copiiilor noştri basme înainte de culcare se vor încheia cu motto-ul lu’ Badea şi cu siguranţă nu vor mai fi scufiţa roşie, capra cu trei iezi, cenuşăreasa şi aşa mai departe… epic.

Cei care mă urmăresc pe twitter probabil au văzut ce făceam azi-noapte. Ceva foarte normal… scoteam apa de pe bloc. E ceva normal în ziua de azi. Ţin să le mulţumesc celor care au început să facă mansarda pe acoperiş, fără autorizaţie, pentru că au oprit lucrările şi nu au luat măsuri în caz de o potenţială ploaie.

Fără ajutorul lor, noaptea trecută cu siguranţă aş fi dormit atât de bine (fiind răcoare, că ploua) încât mi-aş fi stricat numărul de nopţi consecutive dormite lângă ventilator şi nu aş fi vrut aşa ceva. A fost mult mai plăcut să urc pe bloc, pe  timp de furtună şi să scot apa care era până la glezne pe 20 de metri pătraţi şi apoi să aştept să se scurgă apa din tavan, pe întuneric, fiindcă ajunsese şi pe cablurile de curent. Aveam robinet la priză, zic.

De mic copil visam această experienţă. Toate complimentele mele se îndreaptă către coordonatorii de proiect! Vă mulţumesc!

click pentru a vedea idiotul.

Nu am mai făcut alte print-uri că n-are rost să mai mă chinui aiurea pentru amărâtul ăsta. Am mai păţit-o o dată. Noroc că am rezolvat-o repede.

Ce-am făcut?

I-am trimis un mail şi i-am zis să şteargă articolele, altfel proced la fel la cei de la host. Verific să vad unde e hostat şi anume la hi2.ro. Caut o pagină de contact, nimic. Intru pe forum să mă înregistrez, n-am voie. Încerc să-mi fac cont la hostul lor, n-am voie. Bun, constat că nu prea vor să fie contactaţi, dar mă gândesc că orice host are un e-mail de contact şi dau la nimereală contact@hi2.ro trimit un mesaj scurt şi aştept un răspuns. A mers, după care am mai dat unul şi am întrebat dacă respectivul domeniu e hostat la dumnealor şi  de atunci aştept.

Între timp am mai trimis un mail la tânărul infractor să-l anunţ că ne întâlnim la ”tribunal”, adică că am să-i menţionez acţiunile pe blog. Şi uite aşa primesc direct pe mess veşti de la el. Înainte să intre pe mine, bineînţeles că a şters articolele şi a lăsat doar unul şi la sfârşit adăugase ”Sursa: Sergiu” şi poftiţi:

Şi uitaţi conversaţia cu cei de la hi2.ro (firma de hosting a respectivului):

Eu:
Buna ziua,
Cum as putea sa iau legatura cu un administrator?

hi2.ro:
prin email este cea mai buna metoda

Eu:
xplo.ro este un site hostat de dumneavoastra?
p.s. bagati si voi o pagina de contact, a trebuit sa iau la nimereala un mail.

hi2.ro:
Verificati name-serverele. daca sunt cu hi2.ro este hostat la noi.

Eu:
Am verificat si vreau sa fac o sesizare. Si anume sa aveti grija in privinta administratorul blogului, fiindca incalca drepturile de autor prin metoda bine cunoscuta copy-paste. Se pare ca a sters articolele dupa ce i-am zis ca apelez la firma de hosting.

In al doilea rand nu eu sunt singura victima, am constatat mai multe articole a unor bloguri destul de cunoscute. Am sa va anunt pe viitor in privinta altor acte de plagiarism.

Multumesc.

hi2.ro:

hi2 ofera doar gazduire si nu este o autoritate in domeniul copyright-ului. daca aveti probleme cu domeniul respectiva va rugam sa apelati la autoritati.

Eu:

Foarte profesional din partea voastra. Am sa incep prin a anunta mediul online, atat despre respectivul cat si despre hi2.ro
Sanatate!

Acum serios, cât de retras mintal trebuie să fii ca tu la 20 de ani să copiezi articole de pe acelaşi blog, după ce l-am atenţionat. Şi dacă nu mă înşel motto-ul e inspirat tot de la motto-ul care îl aveam la tema trecută. În fine, vreau doar să daţi un RT pe twitter, să ştie lumea de acest plagiator, fiindcă a copiat articole şi de la bloguri renumite, dar nu am făcut print şi totodată să aveţi şi voi grijă.

I-am oferit şansa de a se reabilita şi să nu-i fac blogul de ruşine, însă românul prost tot prost rămâne.

p.s. Zina scuze de vocabular, ştiu că se putea să-l înjosesc şi fără, dar vreau să fiu sigur că mă înţelege.

Later edit: Şi-a dat redirect fraierul. Şi mi-a lasat nişte comentarii că cică şi eu l-am copiat şi alte frustrări de-ale lui. Oricum nu-i aprob nici un comentariu jegosului ăsta.

Toţi avem idei de a face o Românie mai frumoasă, de fapt România e o ţară bogată, are resurse destule, doar că nimeni nu-şi bate capul. Am putea să ieşim şi din criză, însă pe conducătorii noştri îi preocupă altceva şi anume beneficiul lor, dar nu şi al ţării. Poate zicem acum că dacă am fi noi în locul lui băse am face treabă ca lumea şi toţi românii s-ar mândri cu ţara lor… însă atunci când ajungi să fii pe tron, e cu totul altă treabă.

Cu toate că ştiu (în mare parte) ce o să-mi răspundeţi, mă risc şi vă întreb cum consideraţi voi România? (din toate punctele de vedere)

Locul: autobuzul E8
Ora: 17:00 (aproximativ)
Personaje: şoferul bus-ului, un băiat în jur de 18-19 ani şi un bărbat cu un handicap (la ochi, cel puţin atât se observa fizic, mintal nu ştiu)

Ca în fiecare zi aştept autobuzul în staţie, urc, mă aşez pe primele locuri din faţă şi îmi văd de treaba pe care n-o am. Urcă bărbatul cu handicap, vorbind la telefon foarte tare, şi se aşează cu 2 scaune mai în spate, vorbind în continuare destul de tare. Nu cred că sunt singurul care a dat de oameni care să vorbească groaznic de tare într-un autobuz, însă faptul că se vedea că are un handicap, m-a făcut să uit de asta, dar nu şi pe altcineva…

Puştiul care era în faţa şi vorbea cu şoferul se tot uita la el, căutând un moment să-i zică ceva şi la un moment dat zice:

- Omu’, vezi că nu se vorbeşte la telefon în autobuz. Când am auzit asta am şi vrut să scot telefonul şi să încep să vorbesc şi eu să văd de zice. Între timp el tot încerca să-i zică bărbatului că nu se vorbeşte la telefon în bus, însă omul nu-l băga în seamă şi-şi vedea de convorbire. Sună telefonul unui băiat de lângă mine, care începe să zâmbească şi răspunde. Cât a vorbit băiatul la telefon (3 min) nu se mai auzea nici un nu se vorbeşte la telefon, în autobuz. Mi-a dat un zâmbet ironic.

Puştiul frustrat că bărbatul nu-l băga în seama şi îi mai zice o dată, după care îl face surd şi mut vorbind cu şoferul. Bărbatul termina de vorbit la telefon şi celălalt prinde momentu:

- Nu se vorbeşte la telefon în autobuz.

- Cine zice? sare repede bărbatul, nelăsându-l pe ăsta să termine de zis.

- Uite aici! arată revoltat spre semnul cu un telefon tăiat.

- Hai lasă-ma în pace!

- Ce prost îi! zice către şofer.

- Ca şi tine… zise bărbatul. (eu începusem să râd, fiind exact în faţa tipului cu regulile lui de telefon)

- (înjurătura ceva, nu mai ştiu exact, jignire… ştiu că a fost ceva de nesimţit) Ai bilet?

- Nu trebuie să-ţi arăt ţie biletul.

- Ba da!

- Da’ ce eşti controlor? ţipă bărbatul.

- Da, sunt! Biletele la control! şi începe să râdă crezând că a făcut o glumă bună.

- Nu-ţi arăt nimic! ţipă bărbatul.

- Arată-mi mie! intervine şoferul.

- Nu vă arăt nimic, că nu sunteţi controlori, deci nu vă arăt nimic. ţipă bărbatul.

- Mie trebuie să-mi arăţi că sunt şofer şi pot să te controlez. asta e deja vrăjeală de-a lui că n-are nici un drept să controleze el biletele. Ştiu asta, sigur!

- Niciodată nu mi-a cerut nimeni biletul şi începeţi să-mi cereţi voi. Nu vă arăt nimic! ţipă bărbatul.

- Atunci coboară jos. zise puştiul.

- Nu vreau! Nu cobor! ţipă bărbatul, foarte tare.

- Coboară sau te cobor eu!

- Hai să văd!

- Lasă că, cobor unde cobori şi tu!

- Şi ce-o să-mi faci?

Se ajunge la următoarea staţie, se ridică şoferul de la volan şi se duce la el:

- Arată-mi biletul!

- Nu vă arăt nimic! Nu sunteţi controlori!

- Arată în pizda mătii biletul sau coboară! şi face un dute vino cu umărul, în semn de lovire. Când am văzut asta mi-o picat faţa… cum să facă aşa ceva un şofer? Îl înjură şi se duce înapoi la volan, frustrat.

- O să vă iau numărul de la maşină şi am să fac reclamaţie! zise bărbatul. (foarte bine, în gândul meu)

- Mai taci mă, handicapatule, odată! Te-n măta! zise puştiul.

- Fără mamă că eu nu ţi-am zis nimic de maicăta!

-  Taci mă în morţii mătii că vin şi te bat! era aproape de el, credeam că se duce să-l lovească, însă doar l-a scuipat, l-a înjurat şi l-a jignit.

Acesta coboară prin spate, unde mai era o doamnă care vroia să coboare, că la mijloc nu-i deschidea uşa. Şi cam aici s-a încheiat povestea. Eu am mai mers o staţie şi am coborât.

Bărbatul nu avea probleme mintale, doar că nu vedea bine şi se bâlbâia un pic la vorba, nefiind din partea asta a României. Nu se vorbeşte la telefon în autobuz? Asta-i bună! Chiar şi şoferii vorbesc. Faptul că nu ai voie să vorbeşti tare (e o chestie de bun simţ şi în acelaşi timp deranjează şoferul) e cu totul altceva. M-a uimit, de fapt m-a dezamăgit reacţia şoferului, adică să se ducă să-l ameninţe şi să-l înjure? Ba chiar să facă pe şhukarul cum că l-ar lovi.

Şi nu are nici un drept să controleze călătorii de abonamente sau bilete. Ştiu asta fiindcă şi tata e şofer pe autobuz la RATT (doar că nu ca el) şi mi-a zis că nu are voie să facă aşa ceva. Ba chiar mai mult, pentru chestia ce a făcut, poate să fie dat afară în şuturi, foarte repede. Trebuie doar să facă reclamaţie, ceea ce nu cred că a făcut, fiindcă nu am observat să ia numărul de la bus.

De la puştiul ăla n-ai ce să-i ceri… sunt mulţi ca el, se ia de persoane cu handicapuri, dacă era să vorbesc eu tare la telefon, n-ar fi comentat. Sau oricare alt om, care ar fi avut ochii în regulă. Dar totuşi să faci aşa ceva într-un autobuz? Să-l scuipi şi să-l înjuri? Mai erau vreo 5 oameni în bus.

Care-i prostul?

EU! Fiindcă nu am făcut nimic. Vă şi ziceam anterior să ne mai punem în pilea celorlalţi şi să-i ajutăm. Da’ m-am pus în locul bărbatului cu handicap şi eram foarte frustat, fiindcă era tratat foarte urât. Pentru ce? Fiindcă el nu are ceva ce noi avem. Şi mai e şi batjocorit, scuipat şi jignit. Este inadmisibil! Ce mă enervează şi mai mult e că am tăcut. De ce nu am zis nimic? De ce l-am lăsat să fie scuipat şi înjurat în faţa mea? Când eu puteam să fac ceva! Sincer, mă simt jalnic. Fiindcă eu scriu, vă sfătuiesc şi de fapt e numai vorba de mine.

Însă îmi propun de acum să nu mai stau deoparte. Trebuie să mă revanşez cumva, dacă nu lui, atunci altcuiva care va avea nevoie. Dacă îl voi întâlni pe stradă, îl voi ajuta să se ducă să facă reclamaţie, dacă voi putea, voi fi eu martorul lui, doar că nu cred că voi putea fiindcă după cum am zis şi tata are aceeaşi meserie şi nu vreau să-i fac probleme la lucru şi să stea toţi cu ochii pe el.

Ce ai fi făcut dacă erai în locul meu?

Din momentul în care mă aşezat în pat şi dau play, uit de tot din jur şi mă simt ca şi cum eu aş fii în film, doar că nu mă pot controla, să zic, să fac, ce vreau… şi urăsc chestia asta, fiindcă ştiu alte metode, alte decizi, poate mai bune, dar nu pot să le aplic. Acest lucru mi se întâmpla cam de fiecare dată, excepţie ar fii când filmul este unul care mă ţine în suspans sau care mă face să îmi pun întrebări.

Sunt sigur că sunt persoane cărora li s-au întâmplat şi în afara filmelor. Ca exemplu, atunci când vezi pe stradă câţiva şhukari care îşi bat joc de o altă persoană, dacă te pui în locul lui, cu siguranţa îţi va stârni deranjament acest lucru şi poate chiar te va îndemna acţionezi.

Din păcate sunt puţine persoane care se mai pun, teoretic, în pielea altcuiva, fiindcă dacă am face cu toţii asta, nu ar mai fi cum e acuma, cu siguranţă. Nu s-ar mai lega lumea (în special băieţii de cartier) de altcineva pe stradă, doar aşa ca să se distreze (distracţie pe naiba), fetele nu ar mai fi aşa de fluierate, daca bărbaţi care fac asta îşi imaginează că tipa e fica lor, şmecheraşii nu ar mai căuta scandal de fiecare dată când apare un necunoscut prin zonă, dacă s-ar pune ei în locul lor.

Cu toate că unii au trecut pe acelaşi traseu, ei uită de el sau poate că-l ignoră, spre exemplu profesorii, majoritatea au uitat că şi ei au fost elevi şi au chiulit, nu s-au aruncat prea mult pe carte şi se distrau. Dar dacă o luăm şi pe partea cealaltă ar fi că e într-un fel bine ce fac ei, să nu ne dea frâu liber, pentru că ne-am face de cap… spun din proprie experienţă, că dacă cei de la mine din clasă ştiau să folosească bunătatea profesorilor, aveam numai de câştigat.

Un alt exemplu pot fi şefii de la lucru, care au uitat că au făcut şi ei treaba care o faci tu, înainte să fie promovaţi… asta dacă nu cumva au fost aşezaţi direct în vârf de câtre neamuri.

Ce vreau eu să zic este că să vă mai şi puneţi în pielea persoanelor din jur, gândiţi-vă cum ar fi dacă voi aţi fi în locul lor? Şi dacă nu ar fi tocmai ok, de ce să-i laşi pe ei aşa? Fiindcă nu ai de unde să ştii şi într-o zi să te trezeşti că rolurile s-au schimbat.

Obişnuieşti să faci acest lucru? Să te pui în pielea persoanelor din jur şi să-ţi imaginezi cum ţi-ar fi fost dacă erai în locul lor?

Fiind prins de anumite treburi, trecut de miezul nopţii, cu dorinţa de a face un duş înainte de culcare am suprinsa dezamăgire să constat că nu e apă caldă. Deci se taie apa caldă în anumite nopţii fiindcă din câte ştiu şi la încălzirea apei e nevoie de curent… mai facem şi nişte economii, dar mai şi ajutăm planeta, deci 2 dintr-o lovitură. Ce ar putea să fie mai nasol, e când vin oamenii târziu de la muncă şi să mai fie şi o muncă unde transpiraţia ia amploare…

O altă metodă constă în reducerea luminilor de pe stradă, se sting doar pe o parte o şoselei şi alternativ, adică nu toate, unul e aprins, următorul stins… şi tot aşa. Doar că, aici, în zona mea (intersecţia dintre Şagului şi Dâmboviţa) se procedează cam aiurea, fiindcă sunt nopţi în care, efectiv, pe drumul către Dâmboviţa (pe Linia 9) nu există lumină… şi e de rău pentru că se văd doar luminile farurilor de la maşini, iar pentru şoferi nu e prea bine, mai ales că lumea obişnuieşte să treacă strada neregulamentar… şi astfel se pot produce accidente.

Luminarea oraşului întârziată… e deja a treia varinată şi is curios dacă şi asta de ţină de programă sau au uitat băieţii să dea de manetă. Într-o seară, în jurul orei 20:00 ajung în staţia de bus, unde stau pana la jumate după căcatul ăla de autobuz infect. Pe la 20:30 de obicei se întunecă, iar la 20:45 e aproape beznă şi totuşi în acea seară abia la 21:01 au aprins băieţii luminile. Şi dacă nu mă înşel cam aşa se face de fiecare dată şi cam un sfert de oră se circulă în întuneric, iar aşa cum ziceam mai sus se pot provoca destule accidente. Farurile te orbesc, unu trece stradă neregulamentar şi tu te-ai ars….

Eu mă bucur de faptul că Timişoara face economie la curent, nu cunosc motivul lor (sigur nu e unul de binefacere), dar prin acest lucru mai dăm o mână de ajutor planetei. Ce v-am zis eu mai sus, acele două metode, nu au loc zilnic şi nici în tot oraşul… ci în unele zone şi la un interval de zile mărişor, astfel să nu se observe şi să nu deranjeze pe nimeni. Totuşi aş putea să mă înşel, deşi nu cred, pentru că s-a întâmplat cam des vara asta. Mi se pare foarte eficientă metoda prin care se reduce luminozitatea străzilor, în aşa fel încât să fie vizibile.

Cum consideraţi metodele? Sunt eficiente? Ne ajută sau nu?

Să fim serioşi domnle, la 4-5 ani nici nu dau de calculator, încă, iar când dau primul lucru care-l află sunt jocurile online, apoi filmele porno. De acolo se învaţă toate căcaturile astea care ziceţi voi, că există chat nene. Crezi că ăştiora mici le arde de citit bloguri? Abia citesc ce li se cer la şcoală… până la 14 ani majoritatea se joacă counter-strike, wow şi alte jocuri online şi toate jocurile online au un chat, apoi încep cu laba, dacă nu mai repede… În primul rând toate prostiile şi înjurăturile nu le-a învaţat nimeni de pe internet, ci de la părinţi, prieteni, şcoală, mai precis din anturajul lui din viaţa reală şi toţi sunt conştienţi de asta, dar li se scoală lor să facă căcaturi de-astea şi să ne ia şi libertatea de a ne exprima, chiar dacă constă în jigniri sau înjurături, le meritaţi jigodilor! V-aţi făcut şi voi un blog şi aveţi parte doar de comentari în care sunteţi trimişi pe la mama acasă sau în alte părți de odihnă, aşadar vă gândirăţi să daţi amenzi pentru asta.

Toată treaba a început de fapt de la faptul că bloggerii români au început să-i ia cu jigniri (bine meritate), online, pe toţi cretinii ăştia care conduc câte o parte din ţară, pentru că se gândesc numai la ei, nu şi la ţară lor și a noastră!

Părinții au și ei o vină, că nu sunt atenți la copiii lor. Adevarat, nu poți să-l supraveghezi non-stop pe copil, dar poți să îți rezervi puțin timp și pentru a verifica ce face el și anume să verifici istoricul browser-ului… poți de asemenea instala un program care poate urmări toate acțiunile de pe calculator, programul nefiind observat, gen Key Logger.

Bineînțeles că nu toți părinții se pricep la calculatoare, dar se poate apela la un vecin, prieten, care le are cât de cât. Revenind la subiectul nostru… chiar sunt curios cum vor acționa polițiștii internetului, să vedem dacă or să fie amenzi sau măcar vreun avertisment. Deci vă dați seama cât au de verificat, dar categoric or să înceapă cu blogurile mai populare.

Mie unul îmi place să mă descarc chiar dacă o fac și prin înjurături, insulte, dar măcar nu mă duc să dau în cap, așa că lasați-mă măcar să mă dau în taste. Sau pula mea voi chiar vreți să stârniți lumea? Să vă dăm în cap? Acțiunile de genul trebuiau luate cu mult timp în urmă.

Libertatea din viața reală s-a restrâns mult și de mult, dar acuma și cea online, care nu are nici vreun efect negativ grav? Cum reacționați la această decizie? Are vreo parte bună?

Vorbeau colegii pe acolo despre România şi căcaturile ei… subiectele astea cred că sunt cele mai vorbite în ultimul timp de către tot poporul. Maestrul ne povestise el câte ceva, care într-adevăr m-a pus să-mi forţez un pic gândirea în timp ce făceam încalzirea.

Ţara nu e de căcat, ci ăştia care o conduc sunt de căcat!

Românie e o ţară bogată, avem multe resurse doar că nu ştim (mai degrabă ni lene sau nu vrem) să o exploatăm. Avem toate formele de relief: munte, deal, vale, depresiune, podiş, câmpie, şes şi mai avem şi Marea Neagră.

Deci din punct de vedere turistic am putea creşte mult pe lista celor mai aglomerate ţări de turişti, dar atunci când un turist vine şi vede un căcat, a doua oară nu mai vine şi nici nu o să ducă vorba despre ţara noastră. Recunosc, avem şi multe lucruri frumoase şi unice (acu nu îmi trece nimic prin cap), în partea Moldovei sunt nişte privelişti foarte frumoase… la fel şi pe Transfăgărăşan.

Nu mă pun să scriu despre minunăţiile României (cu toate că-s puţine şi n-ar dura mult), dar cert e că am putea deveni o tară foarte cunoscută, atât din punct de vedere turistic cât şi din punct de vedere agricol, deoarece ţara e plină de sate, ţărani care se ocupă cu munca agricolă. Avem cam toate zonele necesare pentru a creşte multe tipuri de legume şi fructe.

Dacă ne-am perfecţiona pe partea agricolă şi turistică, atunci ţara noastra nu ar avea decât de câştigat. Atunci să vezi ce exporturi s-ar face şi ce aglomerată va fii ţara.

Acum să lasăm un pic aceste visuri la o parte.

De ce să se chinuie prăpădiţii ăştia să facă ceva atâta timp cât ei trăiesc boiereşte iar noi la fel doar că fără ”b”.

Dar totuşi unde-i partea în care noi ne merităm soarta?, probabil asta vă întrebaţi acum. Păi tocmai am zis-o mai sus… poporul român e de vină! Gradul de cultură în România este foarte slab. Predominaţi de cocalari, piţipoance şi oameni proşti şi inculţi, ţara niciodată nu va fi mai bună. Aştia profită de pe cultura noastră.

Bine, tu ai habar, celălalt iarăşi, dar sunt mulţi oameni, nu vreau să zic proşti, dar pur şi simplu nu-i prea interesează de alte chestii, decât s-o ducă ei bine şi să aibă ce mânca. Deci dacă românul are mâncare nu-i mai trebuie nimic (poate o femeie, dar alţii sunt fericiţi şi fără).

O dovadă că românii se gândesc numai la mâncare ar fii atunci când Elena Udrea s-a dus să le dea la cei inundaţi lucruri precum pantofi, haine, ghetuţe, etc. Ţăranii nu au fost mulţumiţi ”Bre’ era mai bine ceva mâncare.”

În primul rând nu Elena le-a cumpărat şi le-a adus, pentru că atunci era clar că vă dădea mâncare. Doamna a vorbit cu cutare şi cutare să vadă ce are de dat şi vă daţi seama că e vorba de firme. Probabil au marfă nevândută sau prea multă şi astfel unu îi dă un camion cu pantofi, altu cu ghete. În plus Elena i-a anunţat că îi va ajuta şi cu materiale de construcţie pentru casă. Dar românul nu-i mulţumit.

În primul rând, dacă acu doi ani ţi-a fost luată casa luată de ape, ce naiba ai mai construit-o tot acolo? În al doilea rând ce nu ţi-ai asigurat-o? Aţi mai văzut voi şanţuri pe lângă case cum era înainte?

O altă problemă sunt ţăranii. Nu o luaţi în nume de rău, mă refer la oamenii de la sate, nu la oamenii proşti. De obicei, la sate, gradul de cultură este mai jos, adică pe partea trecutului toţi sunt deştepţi şi trecuţi prin viaţă… şi datorită acestui fapt ei sunt minţiţi şi Băse’ cu echipa profită.

Populaţia română e leneşă! Îşi bate capul careva că se taie din tot ce se poate şi că se cresc impozitele, taxele?

Vorba românului – ”Lasă că trecem noi şi peste asta…”, şi o lăsăm tot aşa, că trecem noi şi peste asta? Când îţi va bate tipul ăla cu glugă, mască alba şi o secură în mână la uşă, ce vei face? Treci peste el, right?

Primul lucru care trebuie să-l facem, ca să scăpăm din tot ce e ţara băgată acuma şi să ne facem un renume (bun, că rău avem deja), este să ”eliminăm” prostia şi lenea, apoi să facem cumva să evoluăm (e greu, ştiu).

Nici nu îmi mai bat capul… pot să continui articolul ăsta mult timp, dar ajunge, ştim toţi că trăim într-o ţară de căcat.

Ne merităm soarta? Eu zic că da.

Fără alte introduceri, pe la 10 jumate (acu spre seară) mă îndrept spre casă. Ajung în staţia de autobuz şi stau să vină bus-ul. Şi aici încep ciudăţeniile…

Observ o fostă colegă de generală (cu care nu prea aveam eu tangenţe) acompaniată de un bărbat cam în vârstă de 30 de ani. Mă gândeam că o fi unchisu’, dar când observ că aşa-zis-ul unchi îi dă nepoatei ţigara din care el fuma, căpătasem îndoieli.

Apoi observ un domn alt bărbat mai ţăcănit… se uita la tabel să vadă la cât vine bus-ul. În fine, eu îmi văd de treburi şi anume de punga de Viva (perniţe, ce bune îs!), iar după câteva minute mă uit iarăşi la acel bărbat care tot la tabel stătea, numai că nu se uita la el, ci se uita holba la acea fostă colegă care vorbea cu ”unchisu”. Domnle’, dar nu ştiu cum să vă explic, pur şi simplu stătea răzămat de nişte tomberoane (care erau lângă stâlpul unde era tabelul) şi se uita direct la ei, fără vrea jenă!

Vine bus-ul mă urc, mă pun mai în spate pentru că presimţeam că trebe’ să văd totul mai bine (şi de unde, dacă nu din spate?!) şi fosta colega cu unchisu se pune pe partea stângă, iar ciudatul ăla, cu un scaun în faţa lor pe partea dreaptă. Şi nici în autobuz nu încetase cu privirile lui sinistre, ci dimpotrivă se întorsese un pic şi cu cotul pe spătar, astfel încât să vadă mai bine.

Merge bus-ul ce merge şi la un moment dat, observ fosta colega cum se pupă cu unchisu, care defapt era boyfriend-ul ei! No, ce funny. Adevărul e că şi aia e un pic cam dusă din generală şi nu ştiu de ce, dar chiar nu mă miră faptul să o văd cu unul care are aproape dublu vârsta ei. Aaa, atunci când s-au pupat, pe sinistrul domn care se tot uita l-a bufnit râsul. Dacă era să râdă altcineva înţelegeam, dar exact el… o poză v-ar fi ”luminat” şi pe voi.

Şi să nu uit de lesbiencele ce le văzui din bus. Una avea mâna pe umărul celelaite, iar aceea pe şoldul acesteia… poate mă înşel eu, dar ăsta mi-a fost primul gând când le-am văzut.

Uitasem să vă povestesc despre idiotul din parc care se lua de câinii însoţiţi de stăpân. El alerga, un căţel era în faţa lui şi el l-a lovit sau l-a călcat de faţă cu stăpânii cu scuza ”Păi ce stă în calea mea?”, apoi mai târziu un căţel lătra la el… acesta se opreşte ia o piatră şi îi dă în cap de faţă cu stăpâna. Să mori în chinuri!

Care-i cel mai ciudat lucru dintre cele de mai sus pentru voi?

Nu știu cum, dar toate au loc când stau în stația de autobuz sau chiar în autobuz… cea de acum a avut loc în bus. Merg o stație și urcă o doamnă. Când să composteze biletul, o atenționează un băiat că acela nu e biletul corespunzător pentru linia acestui autobuz (nu o zis chiar așa, mai degrabă „Nu e bun biletu!”).

Doamna alarmată întreabă șoferul dacă are bilet la care șoferul ridică umerii. Se duce în spate, mai era cu o băbuță și se hotărăsc să coboare la următoarea… la care intervine o altă doamnă „Stați liniștită, nu coborâți”, apoi un domn „Nici eu nu am bilet, că era închis la chioșc… așa fac ăștia numai să te prindă fără.” Apoi intervine și șoferul „Trei sfert din oraș circulă fără bilet, dacă nu mai mult… lăsați acuma, nu coborâți.”

În ciuda insistențelor călătorilor și a șoferului doamna a coborât… cu toate că mai avea doar o stație de mers.

Ce mi-a atras mie atenția din toată întâmplarea au fost vorbele șoferului și anume că trei sfert din populația orașului nu cumpără bilete când merg cu autobuzul… Și cam așa e. De ce e așa? Pentru că rar se întâmplă să primești amendă de la controlori.

De obicei te coboară jos și te iau așa puțin la întrebări după care fără ocolișuri îți cer bani, cu scuza să nu plătești amenda de 50 RON, care cica mai nou a ajuns la 100 RON. Așa că mai bine le dai lor 25 RON, dar dacă ești deștept, poți să scapi de ei cu doar 2 lei sau chiar moca.

Excepții ar fi atunci când aceștia sunt însoțiți de comunitari, dar dacă e așa, atunci când îți cere biletu scoate repede 5 RON și te-ai scăpat, fără să vadă comunitaru.

Dacă circulați seara fără bilet nu-i așa bai, pentru că atunci nu prea vezi să vină cu comunitaru după ei (abia îi vezi pe ei)… asta numai în cursul zilei, când e mai aglomerat.

Defapt atunci când autobuzul e cam plinuț, nu are rost să vă perforați biletul, controlori nu au timp să-i verifice pe toți, de aceea nici nu mai urcă în bus.

Tu cumperi bilet? Ai fost prins de controlori? Dacă da, cum ai scăpat, asta dacă ai scăpat?