Okei, hi5-ul este o copie de 2 bani după facebook (greşeala mea, se pare că hi5-ul e primul fondat, mulţam kaLoo)… în primul rând nici nu îmi permit să compar facebook-ul cu ”hai cinci” sincer…

Facebook.com este într-adevăr o comunitate serioasă unde multe persoane cunoscute din întreaga lume au cont… asta ca să aiba o pagină reprezentativă pe internet… în special cei care vor să-şi facă o cariera de muzică…

Hi5.com zici că e mai mult un site de matriomaniale… toţi îşi pun poze şi adaugă la prieteni persoane care nu le-o văzut în viaţa lor… acu’ sincer, WTF?! Aproximativ 80% din populaţia hi5-ului este alcătuita din români… cocalari şi piţipoance… îşi pun poze cu dolărei, euro, cu berea, jacku’ în mână, fără haine (asta e cea mai practicată şi nu numai de fete) în diferite ipostaze… în afara faptului că te faci de ruşine în faţa tuturor prietenilor pe care-i cunoşti nu te gândeşti că te mai vede şi atâta lume?

Am avut şi eu hi5 acu câţiva ani… unde am pus poze făcute cu câţiva ani în urmă :))… aveam hi5 şi eu ca să numai mă chinui să trimit poze pe mess, atunci când intra cineva pe mine, apoi mi-am dat seama că e o prostie şi l-am şters…

Pe când, acuma… toţi au hi5 în speranţa că dau şi ei de-o lipeală… un exemplu ar fi băieţii care trimit mesaje pe hi5 precum că ei sunt în căutare de prietenă/iubită… se poate să fi mai ratat de atât?

Şi fetele frate ce poze îşi pun… material de labă pentru ăia care i-am menţionat mai sus, cu mesajele…

Bun ajungem şi la partea când cei doi se întâlnesc de pe hi5 în realitate şi sunt amândoi dezamăgiţi unul de altul… ea fată de 12 ani, machiată până-n dinţi… iar el virgin de 25 ani, cu coşuri pe faţă, coşuri care nu se observau pe hi5, că era modificată poză în photoshop…

Aaa şi să nu vă miraţi dacă apăreţi pe site-uri cu cocalari sau piţipoance… hi5-ul e sursa lor. :)

Acuma serios… mi se pare o pierdere de timp să îţi faci conturi pe diferite site-uri precum facebook, hi5, etc. Te lauzi că pe hi5 ai 200 de prieteni virtuali, dar în realitate ai 2…

Acu să vă aud… hai criticaţi-mă. ;;)

De obicei se zice că băiatul este acela care îşi înşeală partenera, el este cel care strică relaţia… dar dacă stăm să ne gândim unpic care are mai multe şanse realizăm că defapt fetele sunt în avantaj…

Ce şanse avem noi băieţii s-o înşelăm? În primul rând dacă celelalte prietene ale tale ştiu că ai iubită cu atât mai puţine şanse… dar totuşi sunt. Prietenele ei sau ale tale sunt şansele, atunci când ele vor să îţi facă ţie sau ei rău. Asta se întâmpla cam des…

Sau atunci când mergem într-un club sau la o petrecere, fără parteneră bineînţeles, şi dăm de fetiţe străine… majoritatea fetelor pe care le întâlneşti acolo vor să fie ”scărpinate”, ştiţi cum zic? =) Un dans, o băutură cât mai tare să ameţească ea, dar şi tu ca să prinzi oleacă de curaj sau ca să ai o scuza în caz că ea află… :))

Cam astea sunt şansele ca noi s-o înşelăm…

Acu’ să vedem care sunt şansele ei… păi fetelor întotdeauna li se vor face curte, chiar dacă au sau nu partener, asta nu îi împiedică să încerce, iar atunci când ăla foloseşte vrajala învăţată de la nea’ Gugăl e primul pas… acu totul depinde de ea, dacă ridică coadă, băiatul nu are nici o vină şi nu are nici un rost să-l baţi… sau nah dacă el defapt ştia că e femeia ta atunci ar merita o mână ruptă, dar ca să îţi faci tu probleme din cauza ei, n-are rost amice.

Şi prietenii tăi pot fi printre aceia care se dau la shukara ta… motivul ar fi că vor să te necăjească sau din simplu fapt că sunt prietenii tăi şi nu e frumos să ţi numai pentru tine, ci să împarţi şi cu tovarăşii tăi… =)

Să numai vorbim de cluburi sau chefuri… acolo se înscriu cele mai multe puncte, ştii cum zic? Un dans, o mână pe funduleţ, pe sub fustiţă dacă are… apoi o băutură ca să se răcorească de la dansu’ ăla intens şi apoi jackpot!

Acuma depinde de multe, de persoană, relaţie… dar dacă e să ne gândim într-un aspect general ele au mai multe şanse!

Din propria experienţă îmi permit să răspund cu da.

Ce înseamnă mai exact ”a fi indiferent”?

Pe scurt: nu-ţi pasă, nu te interesează de anumite lucruri sau persoane, laşi totul în voia sorţii, dacă e sa fie aşa bine, dacă nu iară bine.

Cel mai bun exemplu este o relaţie… da ştiu că tot pe tema asta scriu în ultimul timp, dar e cel mai bun exemplu… cel mai mult doare atunci când persoana la care ţii cel mai mult îţi dă semne că nu-i mai pasă de tine sau de relaţia voastră… vă certaţi, ea nu dă nici un semn, nici dacă a greşit şi continuă cu gândul ”Dacă vine el la mine, bine, dacă nu iară bine” sau cel puţin asta insinuezi tu din comportamentul indiferent pe care ţi-l arată.

Indiferenţa îşi face apariţia şi în sectorul ”prieteni”. Dar aici nu te afectează aşa tare, cel puţin pe mine… pentru că v-am spus într-un articol precedent ce părere am despre prieteni…

Cel mai grav e atunci când eşti indiferent faţă de familie… aici e o mare greşeală. Pentru că familia e cea mai importantă din viaţa unei persoane… mai ales dacă acea persoană este încă un copil şi să nu uităm că întotdeauna vom avea o parte din noi care se simte în nesiguranţă, care ne spune ca avem nevoie de ajutor, de cineva şi cine îţi e mai aproape decât părinţii? Cei care te-au crescut, ţi-au oferit căldura şi iubirea parintească şi te-au învăţat cum să te descurci şi mereu au fost în spatele tău să te ridice atunci când eşti la pământ.

Adevărul este că indiferenţa este foarte apropiată de orgoliu. Pentru că atunci când foloseşti indiferenţa gândeşti cam aşa ”De ce să mă duc eu? Să vină ea.” şi mai ales dacă gândeşti în acest fel atunci când tu ai greşit faţă de persoana respectivă se poate numi în totalitate orgoliu…

Până acum am dat exemple de nepăsare asupra unor persoane, dar hai să ne gândim şi în cazul unor fapte, lucruri, obligaţii, etc.

Ca şi în cazul persoanelor indiferenţa are un rol negativ şi atunci când e vorba despre un lucru… acel lucru fiind de exemplu ziua de mâine. Dacă mâine ai de învăţat şi tu nu te pregăteşti şi laşi în voia sorţii, mai precis dacă nu îţi pasă… atunci e o problemă. Poţi lua o notă mică care să te afecteze, din mai multe puncte de vedere…

Şi dacă nepăsarea înaintează la lucruri mai importante cum ar fi la obligaţiile pe care le ai faţă de şcoală, societate sau pe viitor iarăşi e o problemă. Nu mă pricep la exemple pe tema asta, dar presupun că aţi înţeles unde vreau să ajung…

Indiferenţa trebuie lăsată deoparte şi nu numai când e vorba de prieteni sau anumite sarcini pe care trebuie să le îndeplineşti… trebuie să dăm dovadă de seriozitate şi să arătăm că ştiim ce vrem să facem şi cum să facem… nu să călcăm de 10 ori în acelaşi loc şi să dăm dovadă de nesiguranţă pentru că atunci cei din jurul nostrul vor profita şi ne vor pune la pământ…

Astăzi m-am gândit să fac şi eu pe indiferentu pentru că m-am săturat de glumele tâmpite şi gesturiile unor persoane… ba chiar am primit şi sfaturi să procedez astfel, dar dacă cineva face pe indiferentu cu mine, nu înseamnă că trebuie să răspund şi eu aceeaşi monedă…

Mai pe scurt, nu mă suporţi îmi spui în faţă tot ce vrei îţi zic şi eu tot ce mă deranjeaza, iar dacă nu îţi convine la revederci! Ştii unde-i uşa cine te mai reţine? Ştiţi cum stă treabă? Când suntem singuri e cel mai bun prieten, apoi când apar şi alţii mă ia la mişto ca să îşi facă el imagine de şhukar! Apoi când îi zic face pe supăratu… iar eu fiind mai prost hai că las de la mine… dar de acu se va schimba situaţia… nu-ţi convine, pa!

Nu mă pun să fac eu pe supăratu sau indiferentu… Nu merită să îmi bat capul pentru asta.

Cam atât şi despre subiectul indiferenţei… Adevărul e că indiferenţa doare, dar pentru nişte prieteni cu două feţe nu te va durea niciodată şi dacă stăm să ne gândim fiecare persoană de pe glob are o faţă în plus…

Am mai abordat odată acest subiect aici, dar simt că nu am spus tot ce era de spus aşa că dacă cumva mai reiau ideile nu îmi săriţi în cap. :)

În primul rând prietenia nu se învaţă dintr-o carte!

Bineînţeles că nu poţi să numeşti pe cineva ca fiindu-ţi prieten/prietenă o persoană ce tocmai ai cunoscut-o… pentru a ajunge la gradul de prietenie mai e ceva cale de bătut… trebuie să cunoşti persoana mai bine, să vă înţelegeţi bine, etc.

Eu mă împrietenesc foarte repede… mai ales cu fetele, nu că aş urmări ceva, pur şi simplu fetele mi se par persoanele ideale de comunicat, de povestit… ele înţeleg mai bine. :)

La o prietenie încrederea şi sinceritatea e cea mai importantă pentru mine, de aceea am prea multă încredere şi dupaia mă trezesc că treaba stă defapt altcumva… şi sinceritatea, îmi place să zic tot pe faţă, dar mai fac şi excepţii că nu toate sunt de zis. :)

În ultimul timp am realizat că sunt mult mai diferit decât prietenii mei… cam toţi au cel puţin două feţe, dacă nu mai multe şi le schimbă foarte des. Spre exemplu când suntem între 4 ochi totul e ok, vorbim, povestim, dar când intervin şi alte persoane aceşti prieteni se schimbă radical… Cum? Toţi vor să iasă în evidenţă, să fie pe prima pagină… nu că ar fi un lucru rău asta, dar dacă acest lucru şi anume să fi în centrul atenţie, se face prin a-ţi bate joc de prietenii tăi, e literalmente o prostie!

Ce ai de câştigat dacă tu îţi baţi joc de un prieten pentru a te înţelege cu altul? Păi pierzi unul care îţi e cu adevărat prieten şi apare altul care cine ştie ce fel persoană e.

Cum se strică o prietenie?

Păi de obicei relaţiile de ”iubit-iubită” strică o relaţie de prietenie… asta în proporţie de 90%, procentele sunt realizate de mine :)), din propriile experienţe. :)

Aici sunt mai multe cazuri, eu am să încerc să mă bazez pe cele mai des întâlnite:

Tu ca băiat ai cunoscut o fată şi începi să te împrieteneşti cu ea pe parcurs, vă înţelegeţi de minune, vă spuneţi o gramadă de lucruri ce nu le-aţi spune la oricine, relaţia de prietenie merge foarte bine… acu sunt două modalităţi cum prietenia se poate duce de râpă şi anume:

• Te înţelegi atât de bine cu ea şi ea cu tine încât vă hotărâţi să faceţi următorul pas şi anume de a trece la o prietenie la ceva mai mult… normal că relaţia nu va decurge pân’ la adânci bătrâneţi, odată şi-odată tot o să vă despărţiţi… dacă vă despărţiţi s-ar putea ca să reveniţi la o prietenie ca cea din înainte sau unpic mai îndepărtată sau chiar să o terminaţi şi cu prietenia…

• A doua modalitate ar fi ca atunci când vă înţelegeţi bine şi rămâneţi doar la gradul de prietenie, iar el sau ea se cuplează cu altcineva… vă daţi seama că doar acuma el sau ea îşi va petrece mai mult din timp cu iubita/iubitul… se poate să vă înţelegi şi pe urmă, dar categoric nu aşa de bine ca înainte :)

• Mai este şi un al treilea caz şi anume când cele două aspecte de mai sus sunt combinate… aici e de obicei cel mai rău… şi sigur nu vă ve-ţi mai înţelege ca înainte… chiar dacă tu încă mai vrei să vorbeşti cu ea/el. În situaţia asta se rupe orice legătură de prietenie… din partea persoanei care şi-a găsit pe cineva. :)

Acu am să iau şi partea de acelaşi gen… în cazul ăsta nu prea avem ce să discutăm… cu toţii am avut prietenii cu care ne-am certat pe diferite motive, dar ne-am împăcat… mai sunt şi acele situaţii în care prietenul te bârfeşte pe la spate, fazele astea te fac să îţi bagi ceva în ea de prietenie… şi să nu o scoţi prea curând, poate chiar deloc…

Desigur că într-o prietenie mai există şi certuri, neînţelegeri… obstacole peste care trebuie să sărim şi să mergem mai departe.

Cu toţii vrem să avem prietenii buni şi de încredere, dar nu toţi sunt de aceeaşi părere…

Prietenia are un rol foarte important în viaţa fiecaruia… trebuie să ne integrăm în societate şi să ştim să comunicăm cu lumea, de aceea avem nevoie de prieteni… dar am avem nevoie şi de un prieten mai special… un prieten adevărat.

Un prieten adevărat este acel prieten care nu te lasă la greu şi e în spatele tău să te ridice când cazi şi să te susţină în tot ceea ce faci, poate chiar să se şi implice. Puţini îs cei care înţeleg sentimentul acela de prietenie… sau de obicei îl confundă cu distracţia, banii şi femeile… asta în nici un caz nu e prietenie.

Prietenul e persoana cu care râzi, glumeşti, povesteşti, bârfeşti, persoana căruia îi spui toate necazuriile şi nebuniile tale şi mai ales persoana în care poţi să ai încredere şi cu care să fi sincer, e persoana care observă când ai o zi prostă şi încearcă să te ajute, să te simţi mai bine… este persoana care îţi va ţine mereu uşa deschisă şi te va primi cu căldura prieteniei.

Din păcate nu este un astfel de prieten sau poate nu l-am descoperit, dar toate încercăriile de a descoperii un astfel de prieten au dat greş într-un final.

Prietenul îţi e propriul duşman. The end!

Sau să ne gândim şi la ziua de mâine? Ca de obicei un alt subiect bazat pe tema unei relaţii…

E normal să ne gândim şi la ziua de mâine, dar de ce să nu profităm şi de cea prezentă? Iarăşi o situaţie cu două tăişuri, dacă profităm de fiecare zi din plin e posibil ca viitorul să nu ne fie prea organizat şi să lăsăm totul în voia sorţii, iar dacă o luăm invers şi anume să ne gândim într-un mod excesiv la ”ziua de mâine” uităm de cea prezentă, lucrul ce reiese că în fiecare zi ne vom gândi pentru ce va urma mâine…

Aceste două aspecte trebuie îmbinate… şi astfel să reuşim să ne bucurăm de fiecare zi şi în aceeaşi zi să ne organizăm şi pentru ziua de mâine… asta în general…

Dar într-o relaţie? Hai să nu o luăm prea înainte… cel puţin la vârsta mea şi anume, de 16 ani, nu văd de ce ar trebuie să mă gândesc la viitorul relaţie în care mă aflu… nu am de gând să mă căsătoresc, nici să îmi întemeiez o familie, să fac rate, etc. Pur şi simplu trăiesc momentele adolescenţei… Vorbisem cu un prieten pe messenger, despre relaţii, prima iubire, şi alte aspecte de genu… şi într-un fel m-a făcut să mă gândesc la momentul despărţirii, adică el a adus vorba şi sincer nu văd de ce să îmi bat capul, nu zic că nu ar fi lucruri la care să ma gândesc, la viitorul în această relaţie, dar despărţirea în nici un caz… dacă e să vină şi momentul acela, asta e, poate pe moment voi fi sub influenţa unei stări neplăcute şi despre care nu vreau să intru în detalii, dar totul trece, cel puţin aşa sper, adevărat că prima iubire nu se uită niciodată. :)

Deci mai pe scurt, eu zic că, cupluriile adolescentine nu au de ce să îşi bată capul în legătură cu viitorul relaţiei lor… poate pe unele mici aspecte, dar am ajuns la concluzia că mai bine profit de fiecare zi pentru că viitorul se poate schimba întotdeauna… dar şi unpic de meditare pentru ziua următoare nu strică.

Vreau să menţionez că este un lucru la care să te gândeşti pe viitor într-o relaţie… şi anume cum să nu o pierzi, cum să faci ca relaţie să decurgă cu bine în continuare, poate chiar mai bine… acesta cred că e cel mai important!

Vă reamintesc! Acest articol se referă la relaţiile adolescentine…

Ştiu că în ultimul timp am luat-o pe teme de genul, dar mie mi se pare foarte interesante subiectele şi pe baza căruia avem ce comenta. :)

De obicei drama începe cam aşa…

Persoana (genul îl alegeţi voi) se cuplează şi are pentru prima oară o relaţie mai îndelungată sau mai serioasă să zic aşa… timpul trece şi ei simt că s-au îndrăgostit unul de altul, timpul trece şi se consideră pregătiţi pentru următorul pas sau o fac pur şi simplu… ce fac? Se joacă de-a mama şi tata… sex mă! Apoi nu se mai înţeleg şi se despart… pentru acea persoană această despărţire o traumatizează şi simte că s-a pierdut tot şi că nu o să mai iubească niciodată…

În primul rând nu cred că un adolescent/o adolescentă este în stare să zică ”te iubesc”… mi se pare absurd… bun atunci când eşti într-o relaţie de mai mult timp, e posibil să dobândeşti acel sentiment…

Eu unul sunt cu o persoană şi dacă nu îi zic ”te iubesc” asta nu înseamnă că nu ţin la ea… normal că ţin la ea mai mult decât ca o amică, dar încă nu sunt în stare să îi zic te iubesc şi ea e de aceeaşi părere cu mine.  Şi vreau să specific că o cunosc de 2 luni dar suntem împreuna de 2 săptămâni… :) Şi e prima relaţia serioasă şi de durată pe care o am.

De obicei relaţiile de durată ajung şi la partea cu sexul… mi se pare şi normal din moment ce eşti cu acea persoana de mult timp şi chiar v-aţi îndrăgostit unul de altu… de obicei sexul e şi motivul despărţirii… fata nu vrea, el caută alta , fie fata acceptă, băiatul se simte împlinit şi îşi caută altă ”pradă”… mda, sunt şi băieţii de genul ăsta şi nu găsesc o categorie unde să îi pun oricum în niciuna de calitate, dar de obicei băieţii de genul ăsta nu au parte de o relaţie lungă…

Acu momentul despărţirii… aici persoana (genul îl alegeţi tot voi) după prima ei relaţie de lungă durată se simte doborâtă, crede că s-a sfârşit totul… dar îi trece după care numai dă importanţă vreunei relaţii ştiind că se va termina şi aia… aici vroiam să ajung, dacă a dus-o rău în prima relaţie de ce să o ducă aşa în toate?

Dacă în viitoarea relaţie cealaltă persoană pune seriozitate în relaţie şi chiar ţine la ea, de ce să nu facă şi ea acelaşi lucru? Că dacă stăm să ne gândim toate relaţiile au un sfârşit, mă refer la astea adolescentine.

Prima iubire rămâne şi ultima… e adevărat?