Topic-ul de astăzi – vi l-am zis în titlu’
Participanţi: bărbatul vs. femeia

Bărbatul este considerat de cele mai multe ori motivul unei greşeli. Nu merge maşina de spălat – el e de vină, fiindcă în loc să cheme instalatorul, s-a pus s-o repare. Realiziaţi gravitatea problemei, nu? În loc să se uite pe facebook, la un film sau să bea o bere şi să cheme instalatorul s-a pus el să-şi murdărească mâinile în scopul de a economisi nişte bani. Evident că, dacă proceda invers, era de asemenea o greşeală.

Şi chiar dacă el repară maşina de spălat şi apoi se opreşte dintr-o cauză inevitabilă gen – pană de curent, tot el e vinovatul, pe motiv că maşina a produs pana de curent, în urma reparării efectuate de el.

Dacă era reparată de instalator şi se întâmpla la fel, tot el e de vină fiindcă nu a chemat unul ca lumea.  Înţelegeţi ideea?

Citeste in continuare… »

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar atunci când ceva nu iese aşa cum aş vrea, întotdeauna mă gândesc cu ce am greşit şi cum să fac să remediez treaba. Deci nici nu mă întreb dacă eu sunt problema, automat mă învinovăţesc, e ca un reflex. Chiar dacă fac ceea ce trebuie şi nu iese cum trebuie, consider că am greşit undeva, dar din moment ce eu am făcut ce trebuie, nu ar trebui să mă gândesc la faptul că, poate, nu eu sunt problema?

E adevărat că întotdeauna poţi ceva mai mult, poţi să faci să fie şi mai bine. Dar dacă de fiecare dată când faci ceva mai mult şi mai bine, rezultatul e acelaşi? Nu întotdeauna tu eşti vina eşecului, chiar dacă în mare parte depinde de tine, nu uita că mai depinde şi de altceva sau mai degrabă de altcineva… Trebuie să realizezi că uneori meriţi mai mult. Ce mai mult? Mai mult din ceea ce nu simţi că ai parte şi din ce ar trebui sau ai vrea să ai. Citeste in continuare… »

Am un concept despre care vreau să scriu. Jumătatea potrivită, bărbatul perfect, femeia perfectă vă sună cunoscut? În primul rând să clarificăm partea aia cu perfect… suntem toţi conştienţi că nimic nu e perfect, cu atât mai puţin omul. În al doilea rând aici e vorba despre căutarea persoanei potrivite, zic.

Mă întreb câţi dintre voi au luat rucsacul în spate şi au pornit la drum în căutarea ei, fără a cunoaşte acea persoană? Dacă nu te numeri printre ei să ştii că ai economisit mult timp din viaţa, pentru că în felul ăsta nu ai să găseşti acea jumătate, care te completează. Ştii de ce? Pentru că nu există! Citeste in continuare… »

Nu ştiu dacă e doar un mod prin care să ne exprimăm cu adevărat starea, dar cu siguranţă dramatizarea a devenit ceva obişnuit în lumea adolescenţilor şi nu numai. Pentru că atunci când eşti adolescent vezi multe filme, fără şto, chiar vezi. De ce credeţi că mi-am făcut şi site de filme?

Pentru că mă uit la multe filme şi dacă mă tot uit hai să nu fie degeaba… iar filmele te influenţează, pentru că la vârsta adolescenţei eşti cel mai uşor de influenţat sau manipulat (cu toate că sună prea urât).

Viaţa bate filmul, da, dar adolescenţa e cunoscută ca având cei mai frumoşi ani din viaţă, pentru că la vârsta asta nu ştim cu adevărat ce e greul, ne place să visăm şi nimic nu ne împiedică de la sportu’ ăsta (dacă ar fi să şi slăbim visând, ar fi mişto), cu toate că visăm mult prea înainte de prezent. Când eşti tânăr visezi la chestii seriose (job, familie, carieră), iar când eşti adult visezi la clipele în care nimic nu-ţi stătea în cale şi nu aveai griji. Trăim clipa, dar într-un mod involuntar ne gândim şi la cum va arăta viaţa noastră peste câţiva ani şi ne facem şi planuri inevitabil. Citeste in continuare… »

Chiar dacă nu ştie să se îmbrace, să socializeze, să zică un banc, o glumă, chiar dacă nu ştie să dea cu pumnu şi nici să cânte… lasă loc de bună ziua! Fie că e prostovan, nu ştie să facă lucruri trendy, are coşuri pe faţă şi nu ştie să ţină o bere în mână… apreciază-l.

Poate peste câţiva ani o să dai peste el la tribunal, la vamă, la poliţie… şi când o să-ţi aduci aminte că ţi-ai bătut joc (cu ani în urmă) de persoana care acum e mult mai influentă ca tine şi te poate scoate din căcat… o să-ţi dai pumni în cap şi o să realizezi că de fapt tu erai ăla prost, fiindcă nu ai fost în stare să laşi o vorbă bună. Şi mai nasol e când aceea persoana te scoate totuşi din căcat… Citeste in continuare… »

Vă întâlniţi în diferite împrejurări, încercaţi să vă cunoaşteţi mai bine, câţiva fluturaşi iau naştere şi îi daţi de-o încercare. Totul merge bine, pare a fi din ce în ce mai frumos, simţi că poţi muta munţii din loc şi la un moment dat te împiedici… începe o ceartă, vine şi-a două şi parcă curg la vale fără oprire. Până când ajungeţi la concluzia (unul dintre voi sau amândoi) că nu mai merge… Şi cum se încheie o relaţie de lungă durată, frumoasă, plină de dragoste şi fiori plăcuţi? Rămânem amici?

Atâta timp cât aţi ajuns la un comun de acord (sau nu) e şi normal să ţineţi legătura. Excludem despărţirile alea în care el înşeală pe ea (viceversa) sau alte motive în care unul dintre ei a făcut ceva grav (înşelat, minciuni grave) şi e de vină. Să ne gândim la un motiv că nu mai merge, prea multă ceartă, nu mai e nici o scânteie, etc. Aşa cum ziceam e logic că veţi rămâne amici şi nu pentru că vreţi ci datorită unei obligaţii! Ştiu că nu vă place cum sună, dar după ce a fost ceva minunat, ai petrecut momente de neuitat lângă el/ea, nu te lasă inima să nu mai ţii legătura şi aşa cum zicea o amică ”te leagă lucruri… şi  te obligă circumstanţele” (propria ei experienţă). Citeste in continuare… »

Citeam pe blogul lui Arhi un articol în care dumnealui zice de ce le plac femeilor băbaţii graşi. În primul rând nu ştiu dacă ar fi încăput în comentariu opinia mea vizavi de subiectul ăsta aşa că m-am decis să fac un articol contradictoriu, în al doilea rând am să mă axez în special pe fizicul bărbaţilor şi înfăţişarea lor.

Bărbatul gras e acel bărbat care nu şi-o vede de burtă, care nu poate să se aplece şi care gâfâie 1 oră dacă aleargă 50 de metri şi nu îi place sportul (să-l practice) şi efortul. Aşa-l cataloghez eu.

Chestia stă în felul următor… ştiţi şi voi acel gen de cuplu format dintre o bunăciune şi un gras, cuplu datorită căruia îţi apar în minte multe întrebări legate de relaţia lor, ”Cum? De ce? Ce-o văzut la el? Sunt fraţi? Neamuri? Veri? Ceva? (te rog Doamne)”… sau mai pe scurt ”Cum s-a băgat tipa, ce seamănă cu Inna, cu grasul ăla?”.

Citeste in continuare… »