Vă ziceam într-un articol că putem visa viitorul şi că acest lucru se poate întâmpla datorită subconştientului nostru, unde se ascund multe. Nu avem nici o definire, o explicaţie sigură cu privire la subconştientul pe care-l deţine fiecare om. Aşa că fiecare îl putem defini cum vrem.

Eu îi zic camera secretă a creierului meu. Cameră în care nici măcar eu nu am acces, fapt care mă frustrează la maxim, fiindcă sunt sigur că acolo se ascund multe lucruri care ar schimba multe la mine. Nu ştiu dacă în bine sau rău… cert e că mi-ar dispărea curiozitatea dacă aş afla. Citeste in continuare… »

Am reuşit într-un final să mă uit şi eu la serial… l-am terminat anul trecut pe la sfârşit. În serial vezi mai mult sânge decât lupte şi mai mult sex decât lupte. Ideea este mişto şi captivantă. Mi s-a întâmplat la vreo 5 episoade să cred că nu mai există continuare şi totuşi încă apărea ceva…

Am văzut serialul format HD şi m-a enervat la culme să văd atâta sânge. De la o simplă tăietură ecranul era în proporţie de 90% sânge şi ce era şi mai mişto era faptul că se ridica şi continua liniştit lupta. S-o fi vindecat sau o fi uitat că-i rănit… Serios, chiar e exagerat efectul ăla de sânge şi se observă că e efect de doi bani. În schimb mi-au plăcut luptele şi coregrafia şi acel efect de slow-motion care apărea destul de des. Citeste in continuare… »

Nu încep cu scuze… da, am chiulit. A fost Crăciunul, azi e revelu… pe scurt, sărbători, mâncare multă. Se observă deci motivul. Dar aşa cum se zice, ce faci de revelion, faci tot anul… no, eu am scris ceva cu speranţa că voi fi mult mai activ în noul an. În data de 28 decembrie blogul a împlinit, oficial, 2 ani de vechime.

Nu am planuri foarte mari sau aşteptări pentru anul care ne va bate la uşă în câteva ore. Vreau să mă implic mai mult pe partea online, mai ales că de miercuri butonez în continuu un Samsung Galaxy S (despre care voi scrie în curând) şi mă veţi vedea mai des pe twitter de acuma. Pe lângă acest lucru mai vreau ca anul viitor să fie mult mai semnificativ, mai ales că în primăvară voi afla cum e să fi major…. iar restul le ţin pentru mine. Nu-i bine să-ţi faci prea multe planuri şi să fi prea optimist, cel puţin pentru mine, că de cele mai multe ori nu a ieşit aşa cum mi-am propus, aşa că să trăim şi vedem. Citeste in continuare… »

Realizez dintr-o dată că faza anterioară, care s-a întâmplat acu câteva secunde, am mai văzut-o undeva. În vis! Chestia asta mi se întâmplă foarte des. Zilele trecute într-o discuţie pe mess, am realizat că am visat conversaţia respectivă. Ce-i şi mai ciudat e faptul că am a fost atât de adânc în trecut încât eu nici nu cunoşteam persoana cu care vorbeam, pe atunci. Asta e doar una dintre întâmplările pe care le-am visat. Şi ştiu sigur că nu sunt singura persoana care a avut parte de astfel de întâmplări catalogate ca fiind ciudate.

Chestia asta mă face să-mi schimb teoria mea în privinţă cu vederea în viitor. Cu toate că am păţit de foarte multe ori, nu am băgat de seama… poate datorită faptului că a devenit o obişnuinţă. Deci e ceva normal să visăm viitorul? Am senzaţia că undeva în subconştientul nostru se întâmplă multe lucruri. Dacă am reuşi să folosim creierul în întregime oare subconştientul va dispărea? Oare vom dobândi abilităţi precum viziuni asupra viitorului? Citeste in continuare… »

Ştiu că în ultimul timp am cam absentat din blogosferă. Am două lucruri de scris, după care mă pun să-mi termin treburile week-end-ul ăsta, ca să îmi reiau activitatea cu bine de săptămâna viitoare.

În primul rând… am o rugăminte din partea voastră. E prima dată când articolele îmi pot fi apreciate de bloggeri populari din mediul online. Particip la un concurs cu un articol [click]… nu particip doar pentru a câştiga premiul, ci mai mult pentru a-mi promova blog-ul fiindcă în juriu, aşa cum ziceam, se află bloggeri cunoscuţi. În plus ideea articolului cu care particip la concurs chiar mi-a captat atenţia şi mi-a venit inspiraţie pe loc şi am zis să scriu… şi de ce nu să particip la concurs. Citeste in continuare… »

Cobor din autobuz şi la un moment dat sună telefonul. O doamnă foarte de treabă îmi spune bucuroasă că am câştigat o excursie la Praga, la un concurs la care m-am înscris. Inima-mi tresare, n-am mai câştigat niciodată un premiu aşa de mare: transport cu avionul, cazare şi mic dejun timp de doua patru zile în străinătate… să nu mai zic că nu am ieşit din ţara asta minunată, decât când am fost la Maco, în Ungaria, dar aia nici nu s-a simţit.

Eu deja îmi imaginam cum îmi iau laptopul cu mine, într-un ghiozdănel şi mai o geantă cu nişte haine, la aeroport… prima călătorie cu avionul, doar că eu când îmi imaginez ceva, îmi imaginez fiecare detaliu… şi mi-a picat o oarecare dilemă… şi o întreb pe doamna de la telefon, care vorbea în continuu de parcă ea ar fi câştigat: Citeste in continuare… »

Viitor - nu vreau să fac un început filozofic, dar cum poate un simplu cuvânt, uşor de rostit, să cuprindă atâtea lucruri într-un spaţiu continuu. Un cuvânt cu o semnificaţie atât de mare, însă cu o rostire foarte uşoară. Pentru moment ştiinţa nu are încă capabilitatea de a ne trimite în viitor sau să ne prezică ceva din viitor, treaba asta o fac doamnele alea cu batic în cap, cu glob de cristal, care locuiesc într-o caravana şi le vezi la fiecare carnaval. Le dai lor 10 lei şi vei auzi viitorul exact aşa cum vrei tu.

Dacă voi pescui cumva peştişorul de aur (deşi nu am pescuit niciodată) sau dacă mă voi împiedica de vreo lampă fermecată de-a lu’ nenea Aladin atunci cel puţin o dorinţă mi s-ar îndeplini. Cu siguranţă nu aş irosi-o pentru a vedea viitorul, nici dacă aş avea 3 dorinţe sau mai multe, pentru că sunt lucruri mai importante decât faptul de a vedea viitorul. Nu l-a văzut nimeni şi nu a murit nimeni, deci se poate trăi şi fără a vedea viitorul. Citeste in continuare… »