Shimbarea pare a fi foarte mare, nu? După mai mult de un an jumate pe baza unor culori închise (maro, negru, cicolatiu, culoarea lemnului) am decis să trec la culori foarte deschise. Ţin să menţionez că nu vroiam să schimb tema în nici un caz, aveam de gând să modific câte ceva, dar s-o schimb nu.

Cei care aţi văzut sondajul din dreapta… s-a încheiat cu un total de 66 de voturi dintre care 36 au vrut s-o schimb. Nu m-au motivat acele voturi cu toate ca am impresia că obositul de Ndrey (care mi-a recomandat tema) a folosit proxy. Totuşi lui trebuie să-i mulţumesc că m-a disperat să schimb tema. Ceea ce mi-a zis e adevărat şi anume că eu scriu bine, dar nu am cititori din cauza aspectului.

Am încercat să fiu cât mai original, dar se pare că pe unii îi deranjau şi am ales să trec şi eu de partea temelor simple, curate şi aerisite. Blogul va mai avea schimbări pe partea aspectului… şi vreau ca voi să mă ajutaţi cu câte un răspuns la următoarele întrebări:

• Rămâne tema asta sau o vrei înapoi pe cealaltă?
• Ce modificări aţi mai dori la blog?
  

Că tot am scris despre comunicare… exprimarea se încadrează şi ea aici, după părerea mea, iar eu am ajuns la concluzia că îmi este mai uşor să mă exprim în scris. Am destul timp de gândire ca să formez expresile şi să-mi caut cuvintele necesare… greşelile sunt mai puţine, pe care le modific înainte de a vedea cineva că am greşit… pot să mă şi documentez pe tema respectivă ca să nu aberez  şi cel mai important lucru, nu mă întrerupe nimeni.

Cred că asta urăsc cel mai mult într-un dialog şi anume când sunt întrerupt… eu vreau să-mi exprim punctul de vedere asuprea unei situaţi sau mai simplu să spun ceva şi cealaltă persoana (cu care ţin dialogul) intervine peste mine.

Dacă citiţi câteva articole mai serioase de pe blog şi apoi să ţinem un dialog faţă-n faţă pe anume teme, o să ajungeţi la concluzia că este o diferenţă în vocabularul meu, faţă de cel de pe blog. Cei care mă cunosc de ceva timp pot să observe foarte bine asta, însă dacă tu vorbeşti cu mine pentru prima dată… nu ai să observi diferenţa aşa mare.

Citeste in continuare… »

Festivalul House Parade 2010 se ţine, anul acesta, în Timişoara şi eu am să fiu prezent acolo. Intrarea este gratis şi va avea loc la ieşirea din Timişoara către Arad. Din câte am înţeles sunt 5 scene şi va fi nebunie!

Am  să iau camera cu mine şi când mă întorc am să vă arăt câte ceva de acolo. E prima oara când merg la un astfel de eveniment. Pentru mai multe detalii puteţi să vă informaţi de pe site-ul oficial HouseParade.ro

Mai vine careva?

P.S.: De când n-am mai scris un articol aşa scurt…

Când ies din casă, de obicei ajung prin parc, că acolo îi mai răcoare şi îi umbră. Nu există loc în care să nu vezi câte un porumbel şi dacă vezi unul, mai apare altul. În centrul oraşului e plin de ei şi dacă ei nu ar fii credeţi că ar mai fi aşa multă lume acolo, aşa mulţi copii cu părinţii? Asta pentru cei din Timişoara…

Citisem weekend-ul trecut pe blogul lui Bogdan Epureanu o leapşă, care consta în a face trei fapte bune în weekend. Şi că tot venii vorba de asta, weekend-ul trecut am ajutat porumbei.

Dacă nu sunteţi curioşi de poveste săriţi mai jos…

Eram pe bancă într-un parc şi apare o porumbiţa şchioapă… avea tăiat celalat picior. Şi se tot chinuie să ciugulească din nişte bucăţi de pâine uscată, tare ca piatra. Şi le-am sfărâmat pentru ea. Şi se puse pe mâncat, se vedea că îi era foame. De nicăieri apare şi un porumbel în călduri… Se tot umfla în pene pe acolo, dar porumbiţa nu-i dăduse atenţie aşa că se duse la alta care venise şi ea pe atunci…

Am mai sfărâmat câteva bucăţi de pâine şi porumbelul începuse să facă pe barosanu şi nu se lase pe nimeni să mânce… aşa că l-am gonit de câteva ori. După ce a terminat porumbiţa de mâncat s-a dus să bea nişte apă de pe Bega şi gata. Sincer, m-am simţit foarte bine după aceea.

A doua zi, mă duc în staţie şi fiindcă trebuia să mai aştept ceva minute până vine bus-ul m-am aşezat în faţa unui bloc, la umbră. Apare un porumbel… eu aveam nişte sandwich-uri fiindcă mergeam la ştrand. Rup nişte bucăţele de pâine şi îi dau să mânce. Dintr-o dată mai apar câţiva porumbei. Şi toţi săreau să prindă ceva şi ei.

Apare o băbuţă care stătea acolo la bloc… se opreşte, rupe din cornul care îl avea în mână şi jumătate din corn le dăduse la porumbei.

Plictisitor, aşa-i?

Porumbeii ar trebuii să fie emblema oraşului. Aşa cum sunt oraşe sau ţări care venerează un animal şi îl ocrotesc, aşa ar trebuii şi noi să facem cu porumbeii. Nu trebuie să-i venerăm, dar măcar când mergi pe stradă şi vezi că-s mai mulţi porumbei la un loc, care mănâncă, nu te băga ca prostu’ în ei… Ocoleşte-i şi lasă-i în pace.

Fie că-i vara sau iarna tot găseşti porumbei în centrul oraşului. Vara stau pe la fântene, umbră şi parcuri, iar iarna stau înghemuiţi unul în altul cu ciocul în pene.

Tot am impresia ca articolul va fi considerat plictisitor şi că nu va fi prea mult băgat în seamă sau citit mai jos de titlu… Fie ce-o fi.

Sunt sau nu porumbeii frumuseţea oraşului? Consideraţi că e ceva mai frumos decât ei în oraş?

Poza de aici.

Deci am citit articolul lui Razna în care ea spune câteva motive de ce nu crede în Dumnezeu. Nu am să vorbesc despre ea sau alte persoane… nu crede, treaba ei, e liberă să aleagă. Ce mă deranjează a fost să văd cât de multe persoane o susţin, prin faptul că nici ei nu cred în Dumnezeu…

Religile – sunt ortodox şi nici nu ştiu ce înseamnă asta… la biserică abia mă duc, iar faptul ca să mă spovedesc sau altele se întâmplă şi mai rar. Deci ce vreau să zic e că nu respect condiţiile religiei mele şi puţini sunt cei care o fac, dar asta nu înseamnă că nu cred în Dumnezeu.

Deci treaba asta cu religile mi se pare o porcărie… fiecare are o poveste a lui… nu zic că nu cred ceea ce îmi povesteşte profa de religie, cu toate că şi aia e dusă rău… dar nici nu dau importanţă aşa mare. Recunosc, aşa sunt eu! Bă, eu măcar cred în Dumnezeu!

Bun, uitaţi cum gândesc eu… Unde a început totul? – întrebarea asta mi-o pun în minte de fiecare dată când aud ”Crezi în Dumnezeu?” sau alte întrebări de genu.

La început era nimic. Doar El… apoi a creat cosmosul, planetele, printre care şi pământul. Deci eu am rămas cu conceptul că atunci când nu exista nimic, defapt era cineva, care a transformat nimicul în multe. Nu prea ştiu cum să vă explic mai clar, că nu’s mare filozof.

După ce a creat planeta o fi creat dinozaurii prima oara sau cine ştie… cert e că a dat VIAŢĂ.

Asta e minunea oameni buni, faptul că voi existaţi! Şi nici nu ştiţi să mulţumiţi, ba dimpotrivă, mai veniţi şi cu întrebarea că de ce existaţi? Păi fiecare dintre noi are un rol în viaţa asta… chiar şi faptul că exişti poate schimba lumea. Iar cum sunt şi persoane care nu cred în Dumnezeu, chiar schimbă lumea…

Deci Dumnezeu v-a dat viaţă şi tot odată libertate… libertatea de a gândi şi de aţi alege singur drumul. Nu Dumnezeu te omoară, deşi el e singurul care are voie să vă ia viaţa… tu îţi alegi singur calea, chiar dacă e una greşită. Dumnezeu uneori intervine, alteori nu, dar iară, depinde de tine.

Nu da vina pe El că s-a dus cutare sau că lumea e rea… Dă vina pe oamenii care o fac să fie rea.

RĂUL NU EXISTĂ!

Da, nu există răul… bunătatea există, iar răul este defapt absenţa lui Dumnezeu, absenţa care cum se provoacă? Cine e de vină că Dumnezeu nu e lângă tine? TU! De ce? Păi sunt mai multe motive pe care tu le ştii… spre exemplu faptul că nu crezi că El există sau faptele care le faci, mă refer la cele rele.

Deci nu-L învinovăţiţi pe Dumnezeu, ci învinovăţiţi-vă pe voi!

Nu aveţi nevoie de dovezi vizuale, auditive, etc, ca să ştiţi că Dumnezeu există. Dacă nu exista El, nu aţi fi existat nici voi!

Minunile - sunt atâtea minuni pe care Dumnezeu le face, dar le face celor care merită. Iar dacă Dumnezeu a luat un om bun în ceruri, nu trebuie considerat imediat un lucru rău făcut de El, pentru că ştie ce-i mai bine pentru toţi. Şi cu toate ca pare absurd… sunt oameni care sunt prea buni pentru lumea asta.

Dacă Dumnezeu ar vindeca pe toţi, atunci credeţi că ar fi mai bine? Într-un fel, da, dar acele persoane care merită cu adevărat să fie vindecaţi vor mai fi deosebiţi de ceilalţi care totuşi au greşit, au făcut păcate… unii mai multe alţii mai puţine.

Bolile nu sunt cauzate de Dumnezeu, ci de cei în cauză. Iar aceste bolile pot fi considerate pedepse… eu mă refer în general, pentru că sunt persoane care nu au făcut rău şi îmbolnăvite sau luate de pe pământ…

Pentru a crede în Dumnezeu (mă refer la cei care nu cred) mulţi simt nevoia să facă parte la o experienţă miraculoasă. Universul, pământul, viaţa, cred că sunt cele mai mari minuni şi tot odată dovezile că există un Creator. Puteţi să răspundeţi la întrebările legate de viaţă, moarte, univers şi aşa mai departe? Nu. Atunci nu e o greşeală să nu crezi că este există o fiinţă supremă care le-a creat şi care în acelaşi timp le deţine?

Dacă Îl cauţi pe Dumnezeu numai când ai nevoie sau prin diferite adresări precum: ”Doamne vreau aia”, ”Doamne fă asta” atunci categoric n-o să-L găseşti.

Trebuia să te rogi la El seară de seară, nu atunci când ai nevoie… iar atunci când te rogi, roagă-te cu credinţă şi fii cu gândul la ce zici, nu în altă parte. Încearcă să fi concentrat la rugăciune, nu la ce vei scrie mâine pe blog. Dacă nu ai credinţă roagă-te la El să te ajute, cere-I credinţă. El ştie ce fel de om eşti şi cum să te ajute.

La urma urmei, dacă crezi în ceva, cineva… într-un mod involuntar crezi şi în Dumnezeu, pentru că el a creat acel ceva sau acel cineva în care crezi.

Crezi nu crezi, e decizia ta! Dumnezeu ţi-a dat şi libertatea la această decizie.

Şi acum, întrebarea – Tu crezi în Dumnezeu? De ce?

Acu o săptămână mă plângeam că e prea cald… și că soarele a prins ciudă pe noi și că vrea să ne „ardă”. Se pare că Dumnezeu mi-a citit articolul și I s-a făcut milă de mine. De câteva zile plouă, plouă și iar plouă. Și știți ce e fain? Faptul că ploaia începe dupa ora 18:00 dacă nu și mai târziu, iar în cursul zilei este cald.

Aș putea să numesc această ploaie furtună. De ce? Păi uitați de ce:

Click pentru mărire!

Ciudată vreme… cum zicea și Blogatu sunt numai două anotimpuri. Trecerea de la caldură la frig este într-adevăr prea rapidă… Acu o săptămână erau peste 35 de grade, iar acu sunt 17 grade (din câte zice gugăl)… Și la știri a anunțat ploi abundente în Banat săptămâna asta.

La voi cum e vremea?

În ciuda faptului că atunci când era un frig de îţi îngheţa şi ce ai mai scump, îmi doream să vină vara… nu mai aveam răbdare. Era ianuarie şi eu îmi imaginam cum o să fie vara, caldură, în pantaloni scurţi şi tricou, plimbări la aer liber, prin parcuri, la un ştrand, o bălăceală, etc.

Da, vara a venit, căldură este, dar mult prea multă, pantalonii scurţi şi tricoul se pot înlocui cu ”pielea goală”, plimbări sunt dar aer nu, ştrand da, dar când vi tot ars de acolo te gândeşti că mai bine stăteai în cadă, acasă.

Treaba stă în felul următor, eu stau la etajul 4 (ultimul etaj al blocului), avem acoperiş dintr-ăla cu smoală, iar soarele bate toată ziua, deci presupuneţi şi voi cum e… e mai cald în casă decât afară… Climă canci, mai ales şi pe criza asta plus că nu îţi face bine clima, ma las lipsit.

Iar acuma am frustrări de genu ”Mi-o trebuit vară…”.

Iarna era mai ok? Era frig, dar în casă puteai să setezi centrala sau calorifelele, astfel încât să ai o temperatură numai bună. Dormeai ca porcu, dimineaţă nu-ţi venea să te mai ridici din pat, cât de bine era, dar te ”motiva” şcoala. Puteai să ieşi la amiază în oraş, cu condiţia să fi bine îmbrăcat şi să te duci la un local… erau sărbători, era altă atmosferă în oraş cu toate că era una mai friguroasă, dar când mergeai prin centru te încălzeai cu un vin fierbinte, ciocolată caldă sau ”chiurtoş colaci” (colacii aceia ungureşti).

În schimb, vara, e exact opusul, nu doar ca vreme. Stai în casă şi dacă ai clima menţii o temperatură normală, care trebuie să o opreşti la un moment dat, că te omoară. Dormi ca şi cocoşul, te trezeşi odată cu soarele, mai degrabă el te trezeşte şi nu poţi să mai stai în pat, ci fugi la duş. În schimb nu tre’ să mergi la şcoală. Sincer, să te mai pună să şi mergi la şcoală pe căldura asta… chin total (pentru că ăştia nu dau bani pe climă sau dacă dau, o pornesc numai în pauze).

În oraş poţi să ieşi, dar de preferabil după ora 20:00 sau excepţie la ştrand, dar şi acolo nu e bine să te afli la amiază. Îmbrăcămintea nu e o problemă… poţi să mergi şi în chiloţi. Sărbători nu sunt… atmosfera te sufocă. Prin centru nu mai sunt tarabe dint-alea ci acu sunt baruri.

Dacă nu ar fi căldura asta aşa de ridicată ar fi foarte bine! Majoritatea au ca anotimp preferat vara pentru că e vacanţă şi scapi de ţoale…

Ora 22:27 şi sunt 33 de grade, afară. În casă la mine sunt cam 35 sau mai mult… I LOVE IT! or not!

Bă e fain vara, dar să fi undeva la mare sau munte, pentru că în zonele de dealuri şi câmpii e fucking crazy!

Cu toate că acest anotimp călduros a fost motivul principal care m-a determinat să fac acea pauza de blogging din august (mai erau şi altele)… tot vara prefer.

Tu ce preferi? Vara sau iarna? Sau alt anotimp?