… mai uşor ar fi să te zbaţi până reuşeşti. În primul rând e greu să renunţi când îţi doreşti foarte mult să obţii ceea ce vrei, iar în al doilea rând să zicem că ai fi în stare să o laşi baltă, o să te macine un gând mai mereu, că poate nu ai făcut tot posibilul, nu te-ai străduit cât ar fi trebuit şi cel mai groaznic gând va fi acela în care te vei gândi ”cum ar fi fost dacă aş fi reuşit…” şi dacă în gândul tău iau naştere clipe bune, atunci frustrarea va fi şi mai accentuată.

Şi până la urmă totul are o limită, zice Alle (o tovarăşă). Oricât de frumos ţi-ai imagina ca va fi după reuşită, trebuie să te gândeşti dacă efortul şi sacrificiile (dacă este cazul şi de obicei e cazul…) merită cu adevărat. Pentru că de obicei ca să câştigi pe o parte, trebuie să pierzi în altă parte, nu e ceva bătut în cuie, dar într-un mod involuntar se întâmplă… aşadar trebuie luată în considerare balanţa şi căutat un echilibru sau cea mai bună cale de urmat. Citeste in continuare… »

… înveţi câte ceva. A trecut mult timp de când n-am mai scris regulat şi nu zic că-s mândru de acest lucru, dimpotrivă. Mai ales că am pierdut mult din cauza asta. În primul rând, nu am făcut-o intenţionat, chiar am încercat de multe ori să revin la rutina scrisului, dar s-au întâmplat multe lucruri care m-au impiedicat, iar timpul nu este unul dintre ele. În al doilea rând vreau să vă spun că am învăţat multe şi din această absenţă.

Unul şi cel mai important este faptul că adevăraţii prieteni, virtuali, adică cititorii şi comentatorii blogului îşi fac apariţia chiar şi atunci când tu eşti absent pe o perioadă îndelungată şi cel mai important te vor motiva sau cel puţin vor încerca… te vor ajuta să te ridici şi să revi pe câmpul de luptă blogosferic. Citeste in continuare… »

Viaţa-i de căcat? Nu! Doar datorită faptului că trecem prin câteva momente deprimate nu înseamnă că va fi întotdeauna aşa. Fiecare trece prin astfel de faze, cheia este să trecem peste, chiar dacă peste unele e mai greu de sărit… asta nu înseamnă că nu putem să ne continuăm viaţa cu bine, trebuie doar să avem răbdare şi să fim susţinuţi de cineva apropiat: prieteni, familie… şi asta e foarte important, pentru că avem nevoie de păreri, de încurajări şi de cineva care pur şi simplu să ne asculte, să ne eliberăm.

Una dintre cele mai eficiente metode, de a trece peste orice moment nasol din viaţa, ţine de timp… dacă reuşeşti să-ţi concepi un program mai aglomerat e foarte bine (depinde din ce punct îl priveşti). Fiindcă atunci când ai multe de făcut în fiecare zi, nu mai eşti atât de concentrat pe problemele tale, nu ai timp să îţi mai baţi atât de mult capul. Timpul liber în momente deprimate poate fi foarte fatal… Citeste in continuare… »

Şi observ din ce în ce mai mulţi oameni dependenţi de ea. Chestia e că nu toţi suntem populari, într-adevăr, însă unii nu se pot obişnui cu ideea ca ei vor fi ceva de rând (şi nu zic asta într-un mod rău). Vor să iasă în faţă, să fie văzuţi, apreciaţi, lăudaţi şi invidiaţi. Aşa şi trebuie! Numai ca nici bine nu fac un pas în faţă că se strică filmul…

Ideea e că toţi putem face un pas în faţă, dar nu toţi îl putem face aşa cum trebuie! Da, e bine să-ncerci, te motivează mama, tata, rudele, prietenii, vânzătoarea de la colţ, până şi cea care mătură scara, doar că sa nu ajungi ca ea… chiar dacă ei nu cred că tu eşti capabil de acest lucru, aşa e frumos, să te motiveze, să te încurajeze… eu zic că-i cel mai de căcat lucru. Iar ceea ce nu înţeleg este că dacă nici măcar tu nu crezi în el, nu crezi că va reuşi ceva, de ce să-i provoci o încredere de sine care după eşec să provoace o demoralizare greu de vindecat? Citeste in continuare… »

Să ne relaxăm duminica asta, nu vreau să scriu, vreau doar să ascult, să-l ascult pe Bitză cum vorbeşte despre realitate… într-un mod decent şi ritmat.

Vreau să scriu ceva, simt că trebuie să scriu ceva, dar nu ştiu ce. De fapt ştiu, dar nu găsesc cuvintele potrivite. De fapt le găsesc, dar nu le găsesc o ordine. De fapt le găsesc ordinea, dar nu am inspiraţie pentru titlu. De fapt… sunt tare confuz. În ultimul timp am nişte senzaţii, oarecum ciudate. Fiecare lucru, până şi cel mai mărunt, îmi e foarte semnificativ, îi acord importanţă foarte mare şi în acelaşi timp parcă nu’s interesat.

Simt că trebuie să fac ceva, ştiu că trebuie să fac ceva, însă am o reţinere, o teamă… ce teamă? De eşuare… mi-e teamă că nu va ieşi aşa cum vreau. Sunt obişnuit să nu iasă totul aşa cum plănuiesc sau cum îmi doresc, dar in aceasta privinţă nu pot să ma împac cu un eşec, chiar nu pot. Prefer să nu fac acel lucru, astfel să nu ştiu dacă ar fi fost un eşec! Şi totuşi dacă va fi aşa cum mi-am imaginat? Dar eu mi-am imaginat şi finaluri nepotrivite… dacă va fi bine şi voi răsufla uşurat? Dar dacă nu? Citeste in continuare… »

Aşa cum v-am zis într-un articol recent am intrat în posesia unui Samsung S Galaxy. M-am gândit că a venit timpul să mă scap de fostul telefon care mi-a fost alături câteva luni bune după ce mi s-a stricat un alt telefon.

Schimbarea a fost una destul de accentuată, dar nu mi-a trebuit mai mult timp să mă obişnuiesc cu el. Fiindcă orice Smartphone fără net e ca şi căruţa fără cal mi-am făcut abonament la Vodafone… şi îs tare curios dacă o să-mi ajungă aceşti 500 MB pe lună. Citeste in continuare… »