Deci în momentul ăsta sunt plin de nervi şi trebuie să mă descarc. Şi am doua modalităţi:

• să fac ceva ce o să regret mai târziu
• sau să scriu pe blog

Prefer să scriu pe blog, pentru că nu-mi permite demnitatea să fac primul lucru, dar poate pe la sfârşitul articolului îmi daţi voi permisiunea…

Deci treaba stă în felul următor. Luăm 4 persoane: eu, iubita mea, C. şi D. Cele două proaste sunt Cretina şi Dobitoaca Totul a început anul trecut când eu cu mai câţiva prieteni ne înţelegeam super bine cu ele… prietenii mei ”au plecat” pentru că or văzut că nu le iasă nimic cu Cretina şi Dobitoaca, iar eu fiind cu iubita mea, mai stăteam şi cu ele, n-aveam treabă.

Această Dobitoacă prinsese un pic de invidie, apoi şi cea Cretină… aşa că ele două s-au separat. Sincer pe mine nici nu mă interesa de ele şi nu prea ne petreceam noi (eu cu iubita) prea mult timp cu ele… Prietena mea le era lider ca să zic aşa. Când ele păşeau greşit, iubita le atenţiona şi le îndreptau, asta se întâmpla înainte, dar de prin ianuarie ele au luat-o pe arătură, ne mai având cine să le arate calea.

S-au înhăitat cu o fostă prietenă de-a lor pe care ele două nu o suportau şi au dat de un anturaj, de care dacă părinţii lor ar afla le-ar ţine în casă 2 luni. S-au apucat de fumat şi au început să fie un pic mai mult uşuratice (două vorbe şi ai un ”thresome”)

Din păcate iubi a fost nevoită să se ducă la o prietenă de-a ei la sat (după o promisiune de anul trecut) unde or venit şi Cretina cu Dobitoaca. Totul a fost ok, la început, până când D&C au dat de pofte şi au găsit pe acolo un băieţel, doi. Şi faza a fost că ele 4, nu mai erau ele 4, ci două câte două.

Cum să mergi la cineva la sat şi tu nici să nu bagi gazda în seamă, adică să te combini pe acolo cu ţărani proşti (vă zic mai încolo de ce sunt proşti) şi vi numai seara, ca să dormi (erau nevoite, că dacă nu, dormeau în deplasare).

Unde vreau e să ajung… e aici: Dobitoaca şi Cretina de ciudă pe iubita mea, au pus un cretin de acolo să se ia de ea şi de cealaltă fată la care au venit la sat. Da, în momentul ăsta îmi vine să ”vorbesc” cu băiatul ăla care făcea pe cocalarul şmecher (prietenul Dobitoacei sau mai bine zis ăla care-i dădea la Dobitoacă bomboane) şi tot odată să ”vorbesc” şi cu celelalte două, dar mă abţin. De ce să mă cobor la nivelul lor?

Dacă ele două sunt proaste, de ce să fiu şi eu? Ce au ajuns astea două nu mi-aş fi imaginat la vremea când ne înţelegeam. Dar unde a pornit toată treaba asta? Păi Cretina şi Dobitoaca au 16 ani (cred că înţelegi un pic, treaba) şi pe amândouă le mănâncă. Ca să nu mai zic că, Cretina nu a avut niciodată prieten, iar Dobitoaca tânjeşte după un băiat care nu vrea nimic altceva de la ea decât ceea ce vor majoritatea băieţilor.

Dobitoaca a prins un pic de ciudă pe relaţia mea cu prietena mea… iar Cretina s-a dat de partea Dobitoacei pentru că fiecare merge unde-i este mai bine sau cel puţin asta crezuse ea, că îi va merge bine. A fost influenţata de Dobitoacă, dar acuma se pare că e invers şi Dobitoaca e influenţată de Cretină.

Cert e că amândouă au ajuns nişte… cum îi zic la cuvântul ăla ce începe cu ”c”? Pff, că am uitat. Amândouă fumează şi au un anturaj de nota 10 (în cazul în care zece e cea mai josnică notă).

Eu am ajuns la concluzia că fetele astea două n-or să aibă un viitor peste ”suficient de bun”. Da’ cine sunt eu să zic asta? Poate se vor schimba şi din proaste or să ajungă proaste la un nivel mai înalt… e un progres, right?

Vorba lu Maka… Doamne mai cheamă-i la tine că şi-aşa suntem prea mulţi!

P.S.: Cretina şi Dobitoaca sunt nume fictive şi acest articol este inspirat dintr-o poveste reală. Dacă numele tău începe cu C sau D nu considera că fac referire la tine. Cine sunt acele persoane este top secret, dar îţi zic pe mess… Şi îmi cer scuze dacă am jignit pe cineva, cu excepţia celor două proaste. :)

Dădui un mass aşa de curiozitate să văd dacă am pe cineva prin lista care are nevoie de un băiat la ceva pe acolo, mai pe scurt ”Caut de lucru… pe timp de vară.”

Răspunsuri am primit, vreo 5 căsuţe mi s-au deschis, dar în niciuna nu primisem vreo ofertă de muncă, ci toţi vroiau să-i anunţ dacă găsesc ceva şi pentru ei…

Acu să vorbim niţel despre chestia asta cu munca pe timp de vară…

Prima dată când am lucrat a fost exact vara trecută, în iulie (am menţionat aici)… am muncit, am fost recompensat printr-un salariu foarte bun, dar ţin să vă anunţ că din 1 Iulie pâna în 31 am avut o singură zi pauză, în rest în fiecare noapte de la 20:00 (alteori de la 17:00) seara până la 3 dimineaţa eram la muncă, după care dormeam până pe la 15:00 şi se cam ducea ziua, deci o lună de zile doar muncă, fără ieşiri, ştrand sau alte chestii.

După ce am primit banii, mi-am dat seama care e adevărata lor valoare şi cât de greu muncesc unii oameni (în special părinţii) pentru ei, fapt ce m-a motivat să nu cheltui. Din păcate vara asta n-am să mai lucru acolo şi am să încerc încerc să-mi caut şi eu altundeva.

Cum a venit vara, cum caută toţi câte ceva de lucru, să facă un bănuţ vara asta, pentru că sunt câţiva care nu se duc niciunde în vacanţă sau se duc, da’ mai târziu şi decât să frece menta aiurea, mai bine muncesc să aibe un surplus pentru vacanţă sau când începe şcoala.

Munca de la o vârstă mică- chiar azi am văzut din greşeală la o emisiune la TV cu nişte copii care erau luaţi de altă familie pentru o săptămână de zile, în acest timp încercând să le schimbe personalitatea, comportamentul, etc. Auzisem de la o fătucă de 15 ani şi un băiat de 17 cum ziceau ”Până la 18 ani părinţii sunt obligaţii să ne ofere toate nevoile”, iar nevoile lor constau în special în ţigări, băutură şi droguri…

Părinţii au obligaţia de a-ţi oferi un adăpost, mâncare, îngrijire, educaţie şi dragoste părintească, iar celelalte pofte (pentru că nevoi clar nu sunt) precum o minge, un iPod, o jucărie, etc sunt opţionale, la decizia părintelui.

Dacă tu chiar simţi că ai nevoie de alte chestii pe care părinţii nu pot să ţi le ofere, nu le meriţi sau pur şi simplu nu vor ca tu să ai parte de ele, atunci dute la muncă! Nu mă refer să te laşi de studii şi să mergi la câmp, dar pe timp de vară poţi să-ţi strângi bani şi să ai până vara viitoare, aceştia fiind banii tăi şi să faci ce vrei cu ei, adică să-ţi faci poftele pe care ţi le doreşti şi părinţi nu pot sau nu vor să ţi le ofere.

Recomand munca pe timp de vară acestor fel de copii, care se aşteaptă să li se facă toate poftele, chiar şi atunci când nu se poate. Dar nu recomand numai lor, ci tuturor. Nu am eu o experienţă aşa de mare, dar pe mine ca şi copil m-a afectat şi nu într-un sens rău… M-a motivat să mai strâng de buzunar, atunci când ştiam că-s bani munciţi de mine şi să ştiu să strâng şi de buzunarul familiei când nu se poate, mai ales pe ”criza asta”.

Voi aveţi de gând să munciţi vara asta sau deja aţi şi început?

P.S.: Dacă aveţi ceva de muncă pentru mine, contactaţi-mă.

Am mai abordat odată acest subiect aici, dar simt că nu am spus tot ce era de spus aşa că dacă cumva mai reiau ideile nu îmi săriţi în cap. :)

În primul rând prietenia nu se învaţă dintr-o carte!

Bineînţeles că nu poţi să numeşti pe cineva ca fiindu-ţi prieten/prietenă o persoană ce tocmai ai cunoscut-o… pentru a ajunge la gradul de prietenie mai e ceva cale de bătut… trebuie să cunoşti persoana mai bine, să vă înţelegeţi bine, etc.

Eu mă împrietenesc foarte repede… mai ales cu fetele, nu că aş urmări ceva, pur şi simplu fetele mi se par persoanele ideale de comunicat, de povestit… ele înţeleg mai bine. :)

La o prietenie încrederea şi sinceritatea e cea mai importantă pentru mine, de aceea am prea multă încredere şi dupaia mă trezesc că treaba stă defapt altcumva… şi sinceritatea, îmi place să zic tot pe faţă, dar mai fac şi excepţii că nu toate sunt de zis. :)

În ultimul timp am realizat că sunt mult mai diferit decât prietenii mei… cam toţi au cel puţin două feţe, dacă nu mai multe şi le schimbă foarte des. Spre exemplu când suntem între 4 ochi totul e ok, vorbim, povestim, dar când intervin şi alte persoane aceşti prieteni se schimbă radical… Cum? Toţi vor să iasă în evidenţă, să fie pe prima pagină… nu că ar fi un lucru rău asta, dar dacă acest lucru şi anume să fi în centrul atenţie, se face prin a-ţi bate joc de prietenii tăi, e literalmente o prostie!

Ce ai de câştigat dacă tu îţi baţi joc de un prieten pentru a te înţelege cu altul? Păi pierzi unul care îţi e cu adevărat prieten şi apare altul care cine ştie ce fel persoană e.

Cum se strică o prietenie?

Păi de obicei relaţiile de ”iubit-iubită” strică o relaţie de prietenie… asta în proporţie de 90%, procentele sunt realizate de mine :)), din propriile experienţe. :)

Aici sunt mai multe cazuri, eu am să încerc să mă bazez pe cele mai des întâlnite:

Tu ca băiat ai cunoscut o fată şi începi să te împrieteneşti cu ea pe parcurs, vă înţelegeţi de minune, vă spuneţi o gramadă de lucruri ce nu le-aţi spune la oricine, relaţia de prietenie merge foarte bine… acu sunt două modalităţi cum prietenia se poate duce de râpă şi anume:

• Te înţelegi atât de bine cu ea şi ea cu tine încât vă hotărâţi să faceţi următorul pas şi anume de a trece la o prietenie la ceva mai mult… normal că relaţia nu va decurge pân’ la adânci bătrâneţi, odată şi-odată tot o să vă despărţiţi… dacă vă despărţiţi s-ar putea ca să reveniţi la o prietenie ca cea din înainte sau unpic mai îndepărtată sau chiar să o terminaţi şi cu prietenia…

• A doua modalitate ar fi ca atunci când vă înţelegeţi bine şi rămâneţi doar la gradul de prietenie, iar el sau ea se cuplează cu altcineva… vă daţi seama că doar acuma el sau ea îşi va petrece mai mult din timp cu iubita/iubitul… se poate să vă înţelegi şi pe urmă, dar categoric nu aşa de bine ca înainte :)

• Mai este şi un al treilea caz şi anume când cele două aspecte de mai sus sunt combinate… aici e de obicei cel mai rău… şi sigur nu vă ve-ţi mai înţelege ca înainte… chiar dacă tu încă mai vrei să vorbeşti cu ea/el. În situaţia asta se rupe orice legătură de prietenie… din partea persoanei care şi-a găsit pe cineva. :)

Acu am să iau şi partea de acelaşi gen… în cazul ăsta nu prea avem ce să discutăm… cu toţii am avut prietenii cu care ne-am certat pe diferite motive, dar ne-am împăcat… mai sunt şi acele situaţii în care prietenul te bârfeşte pe la spate, fazele astea te fac să îţi bagi ceva în ea de prietenie… şi să nu o scoţi prea curând, poate chiar deloc…

Desigur că într-o prietenie mai există şi certuri, neînţelegeri… obstacole peste care trebuie să sărim şi să mergem mai departe.

Cu toţii vrem să avem prietenii buni şi de încredere, dar nu toţi sunt de aceeaşi părere…

Prietenia are un rol foarte important în viaţa fiecaruia… trebuie să ne integrăm în societate şi să ştim să comunicăm cu lumea, de aceea avem nevoie de prieteni… dar am avem nevoie şi de un prieten mai special… un prieten adevărat.

Un prieten adevărat este acel prieten care nu te lasă la greu şi e în spatele tău să te ridice când cazi şi să te susţină în tot ceea ce faci, poate chiar să se şi implice. Puţini îs cei care înţeleg sentimentul acela de prietenie… sau de obicei îl confundă cu distracţia, banii şi femeile… asta în nici un caz nu e prietenie.

Prietenul e persoana cu care râzi, glumeşti, povesteşti, bârfeşti, persoana căruia îi spui toate necazuriile şi nebuniile tale şi mai ales persoana în care poţi să ai încredere şi cu care să fi sincer, e persoana care observă când ai o zi prostă şi încearcă să te ajute, să te simţi mai bine… este persoana care îţi va ţine mereu uşa deschisă şi te va primi cu căldura prieteniei.

Din păcate nu este un astfel de prieten sau poate nu l-am descoperit, dar toate încercăriile de a descoperii un astfel de prieten au dat greş într-un final.

Prietenul îţi e propriul duşman. The end!

Kidding. Azi-noapte a fost ultima noapte de lucru.

Deci am muncit 31 de zile în continu cu o sâmbătă liberă pe care mi-au dat-o ei. Pot să spun că am muncit pentru aceşti 1150 RON (11.500.000 lei vechi).

Fiind primul salariu am făcut şi eu cinste la Nora cu câţiva mititei.

Well… eu mă bucur că am fost să muncesc şi să fac un bănuţ cinstit. Dacă nu mergeam stăteam toată ziua pe acasă. Prima săptămână mai ieşeam cu prietenii prin oraş, dar în a doua s-au tirat toţii, iar acu s-au întors toţi home.

Job-ul de la o vârstă minoră schimbă gândirea copilului şi îl să preţuiască banul, să îi arunce pe toate porcăriile. Pot să spun că mie mi-a prins bine. Mi-au făcut prietenii noi, am glumit, ne-am certat (eu nu m-am certat cu nimeni dar am fost martor) totul s-a terminat cu bine pentru unii, alţii fiind daţi afară pe motiv că numai este de lucru. O femeie nu ştiu dacă avea 2 săptămâni şi a fost dată afară. Are familie, 2-3 copii. Dezavantajul lor e că nu sunt angajaţi cu carte de muncă, altfel nu m-ar fi luat nici pe mine.

Acu o întrebare:

Aţi avut un loc de muncă până acum? Dacă da, la ce vârstă aţi început şi în ce domeniu aţi lucrat?

Cu gândul să merg în centru să mă întânesc cu 2 colege mi s-a întâmplat ceva nice :)) Asta s-a întâmplat ieri.

Urc în autobuz şi mă aşez în faţa unei blonde fără vreo intenţie… pur şi simplu acolo m-am pus. Această domnişoară începuse să mă analizeze la fiecare privire din partea mea ea începea să zâmbească.

Când ajungem la ultima staţie a început dialogul:

Blonda: Hapciu!

Eu: Sănătate.

Blonda: Mersi. Dar şi noroc.

Eu: Mai importantă e sănătatea…

Blonda: Şi cei de pe titanic erau sănătoşi, dar le trebuia noroc.

După care s-a certat cu un moş că putea să coboare din autobuz, moşul vroia să urce… În fine, după ce a coborât am crezut că pleacă, dar s-a întors şi m-a aşteptat… am mai vorbit noi unpic la care îmi zice:

Blonda: Ce ochii frumoşi ai.

Eu: Mersi, la fel.

Blonda: Numai că să îţi dai jos mustaţa…

Deci a stricat tot la faza asta pe moment… Oricum la mine nu se vede aşa de tare, dar în autobuz cum eram mai aproape de ea, chiar în faţa ei se vedea probabil… apoi o sunase unu, probabil pretenu şi o luase într-o direcţie diferită de a mea…

A fost tare… eu oricum nu îmi dau acuma recent mustaţa jos, pentru că nu se vede aşa tare la mine. Dar totuşi am luat-o ca pe un sfat prietenesc din partea ei. Păcat că nu i-am cerut un număr de telefon…

Acuma un sondaj: Să îmi dau mustaţa jos? :))

Este mai degrabă o întrebare pentru cei care mă cunosc, deşi majoritatea au zis că nu pentru că nu se vede aşa tare. Oricum înainte să încep şcoală am de gând. :)

Fusăi azi la BRD la bancomat cu cardu lu tata să scot some money.

Bag pinu nu zice nimic. Dau să văd câţi mii de euro lei mai sunt pe card şi îmi zice că pinul e incorect. Well mă pun şi scriu din nou de data asta mă uitam pe tel la pin să văd că poate am greşit eu… când mă uit acelaşi, pun din nou şi aceeaşi eroare. Asta când să intru să văd câţi bani sunt…

M-am enervat şi am băgat din nou pinul, nu zice nimic… de data asta am dat la retragere numerar şi o mers. Selectez suma dau ”ok” şi îmi zice ceva de genu ”Pin incorect, cardul este reţinut.”

WTF?! Mă duc la bancă care era la un metru şi le explic situaţia şi îmi zice să vin cu tata…

Mă duc acasă vorbesc cu tata şi se pare că era alt pin… bun şi ce puşca mea mi-o acceptat pinul de prima oară?!

Mă întorc cu tata înapoi şi în 15 munite am primit înapoi cardu. Apoi a trebuit să mai aştept 15 minute ca să scot banii…

Care aţi mai păţit ca mine? :))

Dar nu în cea de acuma! Vreau în armata care o făcea tata… cea obligatorie!

Acu două seri când am ajuns de la lucru, pe la vreo 2 noaptea, am început să povestesc cu tata. Nu ştiu cum veni vorba şi am ajuns la tema armatei. Desigur că nu era prima oară, dar întotdeauna găseşti ceva nou de zis :)

Nu zic că de acu două seri, de când mi-a povestit tata, mi-am pus în minte să fac armata. Şi când era obligatorie eu abia aşteptam.

De ce îmi doresc aşa de mult să fac armata?

Pentru că acolo devi bărbat, nu că acuma nu oi fi, dar înţelegeţi voi băieţii la ce mă refer sau poate nu ştiţi. Dar acolo eşti călcat în picioare pus la diferite activităţi dure şi neplăcute, iar tu trebuie să le înduri, să nu îţi fie frică, fapt care te face un bărbat adevărat.

Mor de ciudă că numai e obligatoriu! Acuma dacă vrei să intri în armată trebuie să te angajezi şi să pleci când vrei tu. Atunci făceai cel puţin un an obligatoriu. Tata a făcut 2 ani pentru că el a fost la marină.

Eu unul nu aş vrea în marină ci terestru ca să îi zic aşa… oricum tata a fost la depozitul de armament al marinei… nu prea era  pe mare.

Dacă ar fi să bage din ou armata obligatorie ar fi ceva. Şi dacă e să fac acest lucru cât mai repede. Pentru că mulţi români au nevoie de o educaţie şi o lecţie de viaţă. Pentru că ştiţi cum sunt în ziua de azi românii!

Vrei să fie armata din nou obligatorie?