Amintirile de la început, când vorbeam din priviri, când cuvintele se învârteau pe limbă, neştiind care să iasă primul, când zâmbetul ei îmi tresărea o bucurie imensă, când la fiecare atingere tresăreau nişte fluturaşi în stomac şi când primul sărut m-a eliberat din veşnica dilemă şi emoţie, când fiecare minut fără ea în preajma mea devenea un motiv de îngrijorare, iar fiecare apel fără raspuns îmi stârnea un mic sentiment de gelozie… toate acestea şi nu numai, îmi stârnesc fiori.

Nu ştiu cum să definesc starea, însă mă simt ca în trecut doar că în prezent. Şi vreau să retrăiesc momentul, cu toate că atunci eram mai agitat, mai emotiv şi plin de întrebări… vreau să retrăiesc momentul! A fost o oarecare intensitate, iar neliniştea şi gândurile mă abăteau, dar tot vreau! Vreau pentru că a fost frumos şi încă este! Citeste in continuare… »

Eram pe principiu ”stai în banca ta, nu te arăta”, până de curând, mai exact de la începerea anului şcolar… cu toate că ştiam că eu mă pricep mai bine la ceva anume, nu am arătat şi celorlalţi, am considerat că e ceva bine ce fac, că nu mă laud. Însă acum îmi dau seama ce greaşeală mare am făcut şi probabil că am închis multe uşi.

Faptul că te pricepi la ceva şi o arăţi nu înseamă că te lauzi. Acum depinde cum o faci, dacă începi cu teorie, atunci e cam jalnic, însă atunci când cineva are nevoie de o mână de ajutor şi tu sari repede în faţă, oferindu-i acel ajutor, categoric nu e laudă, dar să te şi pricepi cat de cât.

Nu are nimeni cum să afle că tu te pricepi spre exemplu în domeniul calculatoarelor, dacă tu nu o arăţi, de aceea trebuie să faci acest pas, să ridici mâna şi să intervi.

Ce ai de pierdut dacă te arăţi? Eu zic că nimic, ci ba din contră poţi câştigă bunătatea multor persoane care vor apela de fiecare dată la tine (ăsta poate fi şi un dezavantaj, dacă vor de fiecare dată moca) şi te vor recompensa într-un fel sau altul. Poate peste câţiva ani te vei întâlni cu persoana respectivă şi poate te va ajuta cu un loc de muncă în domeniul respectiv, poate va avea nevoie iar de ajutorul tău, mai ales că peste câţiva ani vei fi mai experimentat şi mai priceput. Şi faptul că îţi foloseşti talentul te perfecţionezi. Mai caştigi şi respectul multor persoane… Citeste in continuare… »

… nu mai au parte de o copilărie menită unui copil. Computerul şi jocurile online sunt la putere şi le provoacă dependenţă, le schimbă mentalitatea şi îi ţin departe de realitate. Nu mai fac ce făceam noi (sau eu) când eram mici.

Zilele trecute ieşisem şi eu pe afară, pe aici prin zonă şi am avut ocazia să am pe lângă mine şi copii de diferite vârste, până în 14 ani (dacă nu mai puţin). Am întrebat pe unul mai micuţ ce face fratesu (de vreo 14 ani) şi îmi răspunde că stă în casă şi se joacă poker pe bani toată ziua. Apoi era încă un băieţaş de vreo 7 anişori căruia îi plăcea să fie învârtit până să îi iese maţele.

O fetiţă de 8-9 ani a fost prinsă că întreţinea relaţii sexuale cu un grăsuţ cam de aceeaşi vârstă (dacă nu mai mic)… de fapt au fost prinşi în spatele blocului dezbrăcaţi, de cei mici.

Copii fără imaginaţie… Într-o zi cu soare, veneam de la şcoală (anul ăsta) şi în faţa blocului doi copii:

Citeste in continuare… »

Care-s cei mai frumoşi ani din viaţă? Dacă eşti încă adolescent or să vorbească hormonii din tine şi or să zică că adolescenţa e ză best, că atunci poţi să tragi ceva pe trafalet… dar adevărul este că atunci când nu ai stres, nu munceşti, primeşti (aproape) de toate, ai prieteni adevăraţi, te distrezi, te joci, eşti inventiv, nu suferi, etc… atunci e cel mai bine nu? Şi toate astea se încadrează în copilărie.

La un moment dat toţi simţit nevoie de maturitate, de a fi pe cont propriu, de a avea banii noştri, mai pe scurt de a intra în lumea adulţilor… nu există cineva care să nu fi simţit măcar o dată nevoia asta. Şi totuşi dacă am trăi doar în copilărie ar fi minunat? Eu nu cred… pentru că după un timp te plictiseşti, vrei ceva nou… de asta s-a inventat şi jocul de-a mama şi de-a tata, pentru că încă de copii simţi nevoie de a cunoaşte rolurile părinţilor.

Citeste in continuare… »

Ieri am fost în trecut… am fost într-o zi obişnuită de acum 8 ani. Asta se datorează unor vechi prieteni, cred că singurii prieteni pe care-i cunosc din copilărie şi încă înţelegem bine. Doi fraţi care s-au mutat în Portugalia când eu aveam circa 9 ani. Erau vecini cu mine, iar acum s-au întors la bunica lor, adică tot în blocul meu, pentru un timp…

Nu mi-a fost greu să-l recunosc pe cel mare, dar cel mic (care venea la mine când îl certa fratesu’) s-a schimbat mult, foarte mult. S-a adaptat după stilul de acolo, şi-a lăsat plete (şi nu-i stă rău) şi s-a schimbat foarte mult fizic.

Au rămas surprinşi când au aflat că dintre cei (aprox.) 10 tovarăşi care eram pe vremuri, acu am mai rămas doar eu… adică mai sunt câţiva pe aici, dar s-au schimbat… eu încă am rămas cu acel chef de joacă, de distracţie ca şi de acum 8 ani.

Citeste in continuare… »

Vă mai aduceţi aminte de articolul cu cele două proaste? Acu două zile am găsit-o şi pe a treia! E vorba despre fosta lor prietenă pe care nu o suportau, de care vă ziceam în articolul trecut. Să vă povestesc cu începutul…

O plimbărică cu iubita prin parc… stăm pe bancă, vorbim şi dintr-odată apar cele două… fete (credeaţi că zic proaste? fie şi aşa, dacă vă place), pe care le cunoaşteţi deja. Erau însoţite de încă două cupluri, dacă le pot zice aşa. În fine, m-a minunat o treabă… şi anume faptul că şi-au văzut de treabă… Nu au salutat, dar nici nu s-au holbat… s-au făcut că nu ne văd, cu toate că una dintre le s-a uitat exact la mine şi a avut intenţia să salute, dar intenţia nu-i destul, apoi au luat-o tot înainte.

Citeste in continuare… »

Aiurea… spune tot.

Datorită faptului că intrarea a fost liberă vă daţi seama că a fost aiurea… au venit toţi proştii, oameni care nu au mai ascultat în viaţa lor o melodie trance sau house adevărată. Piţipoance şi cocalari care credeau că o să audă şi vocea lu’ Inna sau altă muzică comercială de la radio.

Doar o rugăminte: pe viitor, dacă nu sunteţi cu genul ăsta de muzica, vă rog eu, staţi în pula mea acasă. Sau dacă veniţi staţi în pula mea liniştiţi şi ascultaţi… nu faceţi pe cocalari, pardon, nu fiţi cocalari… măcar pentru o zi. Vă căutaţi un loc şi staţi acolo! Nu staţi 10 minute şi apoi plecaţi şi vă întoarceţi şi tot aşa.

Sincer eram dispus să plătesc şi 50 RON intrarea, doar să stea cocalarii acasă şi să-şi facă poze în baie pentru hi5. Piţipoancele au avut şi ele rolul lor şi anume de mascote de care să ne mai amuzăm şi noi un pic. Băi obositelor voi l-aţi confundat pe Talla 2XLC cu nenea Guţă? Dacă nu, atunci de ce dracu dansaţi ca pe manele? Jalnic!

Bătăi n-au fost, erau jandarmi destui pe acolo, dar era mai bine dacă se îmbrăcau în civil şi poate nimerea un cocalar să facă pe ciumegu’ cu ei… nu de alta, dar şi-aşa erau prea mulţi.

Cocalari, cum ziceam mai sus, erau… mulţi. Îşi dădeau tricoul jos şi se rupeau acolo ca la concertul lu Salam. Am mai văzut şi cocalari marţieni, care erau plini de ”bijuterii” dintr-alea verzi, ce strălucesc… şi dansau Tecktonik pe muzică Trance până şi-au dat seama că nu e ceva în regulă şi au plecat…

Acuma lăsând publicul la o parte… să vă scriu ceva şi despre organizare. Păi dacă e gratis de ce să se chinuie să facă ceva mişto, sincer eu îs de acord cu ei într-un fel. Deci a fost scena mare plus alte rulote unde erau alţi dj mai micuţi.

Eu când am ajuns acolo şi anume pe la 23:30 l-am prins la scena mare pe Dj C-zar, care sincer nu-şi merita locul pe scena mare… erau doi băieţi la o rulotă care mixau (nu le ştiu numele că nu scria niciunde pe acolo) care erau mai tari ca cezar ăsta… şi mai bine îi punea pe ei la scena mare.

După C-zar ăsta a urmat ce aşteptam… au intrat Stefanno B2B Julianno care au fost mişto. Chiar mi-a plăcut. Apoi neamţul Talla 2XLC care a încins atmosfera în continu. Am asistat la ei până la sfârşit. Am filmat şi am să urc filmările mai încolo pe youtube.

Aşa zisele scene erau cam aiurea aşezate pentru că se auzea şi din partea cealaltă şi cam toate erau aproape de scena mare. Un lucru ce nu mi-a plăcut  (iarăşi) era aşezarea… deci unde am stat noi în faţă la scena mare era pământ denivelat şi tufe…

După Talla am plecat acasă. Să nu uit să vă menţionez că s-au suspendat la permise… vineri seară au fost peste 5.000 de persoane, iar aseară peste 7.000 şi în amândouă seri poliţia verificau toate maşinile care plecau spre Arad sau veneau în Timişoara, în afară de taxiuri. Şi ieri s-au dublat maşinile de poliţie. Măcar acum s-a făcut ”curăţenie”.

E prima oară când merg, dar cică nu se compară cu cel de anul trecut… şi nici pe mine nu m-a prea fascinat locaţia. Am să revin cu filmările mai încolo.

Aţi fost? Va plăcut?

Later edit: Am pus filmările. Le puteţi vedea aici.