Într-un mod irevocabil amintirile rămân mereu ascunse acolo sus la mansardă, prăfuite, într-un sertar. Zic ascunse, nu doar pentru că aşa intenţionăm noi… sunt amintiri de care vrem să uităm, iar fiindcă acest lucru nu este posibil, e îndeajuns să le ascundem, însă îşi mai fac apariţia datorită circumstanţelor din viaţa ta.

Aş zice că amintirile cu o istorie dureroasă, sentimental vorbind, ar trebui ascunse, însă atâta timp cât au legătură cu acele amintiri plăcute, care nasc în tine fiori caracteristici întâmplărilor din trecut… nu ai cum să scapi, să ascunzi nici o amintire, fie că e plăcută sau ba. Citeste in continuare… »

…se legănau, pe o pânză de păianjen şi pentru că, nu se rupea, au mai chemat un elefant pe ea. Am numărat la elefanţi în excursia asta că, până şi eu, m-am săturat, să nu mai zic de ceilalţi. Nu a fost o excursie, de fapt a fost, dar nu trebuia sa fie. Într-un workshop ai ceva de lucru, dar noi nu am avut chiar aşa de mult, iar ce am avut am terminat repede.

Duminică am ajuns acasă şi chiar îmi pare rău. A fost cea mai mişto excursie în care am fost şi chiar regret că s-a terminat. O săptămână tot nu ne-a ajuns. La început nici nu mă gândeam că o să fie aşa de fain, pentru că, cu toate că eram toţi din şcoală, eram câţiva din fiecare clasă şi nu erau legături foarte strânse… la început, zic, că la întoarcere eram tovarăşi din copilărie. Citeste in continuare… »

Cum să-ţi petreci vacanţa mai mişto dacă nu alături de mulţi colegi şi prieteni într-o excursie? Locaţia nu-i rea, deşi ar fi fost mai mişto undeva la plajă, lângă mare, dar de Marea Neagră nu prea duc dorul, iar de ceva în străinătate nu prea avem ocazia.

Bun, distracţia trebuie combinată cu munca, fiindcă până la urmă ideea plecării a venit cu obiectivul de a merge la un workshop, dar îs curios câţi dintre cei care mergem s-au gândit până acuma la ce trebuie să facem şi câţi s-au gândit la piscina aia mişto de la hanul în care ne cazăm. Citeste in continuare… »

Nu ştiu dacă e doar un mod prin care să ne exprimăm cu adevărat starea, dar cu siguranţă dramatizarea a devenit ceva obişnuit în lumea adolescenţilor şi nu numai. Pentru că atunci când eşti adolescent vezi multe filme, fără şto, chiar vezi. De ce credeţi că mi-am făcut şi site de filme?

Pentru că mă uit la multe filme şi dacă mă tot uit hai să nu fie degeaba… iar filmele te influenţează, pentru că la vârsta adolescenţei eşti cel mai uşor de influenţat sau manipulat (cu toate că sună prea urât).

Viaţa bate filmul, da, dar adolescenţa e cunoscută ca având cei mai frumoşi ani din viaţă, pentru că la vârsta asta nu ştim cu adevărat ce e greul, ne place să visăm şi nimic nu ne împiedică de la sportu’ ăsta (dacă ar fi să şi slăbim visând, ar fi mişto), cu toate că visăm mult prea înainte de prezent. Când eşti tânăr visezi la chestii seriose (job, familie, carieră), iar când eşti adult visezi la clipele în care nimic nu-ţi stătea în cale şi nu aveai griji. Trăim clipa, dar într-un mod involuntar ne gândim şi la cum va arăta viaţa noastră peste câţiva ani şi ne facem şi planuri inevitabil. Citeste in continuare… »

În momentul ăsta sunt pe drum înspre București la târgul de care vă ziceam într-un articol anterior, cu firmele de exercițiu. Teoretic trebuia să fiu acum la București, trebuia să plec ieri la ora 13:35 însă v-am zis eu că proiectul ăsta e un căcat, mare. După ce am stat până la ora 17:30 s-a decis că plecăm cu trenul de 6:30 dimineața și uite așa numai ce am trecut de Drobeta Turnu-Severin.

Încă am multă treabă, chiar esențialul nu e gata și lucru de zori pe tren, mă rog… încerc. Dar mă distrag anumite activități precum fazanul, cărțile și vorbăria. Doar nu degeaba sunt un fan al socializării. Activitatea pe blog… praf, la fel și pe reader, twitter și facebook. Anul ăsta nu știu ce și cum voi face, însă din ianuarie, exceptând școala voi avea destul timp liber. We will see!

Well… ne mai vedem pe blog. Voi mai scrie câte ceva, fiindcă e prima oară când merg la București și sunt curios dacă e într-adevăr așa de nasol în orașul ăsta… cel mai probabil voi scrie pe tren când mă voi întoarce. Dacă dorește careva să vină să ne vadă la târg veniți la liceul Costin Kiritescu (parcă) din sectorul 5, București evident!

Câteva opinii cu privire la oraș? Ce ziceți o să-mi placă sau nu?

ps: cum pot să lipesc polistirenul pe un panou?

Există aşa zis-ul prieten veşnic, ăl mai bun dintre toţi, care-i alături de tine din momentul în care vă ştiţi până în momentul în care dai colţul? Ba chiar mai mult, dupaia să te cheme la o bere acolo sus (sau jos)?

Prietenul de grădiniţă – e acel prichindel cu care faci lipsa mare la oliţă. Vorbiţi numai de Ben 10 şi Scooby Doo, fiindcă Tom şi Jerry e prea old (by my little cousin). El e tovarăşul cu care îţi împarţi jucăriile şi în acelaşi timp cel căruia i le furi. Păi dacă are maşinuţa ta preferata, ce vină ai tu, nu? El îi prietenul de grădiniţă, o prietenie care durează pân’ la sfârşitul grădiniţei sau până te uşurezi în patul lui… Citeste in continuare… »

Nu înţeleg mentalitatea unor oamenii, care în general sunt adolescenţi, dar se poate regăsi şi la vârste mai mari. De ce să porţi ură pe o persoană care nu ţi-a făcut nimic, nu ţi-a făcut nici un rău? Ba, mai mult, nu are nici o treabă cu tine… te salută, vorbeşte frumos dacă tu i te adresezi şi aşa mai departe…

Nu am cerut nimănui să-mi fie prieten pentru că pe lângă faptul că nu-mi place să forţez pe cineva să-mi fie prieten, nici nu am nevoie, sincer. Am şi acu destui prieteni sau persoane cu care mă înţeleg. Nu am treaba nimănui, dacă cineva intră în discuţie cu mine, vorbesc, dacă nu, nu mă bag în seamă aiurea.

Dacă nu suporţi o persoană datorită felului ei de a fi, datorită înfăţişării sau a altor aspecte… adică mai mai pe scurt, dacă o persoană ţi-e antipatică las-o în pace, veziţi de treaba ta. Atâta timp cât acea persoană nu are nici o treabă cu tine, nu ţi-a făcut nimic ţie direct sau indirect, nu văd pentru ce să-ţi şi arăţi antipatia. Fiecare om are cel puţin un defect (de-ar fi măcar unul), alţii sunt proşti de-a binelea, dar nu cred că are rost să îi arăţi persoanei ura în moduri vizibile. Sunt într-adevăr cazuri când acea persoană stă foarte mult prin preajma ta, ţi-e amic, prieten şi nu poţi să taci, e firesc să-i spui ce te deranjează pentru că în cazul ăsta te implică şi pe tine, dar eu nu despre asta vreau să scriu… Citeste in continuare… »