Topic-ul de astăzi – vi l-am zis în titlu’
Participanţi: bărbatul vs. femeia

Bărbatul este considerat de cele mai multe ori motivul unei greşeli. Nu merge maşina de spălat – el e de vină, fiindcă în loc să cheme instalatorul, s-a pus s-o repare. Realiziaţi gravitatea problemei, nu? În loc să se uite pe facebook, la un film sau să bea o bere şi să cheme instalatorul s-a pus el să-şi murdărească mâinile în scopul de a economisi nişte bani. Evident că, dacă proceda invers, era de asemenea o greşeală.

Şi chiar dacă el repară maşina de spălat şi apoi se opreşte dintr-o cauză inevitabilă gen – pană de curent, tot el e vinovatul, pe motiv că maşina a produs pana de curent, în urma reparării efectuate de el.

Dacă era reparată de instalator şi se întâmpla la fel, tot el e de vină fiindcă nu a chemat unul ca lumea.  Înţelegeţi ideea?

E doar un exemplu, probabil irelevant cu tema articolului. Intenţia a fost de a vă creea o perspectivă, înainte de a începe, aceea fiindcă bărbatul este mereu tras la răspundere pentru acţiunile sale (chiar dacă sunt inexistente), chiar şi pentru ale ei, pentru că noi nu dăm atenţie micilor detalii, detalile fiind greşeli evident, altfel o să-mi scoateţi ochii că nu dăm atenţie nici la micile detalii precum: ziua ei de naştere sau a celei în care se mai împlinesc o lună sau un an.

Cine minte mai mult?

Care parte a sexului tinde să mintă mai mult? Ele vor zice că bărbaţii, noi nu vom zice nimic, pentru că aşa cum am zis anterior, nu prea ne pasă de lucruri minore. În sinea noastră deţinem o înţelepciune adeseori profundă, care nu se emană. O păstrăm în tăcere, ştiind deja răspunsul la întrebare şi având posibilitatea de a contrazice răspunsul lor prin argumente şi exemple, totuşi nu o facem. Pentru că tot înţelepciunea noastră ne spune şoptind că vor fi urmări.

Un simplu exemplu: eşti prin oraş, cu treburi şi o vezi cum intră cu câteva prietene într-un local. Ajungi acasă, ajunge şi ea şi pentru că sunteţi oameni, porniţi o conversaţie gen – ce ai făcut azi? Răspunsul ei va fi pe jumătate adevărat. Îţi va zice că a fost într-adevar cu prietenele la un local, dar îţi va zice alt local. Acum, dacă o întrebi de ce minte, fiindcă ai văzut-o, tot tu vei suporta consecinţele, vei fi acuzat de trădare sentimentală cu următoarele motive: nu ai încredere în ea, o urmăreşti, nu-i oferi libertatea de a ieşi cu prietenele ei, eşti posesiv şi lista de acuzaţii continuă.

Chiar dacă a fost pură coincidenţă, pentru ele nu există aşa ceva, atunci când sunt într-o situaţia jenantă. Ele vor face tot posibilul să scape şi ţi se va aminti de toate greşelile tale de la începutul relaţiei până în acel moment. Crunt, nu?

În schimb… noi nu le analizăm la sânge. Mergem mai mult pe principiul: n-am greşit, n-am de ce să mint. Şi am să iau şi aici un exemplu: tu ieşi cu prietenii tăi la o bere şi la bere apar şi Maria cu Ionela, care inevitabil se aşează cu voi la masă, la un pahar de vorbă, pe lângă bere. Apoi când ajungi acasă şi primeşti întrebarea de rutină, zici adevărul. Din acel moment ţi se pot întâmpla două lucruri: fie ei nu-i va conveni, dar se va abţine de la comentarii şi îţi va scoate ochii peste un timp, când ea va greşi cu adevărat spre deosebire tine… fie vei avea un proces, acuzat din nou de trădare sentimentală, ca în exemplul anterior.

După cum observaţi, indiferent de caz, bărbatul greşeşte, doar pentru că aşa vrea ea să fie şi bineînţeles că tot bărbatul minte mai mult, pentru că tot ea vrea să fie aşa. Adevărat e însă că atunci când minţim, fie e pentru o cauza nobilă, fie datorită uneia grave. La noi e simplu.

La mijloc există şi o discriminare şi victima nu e partea feminină, care mereu se simte ofensată că bărbatul are anumite calităţi pe care ele nu le deţin. Femeia este considerată întruchiparea frumuseţii, a fericirii şi a eleganţei absolute. Este considerată întruchiparea divinului etern, ca să reduc la un cuvânt – perfecţiune. Ia hai nu vă umflaţi în pene că am folosit de la început frază ”este considerată” ceea ce nu înseamnă că ”sunteţi”. Din cauza acestei considerări femeia este scuzată de orice greşeală, iar greşeală se atribuie cui altcuiva?

Însă nu uitaţi: bărbatul a fost primul şi şi-a sacrificat o coastă că să fiţi printre noi. Zicea cineva o vorbă – dacă nu erau femeile, era mai bine. Ne f**eam toţi în cur, fără resentimente.

În concluzie bărbaţii nu mint mai mult ca femeile, eventual ne gândim mai puţin la shopping şi mai mult la sex. Ideea e că nu mă aştept ca vreo parte feminină să fie de acord cu mine, iară dacă o parte masculină este de asemenea împotriva spuselor mele, este pentru că, aşa cum v-am zis, noi deţinem o înţelepciune, pe care voi nu o înţelegeţi.