Am ascultat acu câteva seri, după miezul nopţii, la kiss fm emisiunea aia French Kiss în care cei de la kiss fm vorbesc cu ascultătorii lor despre diferite subiecte…

În fine, revenind la subiect… am ascultat câteva discuţii, dintre care una a început deja să încingă atmosfera şi a durat mult peste program:

Un bărbat în vârstă de 22 de ani era cu o puştoaică în vârstă de 14 ani, de 9 luni. Deci s-a cuplat cu ea, când aceasta avea 13 ani…

Mie unul mi se pare chiar freaky… nu am nimic împotriva cuplurilor cu diferenţe mari de vârstă, pot să aibă şi 10 ani între ei… ceea ce contează este vârsta fiecăruia… deci repet nu contează diferenţa de ani dintre ei ci vârsta lor.

Având ca exemplu cei doi de mai sus… părerea mea este că ea e mult, chiar mult prea mică pentru a avea o relaţie cu unul care a trecut şi de liceu… vă daţi seama că ea nici nu a ajuns încă la liceu, fiind clasa a 8-a. La liceu toată lumea se schimbă, datorită noului colectiv…

Pe lângă anturajul pe care şi-l face la liceu mai sunt şi acele etape în care începe să se schimbe, să se maturizeze şi să aibe o altă perspectivă a vieţii ei.

Observ din ce în ce mai multe fete de gimnaziu şi liceu care au o relaţie cu băieţi depăşiţi cu mult de anii lor… Oare de ce?! Fiindcă ăştia mai mari sunt mult mai maturi şi au o gândire mai complexă şi tot odată o vrajeală mai complexă, iar ea îl consideră modelul ei în viaţă…

E şi normal ca ăia de peste 20 de ani să aibă o gândire diferită şi să fie mai maturi faţă de cei de 14-18 ani, pentru că au trecut deja de de anii ăia…

Ştiţi cum stă treabă?! Fetişoarele alea mai mari umblă în mare parte după şhukari care au un fizic lucrat la sală şi o situaţie financiară bună (asta include casă, maşină), iar cum nu toţi au dintr-astea, ceilalţi care nu îndeplinesc aceste condiţii vor trebuii să se mulţumească cu fetişoarele de liceu (dar până şi la astea se impune treaba cu condiţiile), pe care le prostesc de mici arătându-le cât de maturi sunt ei şi ce perspectivă a vieţii au şi ce planuri în viaţa, când defapt unii dintre ei încă stau cu mami şi cu tati în apartamentul lor de 2 camere…

Vă daţi seama că dacă ele găsesc unul dintr-ăsta ca primul ”iubit” (cred că se înţelege de ce am pus între ghilimele) sunt ca şi prostite.

Eu zic ca majoritatea dintre băieţii, pardon bărbaţii cu care se cuplează fetiţele astea (mă refer la cei de la 20 de ani în sus), le ”adoptă” doar pentru că nu sunt de nasul celor de vârsta lor şi în plus mai ”câştigă” şi ei un ”bonus” de la ele…

OBSERVAŢIE!

Nu-mi săriţi în cap cu ”nu e adevărat, nu toţi îs aşa” că n-are rost… nu mă refer la toţi!

Şi acu’ să fim serioşi, majoritatea îs aşa… că nu vreţi voi să recunoaşteţi, asta e treaba voastră… îngropaţi-vă în vise! Că numai e mult până vă treziţi…

Aştepţi autobuzul în staţie… la un moment dat o pereche de adidaşi albi îţi sar în ochi. Care e prima reacţie? Te uiţi la ai tăi, chiar dacă ai sau nu şi tu adidaşi albi… faptul că persoana respectivă poartă o pereche de adidaşi noi te face să te uiţi şi la ai tăi…

După ce te-ai uitat la ai tăi începi să te uiţi şi la alţii şi să-i compari… Să vezi care sunt mai curaţi, mai murdari, mai noi şi aşa mai departe…

Dar v-aţi gândit că poate adidaşi nu sunt noi, ci pur şi simplu sunt îngrijiţi?

Chestia asta am observat-o de ”n” ori pe stradă, iar atunci când tu te uiţi la cel care are adidaşi mai albi sau mai curaţi ca ai tăi parcă te gândeşti şi tu să-i ştergi aşa umpic… uneori când mă grăbesc, în principiu dimineaţa când să plec la şcoala, mai uit şi eu să-mi şterg adidaşi.

Dacă tu ţi-ai cumpărat adidaşi noi şi ieşi prin oraş, sigur ai să atragi ceva priviri, mai ales dacă sunt albi… puteţi să vă folosiţi adidaşi şi ca scop de promovare, vă scrieţi pe adidaşi adresa de la blog, chiar ar fi amuzant şi original în acelaşi timp, pentru că eu nu am mai vazut la cineva pe adidaşi să apară un link… :))

De câte ori vi s-a întâmplat să vă contraziceţi sau chiar sa vă certaţi cu cineva şi să nu ajungeţi la un comun acord. Mie de multe ori… :))

Well… am stat într-o zi şi m-am gândit, oare de ce să îmi mai bat capu? Dezbat şi eu subiectul, vin cu părerea mea şi dacă nu reuşesc să conving persoana respectivă că am dreptate, cedez… (nu pentru că nu ştiu cum să mai argumentez sau că nu am dreptate, dacă chiar nu am dreptate şi mă convinge ea atunci numai comentez) dar dacă niciunul dintre noi nu cedează mai bine cedez eu şi fiecare rămâne cu opinia lui.

Mi se pare chiar firesc, de ce să ajung să mă cert cu persoana respectivă? Mi-am spus părerea şi dacă nu are nici un efect asta e…

Să luăm acu’ o altă perspectivă… spre exemplu oligofrenii din ziua de azi cărora le face plăcere să se ia de oricine numai să pară interesanţi faţă de amici lor, mai ales dacă se numără şi fete pe acolo… :))

Caută cumva să te enerveze şi să cedezi şi să le dai un motiv mai întemeiat să se ia de tine, fapt care duce la o ceartă, scandal şi la băieţii în cea mai mare parte se ajunge şi la bătaie… şi pentru ce? Că s-a luat ăla de cum arăţi? De cum mergi? De freza ta? Şi aşa mai departe…

Chiar nu are rost, mai bine îl laşi pe el să se simte bine, că nu toţi dintre amicii lui sunt ca el şi poate se mai trezesc şi cei din jurul lui şi îşi dau seama că e cam ratat… şi faptul că îşi baţi joc de prieteni lui sau îi ia peste picior, nu o să facă nimic altceva decât să îi îndepărteze de el… poate cu asta câştigă doi prieteni acolo care nu’s mai inteligenţi decât el, defapt dacă mă gândesc aşa şi-a găsit şi el unul de seama lui… adică incult.

Nici să fi luat peste picior nu e bine, dar nici să te cobori la un nivel de prostime ca cei din jurul tău… trebuie să găseşti echilibrul… Părerea mea e că cel mai bine e ca atunci când vezi că nu rezolvi nimic să dai din cap şi să zici ”bine…”

Daca zici ”bine…” nu înseamnă neapărat că aprobi ceea ce susţine celălalt. :D

Între timp ce veneam de la şcoală am trecut pe la magazin unde am avut suprinderea să o văd pe ea… Am simţit o atracţie pe care nu puteam să o controlez, o curiozitate  adâncă şi o poftă de nestăpânit…

Nu puteam să-mi mut privirea în altă parte… picioarele o luaseră razna… încet, încet mă îndreptam spre ea… privire după privire, fără o vorbă… într-un final nu am mai rezistat şi am luat-o de mână şi am dus-o la mine… nici uşa nu reuşeam să o descui… în acel moment răbdarea era un cuvânt fără vreo semnificaţie…

Am reuşit să intru, am tras-o repede şi am trântit uşa… mă descălţam şi în acelaşi timp mă îndreptam spre camera mea… unde ne-am întins în pat şi totul a început să capete un ritm mai uşor… începând de sus, am dezbrăcat-o uşor până am ajuns jos de tot…

Privind-o cum arată… forma corpului… culoarea pielii un ciocolatiu intens spre care mă îndreptam să-l gust… iar la momentul atingerii dintre buzele mele şi buzele ei, un extaz puternic a făcut ca să-mi pierd din nou răbdarea… şi nu m-am mai stăpânit şi am sărit pe ea…

E bună, e rece… e îngheţata de ciocolată! :X

Prima îngheţată pe vara asta :X

Numai ce am citit articolul lu GrimCris şi am zis să verific şi eu dacă mi-a copiat cineva vreun articol şi am dat un search pe copyscape.com să văd dacă mai apar pe undeva articolele mele şi se pare ca am găsit primul inapt, defapt sunt doi… două persoane lipsite de originalism şi pline de idioţenie românească. :)

Şi anume twoblog.info… mi-a copiat articolul meu Hi5 vs. Facebook în întregime…

Dovada: http://twoblog.info/hi5-vs-facebook/

Nu mă interesează că pun link spre ei şi-aşa nu am mulţi vizitatori… dar să nu fi în stare să scrii un articol… hai înţeleg ai nevoie de inspiraţie te uiţi pe net şi te inspiri, dar să copiezi totul dai dovadă de lipsă de originalism…

Nu are rost să mă agit… am să trimit un mail la cei de la hostul lor, urmând sfatul lu Grim, poate dau acolo peste câţiva băieţi buni… dar mai întâi am să le dau ocazie de a şterge articolul şi dacă vor să aibă o reputaţie bună în blogsferă să nu copieze alţi bloggeri.

Later Edit: Se pare că s-a rezolvat. :) Aşa-i mai bine.

O modalitate eficientă pentru a ascunde anumite fişiere… să vă explic:

1. Luaţi fişierele pe care vreţi să şe ascundeţi şi le puneţi într-un folder oriunde în calculator… (în tutorial vom folosii ‘‘C:\ascuns” )
2. Acum folosind programul WinRAR, arhivăm folderul ”ascuns” într-o arhivă cu numele ”secret.rar” (click dreapta pe folderul hidden -> Add to archive…). Arhiva o gasiţi unde este şi folderul ”ascuns”.
3. Alegeţi o poză (ex: poza.jpg), pe care o copiaţi în ”C:\ascuns”
4. Mergeţi la ”Start -> Run -> cmd” şi scrieţi ”C:\ascuns” (fără ghilimele).
5. Scrieţi următoare comandă ”COPY /b poza.jpg + secret.rar output.jpg” (fără ghilimele)
6. Acum o să apară un nou fişier şi anume ”output.jpg”. Când daţi dublu click o să vă apară poza, dacă îl deschideţi cu WinRar (click dreaptă -> Open with… -> WinRAR) o să vă apară fişierele ascunse.

Precizări:

• Nu scrieţi şi ghilimelele
• Puteţi să puneţi şi o parolă la arhivă, atunci când arhivaţi. (opţional)