Fiind luni, o zi ploioasă şi obosită, care îmi dă un chef de leneveală şi nici un chef de scris… am să vă arăt (aud la unii profi ”arat”, aşa se zice sau ”arăt”? Eu ştiam că arat îi atunci când mergi la câmp la arat… de la mine de la sat ştiu asta, în fine) o poză făcută în timp ce veneam de la şcoală…
Da mă decisei s-o iau prin cimitir, e mai scurt drumul. Poza a fost făcută săptămâna trecută, nu azi. Azi nici nu am fost la şcoală că dau ăştia bacu’. Voila:
Cel mai dificil lucru pentru un profesor nu este să predea, ci să menţină liniştea şi ordinea în timpul orei. Şi văd din ce în ce mai mulţi profesori incapabili de această acţiune. Dacă asta e greu gândiţi-vă cât de greu e să capeţi atenţia a 30 de persoane…
După cum vedeţi am îngroşat 3 cuvine mai sus, pentru a vă sării în ochi. Părerea mea este că dacă reuşeşti aceste 2 obiective ca profesor, şi anume să menţi liniştea şi ordinea, atunci ai căpătat şi al 3-lea, (cel mai greu) atenţia elevilor.
Dar nu pentru mult timp… acum, totul depinde de profesor… de felul lui de a preda şi de personalitatea lui.
Ţin să menţionez că un profesor este mult mai capabil să îndeplinească primele două obiective (linişte şi ordine), deoarece o voce de bărbat, mai bine zis un strigăt sau ţipăt de bărbat influenţează mai mult elevul şi îl potoleşte. Bărbatul imediat ia iniţiativă şi e mai sigur pe el. Pe când femeia calcă de 10 ori în acelaşi loc şi tot nu e hotărâtă ce să facă. În contextul nostru un profesor îi poate pune mai repede la punct… Sunt şi profe de genu, dar într-un număr mai scăzut.
Eu unul, nu înţeleg ce e aşa greu să faci linişte în clasă?! Ai catalog, ai pix, treci la treabă. E îndeajuns să asculţi un miştocar din clasă, îl plimbi prin materie, constaţi că nu ştie, 4. Dacă mai apare unul, îl rezolvi şi p’ăsta şi apoi să vezi ce cuminţi or să stea toţi.
Cum am mai zis, majoritatea profelor de la mine din liceu nu sunt în stare să ”conducă” o clasă. Şi se plâng la dirigintă şi ne ţin nouă discurs precum că din cauza şcolii ei au cedat atât din punct de vedere fizic şi psihic… Da’ te forţează cineva să faci o meserie de care nu eşti în stare?! Mă-ndoiesc.
Înţeleg că e frustrant să mergi din oră în oră la câte o clasă şi să auzi ţipete, gălăgie, râsete, etc. Te face să cedezi în multe privinţe, dar dacă nu ai tăria necesară, pentru că totuşi nu e aşa uşor să fi prof (depinde de materie), lasă-te.
Fiecare meserie e cu cel puţin două tăişuri. Aşa că trebe’ să te gândeşti bine cum te afectează pe tine.
Revenind la subiect. Să zicem că în clasă e linişte şi pace. Să zicem că 10 elevi sunt atenţi la oră (iarăşi depinde de materie), dar toţi categoric nu… ceilalţi dorm, vorbesc, în principiu fac altceva sau nimic.
Cum să faci, tu ca profesor, să capeţi atenţia (aproape) tuturor?!
În primul rând cu forţa nu rezolvi nimic, adică dacă îi iei pe fiecare în parte cu ”3+2=5 aşa-i Dani?” şi aşa la fiecare… pentru că o să stea cu privirea la tablă, dar cu gândul la ”Cristinuţa”.
Aici ţine foarte mult de profesor. De felul în care predă şi de personalitate. Cu ajutorul câtorva cuvinte cheie poţi să faci materia pe placul lor, iar ţie ca profesor să-ţi fie mult mai uşor şi liniştitor.
Păi să vedem câteva cuvinte care pot ajuta:
Şi cuvintele pot continua… ar mai fi şi sexul dar mă-ndoiesc că poate un profesor să combine sexul cu matematica, fizica sau alte materii.
Cum ziceam anterior, personalitatea profesorului contează.
Spre exemplu avem câţiva profesori la noi în liceu, care sunt foarte de treabă şi îşi aduc şi ei aminte cum era când erau copii şi te lasă mai uşor şi se comportă cu tine de parcă ţi-ar fi coleg(ă) de clasă, nicidecum profesor, asta în limita bunului simţ. Şi din păcate unii elevi în loc să profite de ocazia asta, dau cu piciorul în ea.
Cum poate profesorul să atragă atenţie elevilor la oră?
În fiecare zi pe la ora 15:30 în staţia de bus, găseşti cel puţin două băbuţe şi un moşulică… cel puţin. Autobuzele trec, iar aceşti oameni tot acolo rămân.
După care, pe la 16:00 apare maşina care aduce adevărul de seară şi atunci începe să se formeze o coada ca la brutărie, când se dă pâine caldă dimineaţa… nici bine nu aşează băiatu ziarele şi încep băbuţele (ladies first) să umple plasa cu ziare, iar apoi şi ”băieţaşi”. Am uitat să menţionez că ziarele îs moca!
Deci de fiecare dată când dau pe acolo la ora respectivă (şi dau de multe ori) stau şi ma uimesc… Ce poate să face cu acele 10-20 de ziare (de persoană, că trebe fiecare să aibă)?
Să se şteargă la ”grapefruit”? Îs cam aspre… Să citescă? Mă cam îndoiesc şi chiar dacă ar fi… nu le ajunge unul? Nu-i înţeleg.
Abia acu’ înţeleg de ce nu găsesc şi eu vreodată un ”adevăr de seară” şi nu numai acolo… cred că se formează cozi la fiecare ”din alea unde se pun ziarele” (chiar n-am habar cum se numesc), în tot oraşul… culmea ar fi ca după ce termină aici de luat ziare să se ducă şi în altă parte…
În România dacă se dă ceva gratis se face coadă. Îs curios, dacă am avea din astea cum va fi?
A ţine la cineva este asociat cu a iubii pe cineva, adică faptul ca te întelegi cu cineva, că ţii mult la persoana respectivă… poţi să zici că o iubeşti… aşa spun psihologii.
Chestia asta ce susţin psihologii, mi se pare iubirea prietenească, aşa cum există şi iubirea părintească, dar majoritatea care spun “te iubesc” (aici mă refer la relaţiile de cuplu) vor să o zică referindu-se la dragoste.
Azi peste tot auzi “te iubesc”, în special de la adolescenţi în sus (ca să numai zic că şi copiii de 10 ani folosesc expresia), chiar dacă aceştia nu ştiu ce e aia iubirea… faptul că ţin la persoana de lângă ei îi determină să folosească aceste 2 cuvinte care defapt au o semnificaţie mult mai mare că nici unii adulţi nu reuşesc să-i dea de capăt.
Eu unul sunt de părere că dragostea şi iubirea sunt sinonime dar şi antonime în acelaşi timp.
Dacă psihologii susţin că “a iubii pe cineva” e asociat cu “a ţine mult la cineva” atunci înseamnă că dragostea e ceva mult mai măreţ şi ar fi sinonim (sau pe aproape) cu “a adora pe cineva”, iar această expresie se susţine a fi mai presusă decât “a iubii pe cineva”, sentimental vorbind. Deci aici dragostea e diferită de iubire.
Dar dragostea parintească nu e tot una cu iubirea părintească? Deci aici ar fi sinonime.
Sunt ferm convins că sunt mai multe situaţii în care iubirea este şi nu este la fel ca şi dragostea…
Chiar îmi place să scriu despre astfel de subiecte, iubire, dragoste, prietenie, relaţii, sentimente şi tot ce ţine de persoanele din jur… şi beneficiul ar fi că întotdeauna este ceva să scrii despre asta…
Reveninv la subiect şi la întrebarea din titlu… când zici că-ţi iubeşti mama are logică, dar când e vorba de un/o amic/amică sună absurd să zici că îl/o iubeşti doar ca amic(ă)…
Exemplele pot continua, dar cred că a-ţi înţeles ce vreau să zic. Care este părerea voastră?
În primul rând eu nu-mi fac speranţe şi vă sfătuiesc ca nici voi… Ăştia se regândesc şi în ultima sută de metri. Acuma nu ştiu ce vor să facă, ieri auzisem că vor să facă grevă pe 31… grevă generală şi vor intra toate şcolile din România în vacanţă mai repede…
Alţii zic că se face grevă, dar îi va afecta doar pe cei cu bacu, deci nu vom relua anul… Mie unul îmi este indiferent faţă de decizia pe care o vor lua.
Nu aş vrea să îngheţe anul din cauza unor două motive: chimia şi fizica. Pentru că în a 11-a scăpăm de ele. Cu toate că dăm de altele e mai bine, decât aceste două materii.
În acelaşi timp nu m-ar deranja să îngheţe anul… ideea asta cu repetarea clasei a 10-a i-a acaparat pe toţi într-un sens negativ, adică majoritatea nu vor. Însă eu aş avea alte două motive pentru care mi-ar convenii să repet anul. Să mă pun mai serios pe învăţat şi să-mi petrec mai mult timp în liceu. Da, nu mă grăbesc să ajung la facultă… am tot timpu din lume, asta dacă nu intervine chestia aia cu sfârşitul lumii sau doamne fereşte altceva.
Dacă ar fi să alegi tu cum să fie şi anume să îngheţe sau nu anul şcolar… ce ai decide?
Pe lângă faptul că stau în banca mea și-mi văd de treaba mea mai și sunt luat peste picior… Poate ar trebuii să țip și eu, să fac gălăgie și să mă iau în gură cu profesorii la ore, pentru că văd că mai nou așa se câștigă respect din partea lor. Să rectific… nu sunt luat peste picior, dar este ce asemănător.
Să vă dau un exemplu, acest exemplu fiind la urma urmei și ceea despre ce vreau să scriu…
Luni am avut teza la mate… primim subiectele, îmi văd de lucrare, mai pe scurt toate bune și frumoase… pentru mine. Pentru profesoara (care ne este și dirigintă) lucruriile stăteau altfel… din cauza faptului că suntem o clasă foarte „activă” în școală și la ore (nu în sensul bun al cuvântului), driginta e unpic nervoasă… pe motivul că nu prea învățăm la mate și că avem un renume în școală (după cum observați nu am specificat dacă e unul bun)… și uite așa s-a decis să ne pună la punct, pe toți.
De ce toți? Bun, înțeleg că vrea să ne potolească prin diverse metode, cu toate că dumneaei întotdeauna a fost de partea noastră și ne înțelegea… dar de ce toți? Hai să zic măcar de-am fi fost o clasă unită, dar nu suntem și o știe și dumneaei foarte bine.
Deci pe motivul că 2-3 (de-ar fi măcar atâți) zbiară, fac mișto la ore (măcar ies ca lumea miștourile) și deranjează ora… avem toți de suportat consecințele, ceea ce mi se pare absurd.
Okei, deci diriginta noastră e nervoasă pe noi datorită faptului că unii din clasă deranjează celelalte ore… ora ei fiind mai liniștită, doar e diriginta. Dar chiar nu sunt în stare ceilalți profi să mențină ordinea și disciplina? Așa e, nu sunt! Dar măcar încearcă? O simplă tentativă de „verificare a cunoștințelor pe materia respectivă” poate calma pe oricine… pentru că nimeni nu ar alege o notă mică în comparație cu faptul de a sta în banca lui… dacă așa nu merge și vezi că respectivul tot insistă să deranjeze ora și după ce a primit 3 advetismente, atunci dai acolo un 4 și ora viitoare sigur nu va mai fi așa, ci dimpotrivă va încerca să-și scoată nota.
Acum, revenind la subiect că am trecut mult peste… așadar eram la teză și totul era ok. Ceilalți mai încercau câte o privire la colega sau colegul de bancă și uneori mai primeau câte o atenționare, chiar prea multe… Trag și eu două priviri la colega în lucrare, fără vreo speranță (țin să menționez că NU am fost prins)… în cele din urmă am mai tras o privire rapidă și discretă, privire care nici nu se compara cu celelalte care umblau prin clasă… și iată ca de la această privire profa a decis să mute o bancă separat de oricare din clasă și să mă așeze acolo…
Trei tentative de copiat am avut dintre care doar la una dintre ele m-a prins și m-a mutat din bancă… iar ceilalți copiau în prostie… fiecare primea câte două-trei avertizări și tot nu le făcea nimic… să numai zic că se zvonește cum că cineva ar fi știut ce ne dă la teză. Să nu ziceți că m-a mutat pe motiv că are mai multe așteptări de la mine, pentru că e greu la matematică și nu ai cum să nu tragi măcar o privire la colega… și în plus de asta, după ce mă mutase, se mai și luase de mine precum că nici nu știu să notez o ecuație… deci pur și simplu mi-a dat o impresie precum că ar avea ceva personal cu mine.
În fine ideea e că eu m-am mutat din altă clasă unde am avut probleme cu profesorul de matematică pentru că mi-a dat o notă mult sub cunoștința mea și i-am dovedit că pot mai mult și a prins ură, ciudă pe mine… de aceea m-am decis la începutul anului să stau în banca mea și să nu ies în evidență… nici prin fapte rele dar nici bune… pur și simplu să îmi văd de treaba mea și se pare că a fost o decizie proastă!
De ce a fost o proastă decizie? Pentru că dacă te văd profi cum stai cuminte în banca exact de tine se vor lua, deoarece nu sunt în stare să se ia de cei care sunt implicit vinovați… pentru că sunt conștienți că respectivi vor face scandal.
Well… am de gând să mă schimb în această privință și să iau inițiativă. Bineînțeles că am să am grijă și am să fiu preventiv la decizile pe care le iau. Cert e că nu am să mai mă las călcat în picioare și am să ies din banca mea. 
Tu cum ești la ore? Stai în banca ta? Ieși în evidență?
Iată şi al 200-lea articol…
De la primul articol (care l-am scris azi pentru că nu aveam unul) am ajuns la cel pe care-l citiţi acuma. Din decembrie 2008 până-n iulie a mers binişor, nu aveam aşa mulţi vizitori, dar puţinii care erau mi-erau fideli şi comentau la fiecare articol…
În august am plecat din localitate şi n-am avut cum să mai scriu… la sfârşitul lunii m-am întors, dar numai aveam deloc chef de blog… şi scriam cam rar(vezi arhivă în sidebar, dreapta). Abia luna asta am început să-mi revin şi mi-am achiziţionat şi laptop ca să pot scrie şi când plec de acasă.
Câteva detalii a ce am făcut până acum:
Top 10 articole – le puteţi vedea în dreapta, în sidebar.
Total views: 15,887
Ziua cea mai aglomerată: 362 (ieri, 16 Mai 2010)
Am făcut şi un update la pagina ”Despre mine…”
Well… recunosc că am puţine articole iar blogul e online de 1 an şi 4 luni, dar pentru aceste 200 de articole sunt foarte multe comentarii pentru mine. 
Am să încerc să scriu în fiecare zi câte ceva, dar nu promit, cert e că sunt motivat acuma să duc blogul cât mai departe şi să strâng cât mai mulţi cititorii fideli. Apreciez faptul că mă citiţi şi comentaţi.
Ne vedem la cel de-al 300-lea articol. C’ya!
