Din propria experienţă îmi permit să răspund cu da.

Ce înseamnă mai exact ”a fi indiferent”?

Pe scurt: nu-ţi pasă, nu te interesează de anumite lucruri sau persoane, laşi totul în voia sorţii, dacă e sa fie aşa bine, dacă nu iară bine.

Cel mai bun exemplu este o relaţie… da ştiu că tot pe tema asta scriu în ultimul timp, dar e cel mai bun exemplu… cel mai mult doare atunci când persoana la care ţii cel mai mult îţi dă semne că nu-i mai pasă de tine sau de relaţia voastră… vă certaţi, ea nu dă nici un semn, nici dacă a greşit şi continuă cu gândul ”Dacă vine el la mine, bine, dacă nu iară bine” sau cel puţin asta insinuezi tu din comportamentul indiferent pe care ţi-l arată.

Indiferenţa îşi face apariţia şi în sectorul ”prieteni”. Dar aici nu te afectează aşa tare, cel puţin pe mine… pentru că v-am spus într-un articol precedent ce părere am despre prieteni…

Cel mai grav e atunci când eşti indiferent faţă de familie… aici e o mare greşeală. Pentru că familia e cea mai importantă din viaţa unei persoane… mai ales dacă acea persoană este încă un copil şi să nu uităm că întotdeauna vom avea o parte din noi care se simte în nesiguranţă, care ne spune ca avem nevoie de ajutor, de cineva şi cine îţi e mai aproape decât părinţii? Cei care te-au crescut, ţi-au oferit căldura şi iubirea parintească şi te-au învăţat cum să te descurci şi mereu au fost în spatele tău să te ridice atunci când eşti la pământ.

Adevărul este că indiferenţa este foarte apropiată de orgoliu. Pentru că atunci când foloseşti indiferenţa gândeşti cam aşa ”De ce să mă duc eu? Să vină ea.” şi mai ales dacă gândeşti în acest fel atunci când tu ai greşit faţă de persoana respectivă se poate numi în totalitate orgoliu…

Până acum am dat exemple de nepăsare asupra unor persoane, dar hai să ne gândim şi în cazul unor fapte, lucruri, obligaţii, etc.

Ca şi în cazul persoanelor indiferenţa are un rol negativ şi atunci când e vorba despre un lucru… acel lucru fiind de exemplu ziua de mâine. Dacă mâine ai de învăţat şi tu nu te pregăteşti şi laşi în voia sorţii, mai precis dacă nu îţi pasă… atunci e o problemă. Poţi lua o notă mică care să te afecteze, din mai multe puncte de vedere…

Şi dacă nepăsarea înaintează la lucruri mai importante cum ar fi la obligaţiile pe care le ai faţă de şcoală, societate sau pe viitor iarăşi e o problemă. Nu mă pricep la exemple pe tema asta, dar presupun că aţi înţeles unde vreau să ajung…

Indiferenţa trebuie lăsată deoparte şi nu numai când e vorba de prieteni sau anumite sarcini pe care trebuie să le îndeplineşti… trebuie să dăm dovadă de seriozitate şi să arătăm că ştiim ce vrem să facem şi cum să facem… nu să călcăm de 10 ori în acelaşi loc şi să dăm dovadă de nesiguranţă pentru că atunci cei din jurul nostrul vor profita şi ne vor pune la pământ…

Astăzi m-am gândit să fac şi eu pe indiferentu pentru că m-am săturat de glumele tâmpite şi gesturiile unor persoane… ba chiar am primit şi sfaturi să procedez astfel, dar dacă cineva face pe indiferentu cu mine, nu înseamnă că trebuie să răspund şi eu aceeaşi monedă…

Mai pe scurt, nu mă suporţi îmi spui în faţă tot ce vrei îţi zic şi eu tot ce mă deranjeaza, iar dacă nu îţi convine la revederci! Ştii unde-i uşa cine te mai reţine? Ştiţi cum stă treabă? Când suntem singuri e cel mai bun prieten, apoi când apar şi alţii mă ia la mişto ca să îşi facă el imagine de şhukar! Apoi când îi zic face pe supăratu… iar eu fiind mai prost hai că las de la mine… dar de acu se va schimba situaţia… nu-ţi convine, pa!

Nu mă pun să fac eu pe supăratu sau indiferentu… Nu merită să îmi bat capul pentru asta.

Cam atât şi despre subiectul indiferenţei… Adevărul e că indiferenţa doare, dar pentru nişte prieteni cu două feţe nu te va durea niciodată şi dacă stăm să ne gândim fiecare persoană de pe glob are o faţă în plus…

Nici un striptease nu poţi să mai vezi în ziua de azi… Care reuşeşte să-l vadă pân’ la sfârşit? :))

Uitaţi-vă pân’ la sfârşit… =))

Am mai abordat odată acest subiect aici, dar simt că nu am spus tot ce era de spus aşa că dacă cumva mai reiau ideile nu îmi săriţi în cap. :)

În primul rând prietenia nu se învaţă dintr-o carte!

Bineînţeles că nu poţi să numeşti pe cineva ca fiindu-ţi prieten/prietenă o persoană ce tocmai ai cunoscut-o… pentru a ajunge la gradul de prietenie mai e ceva cale de bătut… trebuie să cunoşti persoana mai bine, să vă înţelegeţi bine, etc.

Eu mă împrietenesc foarte repede… mai ales cu fetele, nu că aş urmări ceva, pur şi simplu fetele mi se par persoanele ideale de comunicat, de povestit… ele înţeleg mai bine. :)

La o prietenie încrederea şi sinceritatea e cea mai importantă pentru mine, de aceea am prea multă încredere şi dupaia mă trezesc că treaba stă defapt altcumva… şi sinceritatea, îmi place să zic tot pe faţă, dar mai fac şi excepţii că nu toate sunt de zis. :)

În ultimul timp am realizat că sunt mult mai diferit decât prietenii mei… cam toţi au cel puţin două feţe, dacă nu mai multe şi le schimbă foarte des. Spre exemplu când suntem între 4 ochi totul e ok, vorbim, povestim, dar când intervin şi alte persoane aceşti prieteni se schimbă radical… Cum? Toţi vor să iasă în evidenţă, să fie pe prima pagină… nu că ar fi un lucru rău asta, dar dacă acest lucru şi anume să fi în centrul atenţie, se face prin a-ţi bate joc de prietenii tăi, e literalmente o prostie!

Ce ai de câştigat dacă tu îţi baţi joc de un prieten pentru a te înţelege cu altul? Păi pierzi unul care îţi e cu adevărat prieten şi apare altul care cine ştie ce fel persoană e.

Cum se strică o prietenie?

Păi de obicei relaţiile de ”iubit-iubită” strică o relaţie de prietenie… asta în proporţie de 90%, procentele sunt realizate de mine :)), din propriile experienţe. :)

Aici sunt mai multe cazuri, eu am să încerc să mă bazez pe cele mai des întâlnite:

Tu ca băiat ai cunoscut o fată şi începi să te împrieteneşti cu ea pe parcurs, vă înţelegeţi de minune, vă spuneţi o gramadă de lucruri ce nu le-aţi spune la oricine, relaţia de prietenie merge foarte bine… acu sunt două modalităţi cum prietenia se poate duce de râpă şi anume:

• Te înţelegi atât de bine cu ea şi ea cu tine încât vă hotărâţi să faceţi următorul pas şi anume de a trece la o prietenie la ceva mai mult… normal că relaţia nu va decurge pân’ la adânci bătrâneţi, odată şi-odată tot o să vă despărţiţi… dacă vă despărţiţi s-ar putea ca să reveniţi la o prietenie ca cea din înainte sau unpic mai îndepărtată sau chiar să o terminaţi şi cu prietenia…

• A doua modalitate ar fi ca atunci când vă înţelegeţi bine şi rămâneţi doar la gradul de prietenie, iar el sau ea se cuplează cu altcineva… vă daţi seama că doar acuma el sau ea îşi va petrece mai mult din timp cu iubita/iubitul… se poate să vă înţelegi şi pe urmă, dar categoric nu aşa de bine ca înainte :)

• Mai este şi un al treilea caz şi anume când cele două aspecte de mai sus sunt combinate… aici e de obicei cel mai rău… şi sigur nu vă ve-ţi mai înţelege ca înainte… chiar dacă tu încă mai vrei să vorbeşti cu ea/el. În situaţia asta se rupe orice legătură de prietenie… din partea persoanei care şi-a găsit pe cineva. :)

Acu am să iau şi partea de acelaşi gen… în cazul ăsta nu prea avem ce să discutăm… cu toţii am avut prietenii cu care ne-am certat pe diferite motive, dar ne-am împăcat… mai sunt şi acele situaţii în care prietenul te bârfeşte pe la spate, fazele astea te fac să îţi bagi ceva în ea de prietenie… şi să nu o scoţi prea curând, poate chiar deloc…

Desigur că într-o prietenie mai există şi certuri, neînţelegeri… obstacole peste care trebuie să sărim şi să mergem mai departe.

Cu toţii vrem să avem prietenii buni şi de încredere, dar nu toţi sunt de aceeaşi părere…

Prietenia are un rol foarte important în viaţa fiecaruia… trebuie să ne integrăm în societate şi să ştim să comunicăm cu lumea, de aceea avem nevoie de prieteni… dar am avem nevoie şi de un prieten mai special… un prieten adevărat.

Un prieten adevărat este acel prieten care nu te lasă la greu şi e în spatele tău să te ridice când cazi şi să te susţină în tot ceea ce faci, poate chiar să se şi implice. Puţini îs cei care înţeleg sentimentul acela de prietenie… sau de obicei îl confundă cu distracţia, banii şi femeile… asta în nici un caz nu e prietenie.

Prietenul e persoana cu care râzi, glumeşti, povesteşti, bârfeşti, persoana căruia îi spui toate necazuriile şi nebuniile tale şi mai ales persoana în care poţi să ai încredere şi cu care să fi sincer, e persoana care observă când ai o zi prostă şi încearcă să te ajute, să te simţi mai bine… este persoana care îţi va ţine mereu uşa deschisă şi te va primi cu căldura prieteniei.

Din păcate nu este un astfel de prieten sau poate nu l-am descoperit, dar toate încercăriile de a descoperii un astfel de prieten au dat greş într-un final.

Prietenul îţi e propriul duşman. The end!

Dacă scriu şi eu câteva articole mai serioase şi mai pe tema relaţiilor şi lumea mă ia la întrebări…

”Sergiulică, mamă ce ai păţit? Eşti îndrăgostit? Suferi? Dramatizezi?”

Nu am nimic frăţică… nu’s îndrăgostit şi nu am fost, nu sufăr… am fost cu cineva, numai sunt, gata… doh… şi nici nu dramatizez, pur şi simplu scriu pe blog ce îmi trece mie prin cap şi mie chiar mi s-au părut reuşite articolele, dar văd că în loc să le citiţi, să le luaţi ca pe un sfat, voi mă luaţi pe mine la întrebări că de ce scriu eu aşa ceva?

Da, am luat-o pe alte teme, scriu altcumva, altceva… vreţi să scriu şi despre aiureala cu voturiile, despre crimele de la pro tv sau alte tâmpenii? Nu scriu, daţi search pe google şi le găsiţi cu grămada… eu aici scriu ceva din propria experienţă sau gândire… şi uneori ca să mă descarc. E adevărat că am avut parte numai de drame şi de aceea scriu, să vă dau câteva sfaturi sau măcar să vă mai obosesc ochii.

Uneori mă gândesc că să îmi fac blogul anonim şi să nu ştie prietenii că eu scriu… o fi totuşi mai bun un jurnal?

Terminaţi odată cu întrebăriile, citiţi dacă vreţi dacă nu daţi pe ”x”-ul din dreapta sus şi gata. Amin!

Ei, e 10:27, râd de 2 ore, ascult muzică de dimineaţă… cu pauze şi iată că mie mi-a venit acu un chef să scriu pe blog…

E vorba despre tineretul din ziua de azi (cum sună, parcă aş fi tatămiu)… toţi vor să facă pe maturii, nu-i aşa? Chiar de mic copil te gândeai ce vrei să te faci când vei fi mare şi îţi doreai să creşti, la adolescenţă începi deja să te maturizezi şi ţi se schimbă mentalitatea, felul de a gândi şi vrei să ajungi la 18 ani, să începi să munceşti, să ai banii tăi şi aşa mai departe…

Eu nu sunt acel gen de persoană şi anume să mâ gândesc aşa profund la viitor încât să vreau să ajung la el cât mai repede… toate la timpul lor, de ce să mă grăbesc să fiu major? Ca să pot face puşcărie? Să mă duc să muncesc pe rupte? Să mă însor ca să mă bată nevasta la cap în fiecare zi sau soacra? (una din două tot se nimereşte) Să îmi fac o familie? Să îmi crească burta? Şi aşa mai departe…

Toate la timpul lor… e normal că vor venii şi astea, dar de ce să mă grăbesc? Fiţi siguri că odată ce veţi ajunge la vârsta unui părinte veţi regreta că nu aţi profitat de adolescenţă, tinereţe…

Fetele… ele îs alea cu moţ, întotdeauna ele se consideră mai deştepte… dacă aşa le place lor să se mintă, treaba lor :))… glumesc, dar sunt unele care chiar se întrec, exagerează…

Băi nu ştiu, dar mi s-a cam dus chefu şi inspiraţia… oricum nu are rost să mai dau exemple, că se observă în jurul vostru… dacă nu vezi fă o plimbare până în centru şi analizează copii/adolescenţii…

“Em” I right?

Mda… nu am mai scris de câteva zile… dacă nu am dispoziţie bună nu scriu, că la subiecte nu-i problemă, le găsesc imediat. Că tot venii vorba de subiecte, în ultimul timp aţi citit numai subiecte legate de cupluri şi ţin să vă anunţ că nu, nu m-am îndrăgostit şi în plus de asta am şi terminat relaţia. :) Ok să lăsăm astea deoparte, deşi acuma am vreo 10 articole despre cupluri, dar mă abţin sau poate nu o să mai rezist şi am să scriu… toate la timpul lor.

Acu să trecem la subiectul articolului… ce-i cu titlul ăsta? Păi pur şi simplu numai înţeleg nimic din ce se întâmplă în jurul meu, totul parcă ia alte întorsături şi nu prea îmi place.

Hai dacă ar fi numai asta, dar nici persoanele din jurul meu nu le mai înţeleg… nu vreau să intru în detalii, nici nu ştiu ce detalii să vă dau, pentru că numai înţeleg nimic!

Fiecare zi e o dilemă!

Cam atât… sper să treacă momentele astea şi să revină totul la normal.

Sau să ne gândim şi la ziua de mâine? Ca de obicei un alt subiect bazat pe tema unei relaţii…

E normal să ne gândim şi la ziua de mâine, dar de ce să nu profităm şi de cea prezentă? Iarăşi o situaţie cu două tăişuri, dacă profităm de fiecare zi din plin e posibil ca viitorul să nu ne fie prea organizat şi să lăsăm totul în voia sorţii, iar dacă o luăm invers şi anume să ne gândim într-un mod excesiv la ”ziua de mâine” uităm de cea prezentă, lucrul ce reiese că în fiecare zi ne vom gândi pentru ce va urma mâine…

Aceste două aspecte trebuie îmbinate… şi astfel să reuşim să ne bucurăm de fiecare zi şi în aceeaşi zi să ne organizăm şi pentru ziua de mâine… asta în general…

Dar într-o relaţie? Hai să nu o luăm prea înainte… cel puţin la vârsta mea şi anume, de 16 ani, nu văd de ce ar trebuie să mă gândesc la viitorul relaţie în care mă aflu… nu am de gând să mă căsătoresc, nici să îmi întemeiez o familie, să fac rate, etc. Pur şi simplu trăiesc momentele adolescenţei… Vorbisem cu un prieten pe messenger, despre relaţii, prima iubire, şi alte aspecte de genu… şi într-un fel m-a făcut să mă gândesc la momentul despărţirii, adică el a adus vorba şi sincer nu văd de ce să îmi bat capul, nu zic că nu ar fi lucruri la care să ma gândesc, la viitorul în această relaţie, dar despărţirea în nici un caz… dacă e să vină şi momentul acela, asta e, poate pe moment voi fi sub influenţa unei stări neplăcute şi despre care nu vreau să intru în detalii, dar totul trece, cel puţin aşa sper, adevărat că prima iubire nu se uită niciodată. :)

Deci mai pe scurt, eu zic că, cupluriile adolescentine nu au de ce să îşi bată capul în legătură cu viitorul relaţiei lor… poate pe unele mici aspecte, dar am ajuns la concluzia că mai bine profit de fiecare zi pentru că viitorul se poate schimba întotdeauna… dar şi unpic de meditare pentru ziua următoare nu strică.

Vreau să menţionez că este un lucru la care să te gândeşti pe viitor într-o relaţie… şi anume cum să nu o pierzi, cum să faci ca relaţie să decurgă cu bine în continuare, poate chiar mai bine… acesta cred că e cel mai important!

Vă reamintesc! Acest articol se referă la relaţiile adolescentine…

Ştiu că în ultimul timp am luat-o pe teme de genul, dar mie mi se pare foarte interesante subiectele şi pe baza căruia avem ce comenta. :)