Am râs şi râd de fiecare dată când ma uit.

O gaură de covrig! Ahahahah

În primul rând îmi cer scuze din nou pentru absenţa mea… nu caut scuze pur şi simplu nu am timp, chef şi idei. Mai durează până mă reintegrez…

Numai o tot dau pe ocolite… am o întrebare pentru cei care fumează: ”De ce fumezi?” pur şi simplu nu pot să înţeleg. Am încercat şi eu gustul ţigării… odată m-am prostit şi am fumat un pachet întreg la o aniversare… aşa să fiu şi eu şmecher, cică. Eram naiv.

Îi văd pe toţi în pauze la şcoală cum se strâng grămadă în spatele şcolii şi dăi frate cu ţigara. În primul ce dracu îţi place să inhalezi fumul ală… măcar dacă avea ceva gust mişto. Dute şi bagă-ţi toba de la tractor pe gât!

Adevărul e că majoritatea sunt cuprinşi de ”shukărimea” de a fuma… ”Bă, coaie ai o ţigară?” şi defapt te uiţi în jur şi nu-i nimeni… ”Aici jos bă” şi vezi un copil care păr la …. nu are şi vrea să fumeze…

Şi totuşi de ce fumaţi? Obsesie? Plăcere? Shukărime? Alt motiv?

Dacă aş ştii că peste câteva zile mor, aş face şi eu aşa ceva:

Well, am dat azi buzna pe stadionul Dan Păltinişanul, lucru care nu l-am mai făcut în ultima vreme de când mi-am pierdut telefonul într-un taxi venind de la meci.

Mie îmi place fotbalul, dar când zic că îmi place mă refer la faptul că îmi place să-l practic, nu să mă şi uit cum joacă alţii. Dar azi am făcut o excepţie din mai multe motive, unul fiind intrarea liberă… Şi ce să spun a fost interesant… F.C. Timişoara i-a învins pe cei de la Sănătatea Cluj cu 7-0.

În primul rând what the fuck is with this name?! Iar în al doilea rând cum de s-a ajuns la scoru ăsta? O fi echipa adversă prea slabă sau a jucat Timişoara mai bine? Ce-mi pasă?! Contează că au câştigat.

So la voi cum stă treaba şi nu mă refer doar la fotbal ci la toate sporturiile?!

În momentul acesta am intrat pe blog cu gândul să scriu ultimul articol, nu pentru totdeauna, dar pentru o perioadă şi mi-a sărit în ochii comentariul lui Alexander de la articolul precedent, acela fiind “cred ca e doar astenia de toamna, don’t quit just yet” şi m-am răzgândit dintr-o dată.

Vă daţi seama ce mult poate ajuta câteva cuvinte de încurajare?

Deci voi continua să scriu… şi mulţumesc tuturor care m-au suţinut.

Îmi reiau activitatea de blogger şi dacă m-aţi scos din blogroll vă rog să mă readăugaţi sau în 3 zile vă voi scoate şi eu.

Da, trăiesc! Numai ce am ajuns din vacanţă în 26 Aug, am băgat acolo câteva articole, dar parcă nu prea scriam cu plăcerea ce o aveam înainte… nu aveam nici un chef să scriu, ba chiar mă gândeam ”De ce să scriu pe blog? Cu ce mă ajută? Pentru cine să scriu?” şi am găsit răspunsuriile imediat după ce m-am întrebat ”Păi de plictiseală, să mai omor timpul, dar eu sunt foarte ocupat acum… deci numai scriu momentan. Mă ajută poate la vocabular, în rest nu… deci numai scriu momentan. Scriu pentru ce-i care au şi ei blog, pentru că puţini sunt ce-i care intră doar de plăcere… deci numai scriu momentan.”

Şi uite aşa am tot amânatcu gându că tot îmi va venii mie cheful odată şi odată. Nici acum nu sunt sigur pe mine, dar vom vedea pe parcurs…

Şi să ştiţi că nu numai cheful a fost motivul pentru care nu am scris. Am avut şi nişte momente mai neplăcute, iar dacă nu sunt happy, nu extrem de happy, dar să am o zi normală nu pot să scriu pe blog, pentru că nu gândesc limpede.

Acu ce mai contează?  Eu am revenit, asta e important.