Mi-am făcut şi eu abonament la sală ieri şi vreau să spun câteva lucruri.
În primul rând am o febră musculară de mă mişc ca un robot. În al doilea rând, care e treaba cu sala asta? Unii zic că un trend să mergi la sală, alţii că vor să aibă kile de muşchi să nu se mai ia nimeni de ei.
Eu merg doar din simplu fapt că vreau să mă menţin. Vroiam să mă înscriu de când am luat vacanţa, dar apoi în Iulie m-am angajat şi chiar nu am mai avut timp de sală, iar în august am plecat din oraş, iar acu după ce m-am întors am zis că numai amân deloc.
Oricum mişcare în oraş nu prea ai cum să faci. Mijloacele de transport îţi stau la dispoziţie 24 din 24. Mai mergi la un fotbal cu prietenii, acolo mai faci sau dacă ai bicicletă mai faci ture prin oraş, dar prin Timişoara nu prea sunt benzi pentru biciclişti.
Cert e că nu strică să mergi 1-2 ore la sală pe zi. Acu să vedem când începe şcoala cum va fi…
Voi aţi fost sau deja mergeţi?
Văd că majoritatea bloggeriilor nu prea s-au schimbat. Aceleaşi subiecte din blog în blog. A fost odată vorba de moarte lui Michael Jackson şi trecutul lui, defapt şi acu se mai scrie o gramadă de idioţenii despre el, numai că Madonna şi apariţia ei în România a intrat pe primul loc la cele mai populare subiecte găsite bloguri.
Nu am nimic cu bloggerii, dar abia dacă văd şi eu pe careva care se străduieşte să devină mai original abătându-se de la acelaşi subiect găsit pe milioane de bloguri. Nu că oi vi fi eu cel mai original, dar mă străduiesc…
Decât să scriu un subiect la abureală care a apărut în toată blogsfera şi să obţin câteva vizite mai bine nu-l scriu şi caut un alt subiect… mai puţin cunoscut sau mai original.
În fine. Ideea e că nu înţeleg de ce trebuie să scrie toată lumea că Madonna vine în România când deja e pe prima pagină în ziare şi în topul celor mai vizualizate ştiri la televizor? Aşa s-a întâmplat şi când a murit M.J. În acea perioadă şi chiar şi acu se scria numai despre el şi se făceau o gramadă de speculaţii la moartea şi trecutul lui, numai pentru a atrage lumea pe blog şi la televizor cu minciuni… Lăsaţi-l să se odihnească în pace.
Aviz amatoriilor: Acest articol nu este scris la adresa nimănui. E doar un sfat.
Am revenit după 2 săptămâni petrecute pe drumuri. A fost o călătorie lungă şi pot să spun că am vizitat 3 sferturi din ţară, nu doar în această perioadă ci şi în ani trecuţi.
Detalii despre locuriile pe care le-am vizitat vă spun în alte articole. Deocamdată vă spun în mare că de la Timişoara am plecat la mine la sat în partea Moldovei pe lângă oraşul Paşcani, apoi am pornit către Tulcea, iar de acolo la Mare. Apoi am venit acasă pe clisura Dunării către casă. Am făcut multe opriri pe care le voi detalia în alte articole, astfel vă voi indica câteva locuri care merită vizitate.
Acasă am ajuns Duminică seara. Blogul l-am găsit suspendat şi am reuşit să rezolv problema. Sincer când m-am întors nu am avut nici un chef de calculator, fapt care m-a făcut să nu-l aprind. Mi-a prins bine această pauză şi recomand tuturor care au ocazia să lase calculatorul deoparte şi să se relaxeze.
P.S.: Am trecut şi pe la Lucia, dar nu am avut timp să ne întâlnim. :(
… pentru 2 săptămâni. La miezul-nopţii plec. Unde? Păi mă duc undeva departe de calculatorul de acasă şi cu această ocazie nu voi mai scrie ceva timp. Am un traseu lung.
Să vă explic mai uşor (pentru cei curioşi) voi face înconjurul ţării. Prima destinaţie e partea Moldovei, dar până acolo mai facem câteva opriri. Acolo voi sta la bunicii mei cel mult o săptămână. Apoi la mare… stau şi acolo 3 zile şi mă întorc prin sud pe lângă Dunăre. E un traseu lung cu multe opriri.
În legătură cu concursul… am făcut ca de obicei o tâmpenie şi am resetat din greşeală topul. Acu numai ştiu care erau cei 10 comentatori. Aşa că cei care doresc tema să mă contacteze pe messenger şi o veţi primii.
Nu îmi fac griji de trafic sau altceva. Dacă cei care mă citeau până azi citeau de plăcere, nu pentru un interes personal, atunci mă vor citi şi când mă întorc. Probabil numai ştiţi despre traficul meu absolut nimic de când am scos gtop-ul şi wta-ul, dar vă spun că numărul 100 îl ajunge întotdeauna.
Dacă am şansa de a atinge o p tastatură pe drum nu voi ezita să scriu câteva lucruri. Dar nu cred…
La revederci!
Aseară am fost invitat la ziua unei prietene care şi-a sărbătorit aniversarea de 18 ani. Nu am fost la nu ştiu câte majorate, dar pot să spun şi eu anumite lucruri pe această temă…
Pentru mine cel mai important lucru la un majorat este muzica! Nu vreau să fie numai ce îmi place, îmi place orice, până şi manele ascult, dar ce nu îmi place e că se duc 20 de inşi la calculator sub numele de aşa zişi ”Dj” şi bagă ce vor ei… chiar dacă nu toţi sunt atraşi de acele melodii de-alu ”puţă” şi ”şubolanu” care ne cântă de lovele şi femei, noi dansăm. Ok, nu obiectează nimeni, dansăm pe melodiile lor, d’apăi când vezi că tot manele bagă, apăi mai dute la miros!…
Alt lucru pe care îl detest e că abia reuşeşti să asculţi o melodie cap-coadă. Nu e faină, ai pus-o? Acu îndură! Păi nu? Schimb melodia din minut în minut?
Dacă e să sar peste acele manele în excess, pot să spun că seara a decurs minunat. Ne-am pus în gând să plecăm după 3 jumate, dar am plecat la 6 dimineaţa. Profitând de ora în care mijloacele de transport intră în circulaţie şi ocazia de a face ceva economii am plecat cu tramvaiul până acasă.
Apoi după un duş în care am aşteptat 20 de minute să vină apa caldă (şi degeaba că m-am spălat cu apă rece) am plecat la McDonald’s şi m-am îndopat… O chestie ce am observat-o e că atunci când nu dorm o iau razna şi încep să râd aproape din orice.
Mi-a plăcut că am prins şi eu răsăritul, chiar numai ştiu când am fost ultima oara treaz aşa devreme. Afară era răcoare, ba chiar mi se făcuse frig… După ce am plecat de la McDonald’s am profitat de ocazie şi am mers şi pe la catedrală, pentru că şi acolo nu am mai fost de ceva timp.
Am ajuns acasă, am zis că mă pun să scriu pe blog… ce să mai scriu, m-am schimbat şi când m-am întins pe pat am picat într-un somn adânc… după care m-a salvat cineva apelând numărul meu de fix! Deci am dormit 2 ore şi ceva…
Ok, să vă aud şi pe voi… aţi fost la majorate? Ceva lucruri care nu v-au plăcut? Muzica presupun că e la majoritatea.
Dau peste 10 de bloguri şi nu se poate să nu văd la 5 bloguri din 10 un articol care are ca subiect blogul.
Deci se pare că aţi uitat care-i faza cu blogul sau numai ştiţi ce să scrieţi? Acu’, toţi o să ziceţi că vreţi să ajutaţi alţi bloggeri sau o să ziceţi e blogul meu şi scriu ce-mi trece prin firele din cap. OK! N-am nimic împotrivă, dar ziceam aşa ca fapt divers, am ajuns să scriem pe blog despre chestii legate de el? Pe bune, wtf?!
Unul dintre cele mai găsite articole are ca temă traficul. Deci eu nici acu nu îi înţeleg pe unii. Au 50-100 de vizitatori şi nu ştiu să îi preţuiască cautând astfel diverse metode prin care să atragă şi mai mulţi. Şti vorba ”Îi dai un deget şi îţi ia toată mâna” ba chiar şi cealaltă. Nu puteţi să fiţi vreodată mulţumiţi?
Da, amice… vrei să dai un sfat despre blogging că poate ai ceva experienţă în domeniu, dar nu uita pentru ce ţi-ai făcut blogul. Şi acu mă refer la cei care şi-au făcut blogul cu gândul de a-şi face prietenii noi, de a comunica, de a-şi împărtăşi opiniile, păreriile cu aceştia, etc.
Să vă dau şi eu un mic sfat în legătura cu ”pana de idei”:
Iarăşi văd pe bloguri la fiecare articol câte o frază gen ”Cam atât, nu ştiu când am să mai scriu că numai idei…’‘
Articolele le găsiţi în jurul vostru cum i-am zis şi lui Sergiuq… Mergeţi pe stradă vedeţi un obicei la o persoană, cum am scris eu mai de mult, Noul sport românesc sau Obicei frecvent şi tâmpit la băieţi. Sunt lucruri văzute în jurul nostru, articole simple, iar cititoriilor le-au plăcut. E aşa greu? Să numai spun despre un articol care acu e printre cele mai vizionate de pe blog şi anume ”Îneacă-mă că ţi-o sug!”.
Deci cam acesta e sfatul meu, să scurtaţi articole pentru bloggeri, pentru că va intra un prieten de-al vostru sau pur şi simplu cineva care adoră să citească gânduriile şi ideiile altora şi când colo dă de un cod secret de-al bloggerilor, articol din care nu înţelege nimic.


