Pentru mine nu a fost până acuma, am desigur o camera video cu care pot sa fac şi poze. Între timp ce mă uitam printre poze făcute în vacanţa de anul trecut, am văzut tendativele mele de fotograf… tot încercam să fac poze tipice unui fotograf de profesie…

Am constatat că dacă aveam o camera profesională pozele chiar ar fi ieşit ok, din punctul meu de vedere, pentru că nu sunt vreun fotograf înrăit, dar cui nu-i place să facă poze?

M-am documentat un pic, mai degrabă  i-am cerut ajutorul lu Nea’ Gugăl şi dădui de camere profesionale DSLR. Mi-aduc aminte că am văzut la un prieten o cameră foto DSLR şi mi-a spus că sunt potrivite pentru poze reuşite. Şi îmi arătase câteva poze făcute de el, poze pe care le făcuse prima oară cu acel aparat, şi am rămas un pic surprins… chiar erau mişto pozele, pentru un începător.

Adevărul e că camerele foto profesionale sunt o necesitate atunci când pleci în alte locuri la turist, să vizitezi, să explorezi şi aşa mai departe. De ce să nu ţi minte acele locuri?

Tata tot îmi zice ”Filmez acuma ca să am la ce să mă uit la bătrâneţe” şi sunt de acord cu el. O poză poate fi echivalentul unor 10 minute de filmare.

Şi aşa am dat să caut şi eu ceva camere foto, doar aşa orientativ. Din câte ştiu de la bloggeri, camerele foto Canon sunt cele mai bune. Am căutat ceva mai ieftin şi ce mi-a plăcut a fost un Canon care este la promoţie şi are şi cadou un card de 4 GB cu un rucsac.

În comparaţie cu celelalte aparate pe care le-am văzut acolo, acesta menţine echilibrul dintre calitate şi preţ. Chiar aş fi foarte interesat să testez acea cameră.

Este camera foto o necesitate?

Vreau să mă axez în principiu pe tema blogului, adică pentru cei care scriu pe blog.

Mulţi dintre voi vă tot schimbaţi temele la blog, culorile, etc cu gândul că deranjează la ochii cititorilor, dar aţi omis un mic lucru pe tema ”deranjatul ochilor” şi anume atunci când scrieţi un articol daţi şi enter măi băieţi (fete). Dacă faci deja acest lucru e foarte bine, dar observ multe bloguri care pur şi simplu scriu în frază după frază, uitând de tasta enter.

Eu asta o fac de mult timp, dacă observaţi în ultimile articole am chiar două spaţii între paragrafe. Asta a fost eroare de la un plugin pe care l-am scos anterior. Eram nevoit să dau două enter-uri ca să lase un spaţiu. Revenind..

De ce să las spaţiu între paragrafe?

În primul rând de ce să nu laşi? În al doilea rând dă un aspect mai curat, mai aerisit, iar în al treilea rând e mai uşor pentru cititor să-ţi citească articolul, mai ales dacă acesta e unul lung şi să nu piardă rândul.

Când să las spaţiu între paragrafe?

O fi absurdă întrebarea, dacă nu vă place săriţi peste… Păi poţi să laşi atunci când ai scris circa 300 de cuvinte sau mai mult, depinde de tine, cum preferi tu, dar un moment când să foloseşti treaba asta cu spaţiu între paragrafe ar fi atunci când treci de la un subiect la altul sau când pui o întrebare cum procedez eu acuma.

Se poate ţine cont de asta şi atunci când scrii de mână, deşi nu prea am văzut pe cineva să facă acest lucru, pentru că de obicei se folosesc aliniate (aia cu un pic de spaţiu înainte de a scrie).

Sper să fie de folos pentru cineva… într-adevăr este ceva ce ştim cu toţii, dar nu toţi o practicăm.

Tu foloseşti metoda asta, cu spaţiul între paragrafe?

Deci în momentul ăsta sunt plin de nervi şi trebuie să mă descarc. Şi am doua modalităţi:

• să fac ceva ce o să regret mai târziu
• sau să scriu pe blog

Prefer să scriu pe blog, pentru că nu-mi permite demnitatea să fac primul lucru, dar poate pe la sfârşitul articolului îmi daţi voi permisiunea…

Deci treaba stă în felul următor. Luăm 4 persoane: eu, iubita mea, C. şi D. Cele două proaste sunt Cretina şi Dobitoaca Totul a început anul trecut când eu cu mai câţiva prieteni ne înţelegeam super bine cu ele… prietenii mei ”au plecat” pentru că or văzut că nu le iasă nimic cu Cretina şi Dobitoaca, iar eu fiind cu iubita mea, mai stăteam şi cu ele, n-aveam treabă.

Această Dobitoacă prinsese un pic de invidie, apoi şi cea Cretină… aşa că ele două s-au separat. Sincer pe mine nici nu mă interesa de ele şi nu prea ne petreceam noi (eu cu iubita) prea mult timp cu ele… Prietena mea le era lider ca să zic aşa. Când ele păşeau greşit, iubita le atenţiona şi le îndreptau, asta se întâmpla înainte, dar de prin ianuarie ele au luat-o pe arătură, ne mai având cine să le arate calea.

S-au înhăitat cu o fostă prietenă de-a lor pe care ele două nu o suportau şi au dat de un anturaj, de care dacă părinţii lor ar afla le-ar ţine în casă 2 luni. S-au apucat de fumat şi au început să fie un pic mai mult uşuratice (două vorbe şi ai un ”thresome”)

Din păcate iubi a fost nevoită să se ducă la o prietenă de-a ei la sat (după o promisiune de anul trecut) unde or venit şi Cretina cu Dobitoaca. Totul a fost ok, la început, până când D&C au dat de pofte şi au găsit pe acolo un băieţel, doi. Şi faza a fost că ele 4, nu mai erau ele 4, ci două câte două.

Cum să mergi la cineva la sat şi tu nici să nu bagi gazda în seamă, adică să te combini pe acolo cu ţărani proşti (vă zic mai încolo de ce sunt proşti) şi vi numai seara, ca să dormi (erau nevoite, că dacă nu, dormeau în deplasare).

Unde vreau e să ajung… e aici: Dobitoaca şi Cretina de ciudă pe iubita mea, au pus un cretin de acolo să se ia de ea şi de cealaltă fată la care au venit la sat. Da, în momentul ăsta îmi vine să ”vorbesc” cu băiatul ăla care făcea pe cocalarul şmecher (prietenul Dobitoacei sau mai bine zis ăla care-i dădea la Dobitoacă bomboane) şi tot odată să ”vorbesc” şi cu celelalte două, dar mă abţin. De ce să mă cobor la nivelul lor?

Dacă ele două sunt proaste, de ce să fiu şi eu? Ce au ajuns astea două nu mi-aş fi imaginat la vremea când ne înţelegeam. Dar unde a pornit toată treaba asta? Păi Cretina şi Dobitoaca au 16 ani (cred că înţelegi un pic, treaba) şi pe amândouă le mănâncă. Ca să nu mai zic că, Cretina nu a avut niciodată prieten, iar Dobitoaca tânjeşte după un băiat care nu vrea nimic altceva de la ea decât ceea ce vor majoritatea băieţilor.

Dobitoaca a prins un pic de ciudă pe relaţia mea cu prietena mea… iar Cretina s-a dat de partea Dobitoacei pentru că fiecare merge unde-i este mai bine sau cel puţin asta crezuse ea, că îi va merge bine. A fost influenţata de Dobitoacă, dar acuma se pare că e invers şi Dobitoaca e influenţată de Cretină.

Cert e că amândouă au ajuns nişte… cum îi zic la cuvântul ăla ce începe cu ”c”? Pff, că am uitat. Amândouă fumează şi au un anturaj de nota 10 (în cazul în care zece e cea mai josnică notă).

Eu am ajuns la concluzia că fetele astea două n-or să aibă un viitor peste ”suficient de bun”. Da’ cine sunt eu să zic asta? Poate se vor schimba şi din proaste or să ajungă proaste la un nivel mai înalt… e un progres, right?

Vorba lu Maka… Doamne mai cheamă-i la tine că şi-aşa suntem prea mulţi!

P.S.: Cretina şi Dobitoaca sunt nume fictive şi acest articol este inspirat dintr-o poveste reală. Dacă numele tău începe cu C sau D nu considera că fac referire la tine. Cine sunt acele persoane este top secret, dar îţi zic pe mess… Şi îmi cer scuze dacă am jignit pe cineva, cu excepţia celor două proaste.

Festivalul House Parade 2010 se ţine, anul acesta, în Timişoara şi eu am să fiu prezent acolo. Intrarea este gratis şi va avea loc la ieşirea din Timişoara către Arad. Din câte am înţeles sunt 5 scene şi va fi nebunie!

Am  să iau camera cu mine şi când mă întorc am să vă arăt câte ceva de acolo. E prima oara când merg la un astfel de eveniment. Pentru mai multe detalii puteţi să vă informaţi de pe site-ul oficial HouseParade.ro

Mai vine careva?

P.S.: De când n-am mai scris un articol aşa scurt…

Da, am mai pornit şi eu câteva proiecte, pe care nu le-am anunţat cu toate că le-am terminat de ceva timp. După cum vedeţi în sidebar, am trecut acolo link-urile şi am actualizat pagina ”Proiecte”.

eMisto.net -  după un an de zile de inactivitate, pe ultima sută de metri până la expirarea domeniului, cu ajutorul lui Spike, am relansat proiectul şi încercăm să ne axăm pe tot ce e mişto. Ideea mi-a venit atunci când aveam multe articole mişto, dar care nu puteam să le public aici, pe blog.

Photoshop Online – s-a întâmplat să nu fiu acasă şi să am nevoie să editez o poză foarte urgent şi chiar nu aveam unde, de aceea m-am hotărât să fac acest site şi să am photoshop-ul la un click distanţă, cu toate că nu are toate facilităţile programului în sine.

FilmeMisto-Online.eu – cel mai nou proiect, lansat de câteva zile. Mă uit aproape zilnic la câte un film, uneori ajungând şi la 3 filme vizionate, dar asta în principiu noaptea când e cald şi nu pot să dorm. Filmele se încarcă repede, calitatea lor este ok şi sunt subtitrare în limba română.

Deocamdată acestea sunt celelalte locuri unde mai dau târcoale. Mai multe detalii aici. Mai am încă o idee pe care am s-o pun în practică la începutul lunii viitoare.

Ce păreri aveţi?

Cum ar fi atunci când mergi pe stradă şi te bagi în seamă cu o tipă să îi ceri, nu numărul de telefon, nu id-ul de mess, skype, etc, ci id-ul de twitter?

Acuma vi se pare la toţi ciudat, dar din câte observ twitterul este folosit drept messenger de unii. Defapt ştiţi cum e? Pe twitter nu poţi să vorbeşti cu cineva în particular, în schimb poţi să dai mass-uri la greu sau să faci conferinţă, doar că aici e deja făcută.

Eu folosesc twitterul… dar în felul meu, iar felul meu constă în a citi ”mass-urile” şi a mai da şi eu câte 1-2 pe zi. Urmăresc doar 26 de persoane. Aveam înainte peste 100, dar făcui curat şi i-am lăsat pe cei care chiar vreau să-i urmăresc. Cel mai activ dintre ei fiind Chinezu. Dacă ar folosi messengerul ca şi twitterul ar avea followeri 10.

Sincer eu nu am nimic împotriva twitterului şi celor care fac parte din comunitate… dacă aveam atunci nu-mi mai făceam cont.

Oricum nu  va exista ceva să întreacă Yahoo Messenger-ul pentru că orice persoană are ID acolo, în plus tiwtterul e mai mult folosit de bloggeri şi persoane care deţin site-uri. Dar am văzut şi câţiva cocalari pe twitter, dar totuşi nu se compară cu numărul lor de pe mess.

Voi ce folosiţi mai des? Twitter sau Yahoo Messenger?

În primul rând ce este un advertorial?

Un advertorial mai este cunoscut şi sub numele de articol sponsorizat. Şi este un articol plătit de cineva cu scopul de a promova un produs, firmă, site, etc.

Exemplu: articolul acesta. Eu am fost plătit ca să scriu ceva original despre site-ul lor cu condiţia ca articolul să conţină un link către site-ul lor şi să rămână timp de 6 luni pe blog.

Cam asta înseamnă un advertorial… Vorbeam cu Bogdan Epureanu prin mail-uri şi îmi spunea că dacă nu aş mai scrie advertoriale ar fi mult mai bine, fiindcă ele exprimă lipsă de respect cititorilor sau mai pe scurt deranjează.. Păi in primul rând am vreo 2 advertoriale, dacă nu mă înşel, iar în al doilea rând nu văd de ce ar deranja pe cineva.

Datorită acestui subiect m-am decis să fac un articol prin care să vă cer părerea.  Dar mai întâi să vă spun eu părerea mea.

Eu zic că nu ar deranja pe cineva să vadă un advertorial. În primul rând îi poate fi ceva informativ, în al doilea rând fac şi eu un bănuţ. Este un pas înainte către drumul de a scoate ceva bani din blog, dar în nici un caz să trăiesc din el.

Cum poate să deranjeze cititorul?

Cu toate că îi poate fi un articol informativ şi să-l ajute, poate deranja printr-un singur lucru şi anume, atunci când un cititor fidel intră pe blog să citească unul dintre articolele tale, pe care el le apreciază, să vadă un articol sponsorizat. Este posibil să îl deranjeze, dar se poate evita chestia asta.

Cum să scrii advertoriale astfel încât să nu deranjeze cititorul?

Ca să nu deranjezi cititorul (cum ziceam mai sus), atunci când pregăteşti un advertorial să pregăteşti şi un articol de al tău, astfel atunci când ai publicat advertorialul publici imediat şi articolul tău şi nu văd cum ar mai deranja pe cineva. Advertorialul fiind strecurat printre articole, iar ultimul articol pe pagina principală va fi al tău.

Eu zic că nu ar deranja pe nimeni un articol sponsorizat, cu atât mai puţin să ofere lipsă de respect. Acum vă întreb pe voi atât ca cititori cât şi ca bloggeri:

Vă deranjează advertorialele?